E criză! E criză cruntă, chit că unii ne-au dat scoşi din ea acum vreo două luni, într-o zi de joi, pe la orele amiezii. E criză financiară, e criză imobiliară, e criză pe piaţa auto, e criză peste tot. Ca o urmare logică şi normală, e criză (şi) pe piaţa forţei de muncă. Aproape şase români din 100 de persoane active, altfel spus aproape jumătate de milion de români, nu au un loc de muncă. Se vorbeşte de reconversii profesionale, de programe şi proiecte, de fonduri şi bugete, toate în speranţa, zic eu deşartă, că se va schimba curând ceva (în bine!) când vine vorba de şomeri. Dar cred că am găsit soluţia acestei probleme, chiar dacă sunt puţine şanse să fiu nominalizat la Premiul Nobel pentru Economie: infractor – o profesie de viitor.
Avantajele profesiunii de infractor sunt multiple: şcoală puţină, costuri şi cheltuieli minime, program flexibil, fiorul adrenalinei, câştiguri deloc neglijabile şi un gen de notorietate foarte apreciat de noi, românii, care simpatizăm mai mult şi ne simţim mai apropiaţi de personajul negativ, de şmecher, de ţepar, decât de personajul pozitiv, de tipul bun şi de treabă catalogat de toată lumea drept „cinstit şi prost sau prost de cinstit”.
Vezi zice că riscurile sunt mari, că puşcăria nu-i tocmai un sanatoriu sau un hotel de cinci stele, dar eu vin şi spun că, dimpotrivă, riscurile sunt tot mai mici, iar în viitorul apropiat vor fi aproape nule. Sigur, vor fi şi excepţii pentru că, de bună seamă, vor fi şi infractori proşti ca noaptea, aşa cum sunt, de exemplu, şi politicieni proşti ca noaptea. Dar, repet, se prevăd condiţii dintre cele mai prielnice pentru o carieră infracţională de succes.
Nu mai revin asupra proiectului de lege iniţiat de Grupul politic de satiră şi umor „Aţipilă, Adormilă, Fraierilă & Co”, adică de cei 42 de senatori, dintre care 40 psd-işti, acela cu privire la asigurarea ordinii şi liniştii publice care prevede interzicerea deţinerii oricăror obiecte contondente sau de autoapărare, inclusiv interzicerea cuţitelor de bucătărie în propria maşină sau a spray-urilor lacrimogene sau paralizante destinate protecţiei personale. Am mai scris despre asta! Nu pot, însă, să nu remarc faptul că acest inept proiect de lege lasă loc de o pâine bună de mâncat pentru adevăraţii infractori, liniştiţi că cetăţeanul de rând, tipul prost de cinstit, bun şi de treabă va fi pedepsit de lege dacă va riposta cu parul în mână împotriva unei agresiuni pentru că eu, infractorul, îi fac o plângere de nu se vede şi îl bag în pârnaie între 6 luni şi 5 ani. Păi, nu?
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că Traian Igaş, ministrul Administraţiei şi Internelor, are în vedere disponibilizarea a peste 8.000 de poliţişti, vă voi convinge, cred, că viaţa de infractor va fi cu adevărat una frumoasă, liniştită şi lipsită de griji sau riscuri. Atâta doar că cei 8.000 de poliţişti viitori şomeri ar putea să ne facă nouă, infractorilor… cinstiţi şi „pe bune”, concurenţă neloială, că doar „reconversia” le-ar fi destul de uşoară la câte şmecherii şi tertipuri ştiu ei din proprie experienţă (profesională).
Singurul risc major al unui infractor ar fi acela să vină Fiscul să îi ia averea la puricat, să vadă el dacă e licită sau ilicită. Secretul (că doar am văzut destule filme cu mafioţi la viaţa mea!) este să nu ieşi prea mult în evidenţă şi să-ţi pui banii în „seiful” din saltea sau în „banca” din dulap, sertarul cu chiloţi şi izmene.
Sau şi mai bine ar fi să se plătească impozit pe venit. Astfel, infractorul ar dovedi solidaritate socială, ba mai mult, ar putea fi considerat un cetăţean model!
Cristian Bara
