Cristian Anghel: Am trait diverse momente. De la agonie la extaz sau invers. Am trecut prin momente care nu se poate sa nu te marcheze. De afara este greu sa iti dai seama cum este in arest sau la penitenciar. Cert este ca uneori te simti singur, acolo, in detentie. Ai acces la mijloace de informare (ziare, televizor) dar, in ultima instanta esti singur. Eu am fost un tip cu o foarte mare libertate de miscare si fiind o persoana sociabila, evident ca mi-a lipsit aceasta relatie inter-umana pe care eu o cultiv in permanenta. Cel mai tare a durut cand m-am intalnit cu cei din familie. Au fost momente delicate, sotia, fetele, aia mica a venit de la Paris imediat ce a aflat. In ziua de miercuri dupa-masa, inainte de a pleca la IJP, fata cea mica m-a sunat din Franta. A aflat de cele intamplate de pe internet. Am rugat-o sa nu vina in tara, dar nu a vrut sa auda. Vineri seara a fost deja in Baia Mare. Din pacate nu am putut sa o vad decat luni, programul de vizite nu permitea, epuizasem partea de vizita din acea saptamana. Asa ceva! Luni a fost la mine de dimineata, noroc ca avionul ei era doar la ora 14, in Cluj. Am stat de vorba cam o ora si ceva cu ea cu fata mare si sotia. Cea mica a fost foarte afectata. O situatie in care incerci tu sa ii incurajezi pe ceilalti. E greu de explicat! Mi-au lipsit, mi-au lipsit prietenii… pe de alta parte a fost o liniste cumplita prin linistea existenta. Am scapat de teroarea telefonului, nu am mai fost presat de un program anume. Am citit sapte carti, am facut sudoku, am citit toate ziarele care erau pe acolo, am urmarit programul de televizor si am scris 75 pe pagini intr-un fel de jurnal. Eu si gandurile mele!
Rep.: V-ati bucurat de o atentie deosebita?
C.A.: Da! Datorita faptului ca am fost ce am fost, monitorizarea era si pe mine si pe cei care aveau grija de mine, intr-un fel sau altul. Le-am sugerat sa nu exceleze in a acorda drepturi care nu sunt permise, nu am dorit favoruri. Din acest punct de vedere nu au fost probleme. Ceea ce s-a sugerat, ca as fi beneficiat de un tratament special, nu este un adevar. Am fost unul dintre cei de acolo.
Rep.: Se vorbeste mult de modul in care ati ajuns in arestul IJP. Clarificati acest mister care tinde sa ajunga o „balada”.
C.A.: Miercuri dupa-masa au fost la mine avocatul, cei din Primarie. Am discutat, era firesc. Pana la plecarea lor nu se stia de ordinul de retinere. Apoi, brusc, cu o mare rapiditate, mandatul de arestare a fost transmis la Judecatorie si de acolo la IJP. Mandatul a fost trimis dupa ora 18, adica cineva a stat dupa program pentru a opera aceste lucruri. Nu s-a putut sta pana dimineata. Am vorbit cu avocatul pentru a rezolva aceasta situatie in mod elegant. De la Politie s-a transmis ca trebuie sa ajung intr-o perioada de timp la arestul IJP. Asa am si facut. Paradoxal, geanta cu care ma duceam la Bruxelles acum am folosit-o pentru a merge la… Am mers la vecinul meu, am plecat cu masina lui, am considerat ca nu mai era corect sa merg cu masina Primariei (ea a si fost luata de sofer si dusa la un garaj. Nu am mai vazut-o de atunci). Nu m-am ascuns de presa. Mi s-a sugerat sa stau in spate, unde erau geamuri fumurii, am stat in fata langa sofer. Traian Florea a fost cu mine si vecinul meu. Am trecut pe langa cei din parcarea de la Han, erau cei din presa acolo, s-au uitat la masina, nimeni nu a spus nimic, nu am oprit si am mers pe langa stadion, prin parcarea de la Primarie pana la IJP.
Rep.: Ati oprit la Primarie?
C.A.: Nu! Am vazut si eu prin ziare. Am trecut doar prin parcarea Primariei. De acasa am plecat, parca vad si acum ceasul, la 19,30 si nu m-am oprit pana la Politie. Nu am intrat in Primarie.
Rep.: Cum a fost primirea? C.A.: Au fost oameni de bun simt. Am lasat verigheta, telefoanele, au verificat ce am in geanta. Se face un saculet in care se pun lucrurile tale. Inclusiv aparatul de ras, cureaua. Mi s-a dat o celula care nu era in cele mai bune conditii. E destul de trist acolo. Patru pereti, din care trei sunt albi, nu au nimic pe ei. Al patrulea perete are decupata o usa din tabla. Deasupra usii este o fereastra din sarma impletita care da sau nu spre lumina. Nu ai priza, lumina vine din exterior. Doua paturi din placa de beton cu saltea Relaxa. Mai este un cos de plastic si caloriferul. Toaleta este pe hol. Bati in usa si te duce la veceurile care sunt turcesti. Mai este un plimbator de trei pe patru, cu sarma deasupra, in care esti scos sa te mai plimbi un pic.
Rep.: Ati avut companie?
C.A.: Am stat cu un tanar care m-a impresionat. Era acolo pentru ca a intepat-o pe logodnica lui cu cutitul, o poveste ciudata. Un om cu mult bun simt, altfel. Am povestit si vreau sa il ajut. Am si rugat atunci sa ii gaseasca un avocat. Are o poveste interesanta si m-a impresionat. In arestul de la IJP m-am barbierit, m-am tuns acolo. Culmea! Chiar baiatul fostului director de Colegiu, Ioan Pacurar, m-a tuns. Nu m-am barbierit zilnic, am avut barba, fata de cum eram in exterior. Am mancat cartofi si fasole acolo, sunt bune, varza, dar macaroane nu. Dupa o saptamana am fost transferat la Penitenciarul Baia Mare. Aici conditiile au fost mai bune. Am citit si eu ca m-am bucurat de privilegii…Inca nu a fost stabilit regimul de detentie, in fine. In Penitenciarul Baia Mare aveam o fereastra si dupa-masa era soare. Am fost o data la dispensar. Am avut un pic de tensiune. La Gherla am stat cu cativa ingineri, condamnati pentru ceva accidente. M-am inteles bine cu ei. Am ales patul de sus pentru ca puteam sa ma urc mai bine. Era cam frig. Inchisoarea e veche, de pe vremea Mariei Tereza, zidurile sunt groase. Dus nu se putea face decat joi. Nu am mai apucat, ca am revenit in Baia Mare. Este interesant cu telefoanele. Nu poti suna decat o data pe saptamana, de pe cartela de Romtelecom, pentru celelalte ti se face un card, folositor la cumparaturi in incinta inchisorii si pentru dat telefoane. Maxim 20 de minute pe zi, maxim trei numere de telefon. Daca il faci pe al patrulea iti vine numar nealocat. A trebuit sa fac o lista cu 15 numere de telefon pe care le puteam apela.
Pentru recurs am revenit la Baia Mare. La biserica Penitenciarului, joi dupa-masa am ascultat cele 12 Evanghelii, vineri dimineata am fost si m-am spovedit si impartasit. Dupa sentinta de intrerupere, am fost din nou la Gherla sa imi iau bagajele si am venit in Baia Mare. M-au adus Traian Florea si avocatul, iar intr-o alta masina a fost Mircea Dolha si baiatul lui. Am ajuns acasa. A fost un moment de bucurie, m-am oprit la Coros, erau toti acolo, cei din Primarie, si am stat un pic de povesti dupa care am plecat acasa. Sotia, familia… asa au trecut sarbatorile. Ziua de luni am fost peste Deal, la oamenii nostri. Am simtit o incurajare permanenta desi nu am cerut compasiune, mila, nu este genul meu, dar am simtit la multi o incurajare permanenta.
Rep.: Ati fi putut evita arestul, cel putin in prima faza?
C.A.: Am avut mai multe variante de medici. Mi s-a spus sa cer gratiere, dar nu…Eu voi sustine punctul meu de vedere. Speranta mea este ca totusi…sunt sanse reale…sper ca joia viitoare (15 aprilie) sa se intample un lucru bun si vom merge mai departe.
Rep.: Inainte de a merge in arestul IJP ati fi avut variante de a evita?
C.A.: Da! Nu pot da nume, dar mi s-a propus sa merg sa dorm in alta parte. Nu am acceptat. Am considerat ca este de datoria mea sa ma prezint la Politie, sa le spun ca eu sunt acesta…Nu am vrut sa produc probleme acasa, sa vina mascatii… Puteam sa dorm in alta parte, acolo nu puteau intra, la mine acasa se putea intra fara somatie. Puteam sa ma duc in alta parte in oras unde sa nu ma gaseasca nimeni. Nu as fi castigat nimic si nu avea nici un sens. Nu am avut ce sa ascund, nu am avut ce sa manevrez, am citit ca m-as fi dus in Primarie sa iau o suma de bani. Sunt fabulatii! In rest, nu am dorit tratament preferential, oriunde m-am aflat.
Rep.: Multi ani ati vorbit de „echipa de aur” din Primarie. O echipa cu care ati mers in cei 17 ani de administratie. Sunteti dezamagit, in contextul celor intamplate?
C.A.: In proportie de…90% nu! Am simtit apropierea echipei si supararea ei ca nu mai eram un component al ei. I-am simtit pe toti aproape, dar nu pot toti sa se comporte la fel. O parte din echipa nu sunt numai colaboratori, sunt si prietenii mei. Pentru ei toata stima si sper ca ea sa ramana completa. Daca se va intampla sa nu revin in Primarie, cel care va veni in locul meu ar face o mare greseala daca ar incerca sa faca presiuni asupra unor membri ai echipei.
Rep.: In cazul Anghel sunteti dezamagit de cineva din Primarie?
C.A.: O intrebare dificila! Per total nu! Partial, anumite manifestari sau reactii, da. Nu toti au raspuns cum am gandit eu. Poate gresesc eu. Oamenii sunt oameni, sunt si elemente de presiune…sunt diverse situatii. Sunt lucruri pe care nu le-as fi dorit…Sunt persoane care vin in Primarie si preseaza functionarii sa dea informatii, chiar dintre consilieri. Oamenii nu stiu ce sa faca. Daca cupleaza la treaba asta este o reactie gresita pentru mine. Acum, probabil se confrunta domnul Dolha cu chestia asta. Am explicat foarte clar: „Bai, baieti! Daca vreti ceva, vorbiti cu mine”. Era vorba de comunicare.
Rep.: Cel mai apropiat a fost si este Traian Florea?
C.A.: Este cel mai bun prieten al meu. Suntem prieteni din ziua in care a venit in Baia Mare. Prieteni de familie, colegi la baschet. Am crescut impreuna aici!
Rep.: Dar partidul? A fost aproape de Cristian Anghel? In primele momente putini liberali au fost prin zona!
C.A.: Ce sa spun. Si eu am simtit ceva de genul acesta. Nu pot sa spun ca sunt multumit de modul in care a fost gestionata perioada, incepand din 17 martie. Au fost de atunci discutii, intalniri pe care nu le comentez. Cred ca nu au gasit cea mai buna solutie din acest punct de vedere. Au luat decizii pripite. Nu s-a vazut echipa sudata. O abordare politica gresita. La fel a fost si la nivel de tara. Abordari gresite, fara sa nominalizez pe cei care au abordat subiectul fara sa aiba toate detaliile. Puteau sa se intereseze, sa afle detalii si sa vorbeasca mai hotarat si mai adanc. Unii s-au ascuns si nu au mai raspuns la telefoane, altii nu au informat corect, lasand un fel de ceata, nu neaparat fata de mine, ci de partid, ca urmare a situatiei create. Au dat senzatia unui ceasornic dereglat care nu isi gaseste cadenta. Nu s-au putut sincroniza pentru a avea o pozitie corecta. Toate acestea se refera la organizatia de aici. Am citit ziarele si mi-am pus si eu intrebari: Cum a fost gestionata situatia de aici, care au fost consecintele acestei stari de fapt, cine castiga, cine pierde? Ce trebuie facut, cum, cine? Noi am fost obisnuiti ca PNL Maramures sa aiba reactii normale, nu disperate, necontrolate, precipitate…Nu pot sa spun altceva despre perioada acesta. Poate gresesc eu, dar opinia mea ar trebui respectata de unii asa cum si eu respect opinia altora chiar daca uneori nu sunt de acord cu ea.
Rep.: Incercati o concluzie?
C.A.: Este foarte important ce va face PNL Maramures in perioada imediat urmatoare. Sunt doua variante. Cea pozitiva pentru mine la Cluj, admiterea contestatiei si atunci Cristian Anghel va fi repus in drepturi si se va rejudeca recursul etc. In aceasta varianta nu mai este nevoie de starea asta de interimat de sus pana jos, de comentarii, greseli tactice, greseli faptice. A doua varianta, cu respingerea si ramanerea in situatia existenta. Atunci PNL Maramures va trebui sa ia niste hotarari. Va trebui ales un presedinte interimar si nu numit. In nici un caz nu va trebui numit un Birou politic judetean interimar. Exista un Birou interimar, mai putin presedintele care functioneaza. Pe ce criterii scoatem niste membri si punem altii? O parte a membrilor au fost alesi in 2005, o parte au fost cooptati prin fuziuni sau aliante, au aceleasi drepturi, iar altii au fost cooptati ca membri in Birou doar pe argumentul ca au fost parlamentari. Am avut o deschidere pentru toti ca sa lucram impreuna intr-un echilibru
Rep.: Liderii de la Bucuresti v-au cautat in perioada dificila?
C.A.: Nu! Era si greu, nu se putea vorbi la telefon. Eu nu mi-am permis sa deranjez!
Rep.: Dar de aici?
C.A.: Am fost vizitat de Cristian Niculescu-Tagarlas si Gabi Ardusatan, Emil Marinescu mai greu, el nu este avocat si a fost mai dificil. Radu Stef a fost langa mine, in primul rand in calitate de prieten, coleg…Pe mine perioada asta m-a legat foarte mult, mai mult decat pana acum, de anumite persoane, asa cum este Stef, Marinescu, Berci, cateva nume, pot da mai multe. Primarii din nord au fost extraordinari. Un exemplu: Marti noaptea la ora 24 a sunat telefonul, un baiat extraordinar, cat il vezi de mare atat e de sensibil, a plans cand ne-am intalnit luni (cinci aprilie). Am raspuns la telefon si nu a spus nimic. Apoi am auzit cum batea toaca. Am ascultat un minut si jumatate toaca, am inchis. Mi-a dat un sentiment de solidaritate a faptului ca este undeva intr-un loc sfant si ca probabil se roaga pentru mine. Un mesaj mai bun ca acesta nu poate fi!
Nicolae TEREMTUS
teremtus@gazetademaramures.ro
asa de rau ma doare faptul ca d-l primar trece prin aceste incercati….