ÎNCETAŢI DISCRIMINAREA ÎN MASĂ

Săptămânile trecute într-un articol intitulat „ Trăim în ţara în care peste 5000 de absolvenţi ai Facultăţii de Drept sunt discriminaţi zilnic, fără ca statului român să-i pese” şi în care făceam o analiză la rece a ce reprezintă Lumea Justiţiei la acest moment, existenţa a două Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi a două entităţi de Barouri, respectiv cea aşa-zis tradiţională, dar care nu are statut şi acte de înfiinţare şi cea a Baroului Pompiliu Bota, care sesizând lacunele Legii 51/1995, înfiinţează, în condiţiile legii, ceea ce azi se cheamă UNBR, marcă înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci ( OSIM).
Răspunzând la 11 întrebări, întrebări care ar fi trebuit să lămurească o dată pentru totdeauna această eroare, această demenţă, această lipsă totală de dispreţ  şi de ignorare a sentinţei de judecată faţă de nişte oameni care trăiesc de ani buni calvarul vieţii lor numai pentru că au avut curajul şi ” nesimţirea” să se înscrie într-un Barou legal constituit şi care funcţionează în baza Legii nr. 51/1995.
Răspunsurile mele au avut ca sursă de inspiraţie chiar cele peste 1500 de Rezoluţii ale diverselor parchete, soluţionate toate cu NUP sau SUP, şi al sentinţelor definitive şi irevocabile ale Judecătoriilor, Tribunalulelor, Curţilor de Apel din întreaga ţară şi a celor 12 sentinţe ale ICCJ.
Există un proverb românesc care spune că „şarpele când nu are ce face, iese la drumul mare„ , ceea ce îi aduce inevitabil moartea. Cam aşa a făcut şi unul din Vicepreşedinţii UNBR tradiţional, care, deşi se ştia cu musca pe căciulă şi cu multe nereguli în propria ogradă, a făcut o plângere penală împotriva – cui credeţi !?! – domnului Pompiliu Bota, de parcă nu avea alte 85 de achitări şi SUP-uri sau NUP-uri pentru faptul  invocat de adversari că UNBR condus de dânsul foloseşte fără drept această denumire şi totodată organizează examene de primire în profesia de avocat, astfel invitându-i pe cei interesaţi să se prezinte la sediul instituţiei împreună cu acte doveditoare şi să plătească suma de 1500 lei pentru a fi înscrişi la examen. Se pretinde chiar aberaţia după care avocaţii din Barourile Bota nu ar respecta Legea 51/1995, în sensul că nu respectă modul de organizare şi exercitare a profesiei.
Ce am observat este faptul că într-o Românie bezmetică fiecare face ce vrea şi-şi permite acest lucru tocmai pentru că sunt lăsaţi şi nu sunt imediat amendaţi şi criticaţi în faţa naţiunii.
În speţa de faţă s-a atins de curând culmea neruşinării, faţă de care nu puteam rămâne indiferent şi fără comentariu.
Dacă până acum în cele peste 1500 de rezoluţii şi soluţii găsim frânturi de explicaţii şi motivări care să ateste legalitatea Barourilor Bota, de data aceasta, cu subiect şi predicat, prin sentinţa penală nr. 1251 din dosarul nr. 48004/299/2010 din 15.12.2010 a Judecătorie Sector I devenită definitivă, găsim cea mai complexă şi argumentată (cu documente şi texte de lege) sentinţă care, din punctul de vedere al tuturor specialiştilor în domeniul juridic, ar trebui să pună o dată pentru totdeauna capăt acestor dispute, acestei grave discriminări făcută de angajaţi ai statului într-o zonă elitistă şi foarte importantă pentru statul de drept – puterea judecătorească. Faptul că implicarea magistraţilor într-o dispută care priveşte cea mai liberală profesie nu a fost şi nu poate fi de bun augur, iar partipiuri nu ar trebui să existe atâta timp cât justiţiabilul e cel care îşi alege apărătorul şi în niciun caz judecătorul sau procurorul, aşa cum se mai întâmplă uneori în zilele noastre, este un lucru de o gravitate fără seamăn.
Ce poziţie ar mai trebui să iei în faţa unei motivări pe care o găsim în această sentinţă de genul  că, Baroul Bucureşti şi UNBR sunt înfiinţate legal din anul 2004 şi de atunci până în prezent nu au fost desfiinţate, iar barourile înfiinţate s-au organizat şi funcţionează în baza Legii nr.51/1995.
În susţinerea afirmaţiilor din declaraţie, petentul Bota Pompiliu a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală documente ce dovedesc înfiinţarea Baroului Bucureşti UNPR, după cum urmează :
-Hotărârea Judecătorească nr……/30.07.2003 emisă de Judecătoria Tg.Jiu, judeţul Gorj ;
-Hotărârea nr.11 fin 20.06.2004 a Asociaţiei Figaro Potra din Alba Iulia, prin care se înfiinţează Baroul Bucureşti ;
-Certificat de Înregistrare Fiscală seris A nr. 0351444, eliberat la 20.02.2007.
De asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, avocatul neexercitând o activitate care să implice exerciţiul autorităţii de stat, iar la infracţiunea prevăzută de art.215 al.1,2 C.p., nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, întrucât nu se poate vorbi de existenţa unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor care participă la concursurile organizate de către petent câtă vreme aceste persoane cunosc la înscrierea la concurs natura organizaţiei condusă de către petent şi acceptă în aceste condiţii să plătească sumele solicitate pentru a fi înscrişi la examen, organizaţia petentului neavînd un caracter obscur, clandestin, în timp ce, în aceeaşi sentinţă, se face dovada lipsei oricăror documente de înfiinţare, precum : Având în vedere situaţia de simetrie politică faţă de momentul 1948, se impunea ca acest act normativ să prevadă în mod expres desfiinţarea Colegiilor de Avocaţi şi înfiinţarea Barourilor şi a Uniuniii Barourilor, aşa cum de altfel a procedat regimul comunist cu structurile avocaţilor dinainte de 1948. În mod logic, singura concluzie care se impune este că prin acest act normativ nu s-a înfiinţat nicio nouă structură a avocaţilor din România, după cum La 07.06.1995 apare Legea nr.51, însă nu conţine prevederi referitoare la desfiinţarea vechilor structuri şi înfiinţarea de noi structuri ale avocaţilor, inclusiv problema patrimoniului, ci reglementează modul de organizare şi exercitare a profesiei.
Dacă nici această sentinţă penală pe care e obigatorie să v-o public în totalitate, nu va face lumină şi nu e cât se poate de relevantă pentru toţi angajatorii puterii judecătoreşti, atunci sigur ne aflăm în situaţia celebrului astrolog Giordano Bruno, care, înainte să fie ars pe rug, a lăsat o pildă „ E pur si muove –  Şi totuşi se învârte”.
Nu suntem departe de nebunia după care un adevăr peremptoriu, pe care toţi cei care sunt puşi să-l respecte şi aplice se fac că nu îl ştiu şi îl tratează prin eludare şi ignorare, dând de fiecare dată minciunii putere de adevăr.
Acceptaţi, domnilor magistraţi, această sentinţă penală şi este supersuficient, punând capăt probabil celui mai grav caz de discriminare în masă din România, de care rămâne responsabilă în aceeaşi măsură puterea judecătorească, puterea legislativă şi puterea executivă, care se face că nu vede, nu aude şi nu ştie cât de grav e acest subiect deosebit de important pentru generaţiile de azi şi de mâine ale acestei naţiuni.
Public în continuare Sentinţa penala nr. 1251 pentru intrarea în legalitate a acestei zone a justiţiei române.

Analist politic
prof.univ.dr. Florentin Scaleţchi