Geocache-urile pot fi de mai multe feluri. Cele traditionale arata ca cea de mai sus, adica o cutie in care pe langa carnetelul in care-ti adaugi numele pe lista celor care au descoperit cutia, mai sunt tot felul de jucarele; nu uita – poti lua una dintre ele, cu mentiunea ca este de dorit sa si pui ceva inapoi. Apoi sunt multi-geocache-urile care implica parcurgerea mai multor etape pentru a ajunge la punctul final. Parcurgerea intregului traseu este esentiala pentru ca fiecare etapa aduce un indiciu necesar la gasirea comorii. Ar mai fi si geocache-urile mister sau puzzle care nu au reguli stricte. Fiecare isi poate imagina orice fel de ‘problema’ ce trebuie rezolvata pentru a aduce ‘alergatorul la final’; se poate pleca de la o poza, de la o ghicitoare sau de la un intreg lant de intrebari si quest-uri pentru a face incercarea mai provocatoare.
De la coordonate la comoară
După ce ţi-ai pus coordonatele geografice ale locului pe care vrei să-l explorezi în dispozitivul GPS porneşti la drum, fără să ai cea mai mică impresie care te aşteaptă. Poţi găsi de la un peisaj mirific la ţânţari, de la lilieci şi până la mlaştini, de la perspective diferite şi până la adevăratele relicve ale ţării. Geocaching este un mod foarte bun în care îţi poţi cunoaşte mai bine propria ţară, dar şi prin care străinii să fie mai motivaţi să o viziteze. Comorile din acest „joc” sunt explorate de oameni din toată lumea. Când eşti în apropierea comorii, iar dispozitivul GPS nu te mai ajută aşa de mult, începi să cauţi în stânga şi în dreapta. În fiecare scorbură, sub fiecare copac, în spatele oricărei obiectiv se poate ascunde comoara. După îndelungi căutări, găseşti o cutie în care fiecare dintre cei care au descoperit îşi lasă o amintire. Poţi să îţi laşi şi tu o amintire care poate fi schimbată cu unul dintre obiectele deja aflate în cutie. Te semnezi într-un cartonaş şi poţi citi şi oamenii care au trecut pe acolo.
Grădina Botanică are cutia ei
Grădina Botanică din Cluj are şi ea ascunsă în interiorul ei una dintre cutiile din Cluj-Napoca. Reporterii Gazetei de Cluj au pornit în căutarea cutiei prin imensul spaţiu verde de 14 hectare. Chiar dacă locul în care este poziţionat dispozitivul Geocaching poate fi uşor găsit cu ajutorul GPS şi pe baza indiciilor de pe site-ul www.geocaching.com , până ajungi acolo spiritul de aventură îţi creşte cu fiecare secundă. Am cercetat fiecare pod conform indiciului că ar fi trebuit să foloseşti mâna stângă de pe un pod şi am coborât în zonele ascunse ale grădinii. Peisajul are mai multe de ascuns decât poţi vedea în primă instanţă. Dacă străbaţi grădina pe urmele pârâului ce o străbate poţi vedea o parte mai ascunsă, mai mistică a celebrei zone din Cluj. Am găsit în sfârşit cutia, după aproximativ o oră în care am cercetat fiecare colţişor al Grădinii Botanice. În ea am găsit chiar şi un bilet de autobuz din Polonia, deci această cutie a stârnit interesul chiar şi străinilor.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza. Întinsă pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, grădina botanică, organizată după Unirea Transilvaniei cu România, în anii activităţii de aşezare pe temeiuri solide a universităţii clujene, a reuşit să se dezvolte în timp atât ca şi un obiectiv turistic clujean cât şi ca important spaţiu didactic şi ştiinţific din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
Comoara din Bastionul Croitorilor
O altă comoară este un recipient de film de 35 de mm ascuns într-un copac la Bastionul Croitorilor, unul dintre principalele zone istorice din centrul Clujului. Bastionul este unul dintre puţinele turnuri de fortificaţie care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului şi care s-a păstrat intact până în zilele noastre. A fost finanţat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanţat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc).
“Parcul feroviarilor, ţara nimănui”
Chiar dacă puţini oameni mai vizitează Parcul Feroviarilor şi starea acestuia este mai mult decât deplorabilă, acest loc este perfect pentru a ascunde o altă comoară.
“Un sărman parc uitat de lume, căzut în paragina, ale cărui zile de glorie au trecut demult. Ignorat de autorităţi, abia vizitat de câţiva localnici, totuşi este unul din spaţiile verzi mari ale oraşului. O veche cale ferată în miniatura înconjoară parcul, pe care odată, cu mulţi ani în urma exista un trenuleţ pentru copii, dar numai şinele au rămas. Parcul Feroviarilor, <ţara nimănui>”, este descrierea celui care a ascuns această comoară de pe site-ul Geocaching.com.
Cum a început fenomenul Geocaching?
Geocaching este un fenomen mondial care a început chiar de la liberalizarea sateliţilor din întreaga lume, care a avut loc pe 2 mai 2000. În prima zi după ce traficul a fost eliberat, Dave Ulmer, un american din Oregano, Statele Unite ale Americii, a dorit să testeze sistemul liber de GPS şi a ascuns în pădure o ţintă. Prima titulatură a fost de „Great American GPS Stash Hunt” (n.r. Marile comori ale Americii, ascunse prin GPS). După ce a pus la dispoziţia publicului larg coordonatele comorii, americanii au început să o caute. Fenomenul a luat amploare încetul cu încetul, iar în nouă ani de zile sunt peste 1 milion de comori în intreaga lume.
Tiberiu Hrihorciuc
