Interviu cu o posibilă sinucigaşă: „După 20 de ani de căsnicie, soţul mă rupe în bătaie şi fiicele mele îl copiază”!

Doamna Elisabeta e o clujeancă sadea, în vârstă de 42 de ani, de profesie agent comercial. Aceasta locuieşte împreună cu soţul şi cu cele două fiice ale lor, în vârstă de 14 şi 17 ani, însă de la o vreme viaţa i-a devenit un adevărat coşmar: este mereu bătută şi şicanată de către soţ, alunecat bine de tot pe panta alcoolului. De asemenea – cumpărate de bărbat cu bani şi cadouri – fiicele sale îi ţin soţului isonul, izolând-o complet şi împingând-o încet-încet, cu intenţie, spre sinucidere.

“Soţul e-n criza bărbatului de 40-50 de ani”

Femeia, parcă îmbătrânită de necazurile pe care le înfruntă, are o tăietură adâncă în dreptul frunţii şi mai multe vânătăi pe braţe. Plânge cu lacrimi amare pe holul I.M.L. Cluj, în aşteptarea momentului când se va prezenta în cabinetul medicilor legişti pentru a-şi scoate certificat medico-legal care să ateste noua bătaie încasată de la soţ şi fiica sa în vârstă de 17 ani. Află că sunt reporter şi mă roagă să-mi aplec urechea la cazul ei, pe care-l consideră cu totul disperat. Mă conformez şi-mi pregătesc “uneltele”: aparatul foto şi carneţelul de notiţe. Dă din mâini a neputinţă şi îşi începe, cu glas tremurat tulburătoarea confesiune, amintindu-mi de acele mărturii ale unor persoane aflate pe marginea prăpastiei: „Certificatul medico-legal pentru care am venit azi ar fi al nu ştiu câtelea certificat, fiindcă numai anul acesta am mai scos două, după bătăile încasate de la soţ, de fiecare dată acesta fiind într-o stare avansată de beţie”. Apoi continuă: “Soţul meu, în vârstă de 48 de ani lucrează la aceeaşi firmă ca şi mine, pe post de agent comercial. Eu sunt acolo de cincisprezece ani, pe când el numai de un an şi jumătate. Şi-mi persistă în memorie un lucru: atunci când ne-am căsătorit, în urmă cu douăzeci de ani, Iosif era un bărbat care şi-ar fi dat şi sufletul pentru familie – şi mă iubea enorm. Dar, de vreo doi ani încoace a dat de “îndrăgosteala” de femei şi – lucrul cel mai periculos – de alcool, consumat în cantităţi industriale. Aşa că în ultima vreme nu-mi mai spune nimic altceva decât că vrea să-şi trăiască în chefuri ultimii ani de viaţă pe care-i mai are de trăit”. Arată apoi că de ceva vreme acesta a reuşit – prin bani şi atenţii – să-şi aducă de partea sa şi pe cele două fiice ale lor şi să emită, împreună o “teză”: anume că ar fi o femeie bolnavă psihic. Şi ideea aceasta – alimentată permanent, asemeni picăturii chinezeşti – a făcut ca până la urmă femeia să creadă şi ea acest lucru, astfel că s-a prezentat la psihiatru. Însă a avut inspiraţia să-şi ducă la medic, împreună cu ea şi soţul. Mărturiseşte, teribil de intrigată, d-na Elisabeta: “Am fost amândoi la psiholog şi acesta ne-a spus că eu sunt în regulă – dar în schimb, cu el sunt probleme: suferă de criza bărbatului de 50 de ani. Am ajuns, de asemenea, împreună şi la şedinţe de terapie familială, care se ţineau la o fundaţie şi ne-am prezentat acolo timp de patru luni de zile. La aceste şedinţe am avut de făcut “teme de casă” – extrem de importante pentru atingerea scopului meu, acela de a ne păstra familia – însă el a refuzat să le pună în practică. Era vorba de întocmirea listelor de cumpărături, de economiile pe care să le facem amândoi din salariu, dar el a preferat să bea toţi banii pe care-i câştigă şi să mă determine să-mi ţin casa din bani împrumutaţi de la cunoştinţe. Plus că am făcut şi un împrumut pentru construcţia unui nou corp de casă, în curte – şi plătesc suma de 300 de euro lunar, lucru ce s-ar întinde pe o perioadă de 15 ani”. Asistenta o invită în cabinetul de consultaţii, astfel că d-na Elisabeta îşi întrerupe pentru câteva minute destăinuirea. Se întoarce – surprinzător – cu două certificate medico-legale: una pentru bătaia pe care i-a administrat-o sâmbătă, 30 iulie, fiica ei cea mare şi cea de-a doua pentru bătaia încasată de la soţ, duminică, 31 iulie. “Aşa mi-au spus medicii că-i legal”, bâiguie aceasta, încurcată.

“Bea tot timpul cu noua familie”…

După care îşi reia firul povestirii: “Anul acesta pe 25 iulie soţul a plecat în Ungaria, în vacanţă – şi eu mi-am dat acordul în scris ca să le ducă şi pe cele două fete împreună cu el. Pentru că sâmbătă, după ce s-au întors acasă am îndrăznit să-i spun fiicei celei mari să pună mâna şi să mă ajute cu munca prin casă.  La care ea a izbucnit, urlând şi reproşându-mi că vorbesc aşa de tare cu ea şi o oblig să lucreze în gospodărie. Eu i-am spus că nu e normal fiu sluga tuturor, la care ea m-a sfidat, cu vorbele: “Tata m-a dus în concediu, nu tu”! După care a sărit la mine cu pumnii şi unghiile, m-a zgâriat, lăsându-mi vânătăi pe ambele mâini”. Apoi, a doua zi soţul i-a făcut şi el o “bucurie” identică: “În loc să mergem cu familia în excursie, cum ne-am înţeles ceva mai înainte şi să petrecem o zi împreună el a ales să se ducă iarăşi la gaşca lui, “noua familie”  – cu care de altfel a fost şi în concediu – şi să se întoarcă de acolo băut. Eu i-am reproşat acest lucru, iar el s-a apucat să scrie mesaje despre mine, pe care le trimitea prietenilor săi. La un moment dat am vrut să văd şi eu ce scrie despre mine şi am încercat să-i iau telefonul, la care el m-a prins de ceafă şi m-a dat cu capul de un raft metalic, umplându-mă de sânge. Acum, pe baza acestui nou certificat sper să obţin prin intermediul poliţiei interdicţia ca să se mai apropie de mine şi să continue să mă violenteze. De altfel, ca-n filmele alea de groază, mă ameninţă mereu, programat, că-mi va face viaţa un coşmar. Şi, iată, a reuşit acest lucru”! Explică apoi că pe baza celor două noi certificate  medico-legale va cere poliţiei să emită un ordin de restricţie pe numele soţului, iar ea îşi şi va continua demersurile pentru a divorţa de cel pe care-l consideră acum cel mai mare duşman al său. Cât despre fata sa, consideră că ea este doar manipulată de către soţ şi va încerca să se apropie mai mult de ea – însă habar n-are, deocamdată, cum. Însă – arată femeia – se loveşte de încă o piedică: deşi are şi ea partea de drepturi asupra locuinţei, soţul îi schimbă mereu yala de la intrare şi o alungă, zicându-i fără menjamente: „Cară-te odată”! Se revoltă femeia, cu ochii inundaţi în lacrimi: „Eu n-am cum să mă car din casă numai că el vrea acest lucru, fiindcă tot ce există acolo e şi al meu. Şi-n plus, copiii mei se află în faţa unui examen de capacitate, în faţa unui examen de bacalaureat şi trebuie să înceapă meditaţiile, ca să ajungă să realizeze ceva. Noi de scandaluri avem nevoie când ne aşteaptă atâtea probe de trecut, să-i văd în anturajele alea dubioase pe care le preferă soţul doar pentru că vrea cu tot dinadinsul să-şi trăiască viaţa? Numai Dumnzeu mă mai poate acum ajuta să-i salvez măcar pe cei doi copii, fiindcă sărăcuţii de ei nu ştiu încă să discearnă răul de bine”!

Apoi, luându-şi rămas bun părăseşte coridorul Institutului de Medicină Legală, îndreptându-se spre o direcţie numai de ea ştiută… Încrezătoare că doar articolul de faţă, care conţine mesajul său disperat – pe care îl va oferi fetelor sale, odată cu ziarul, sâmbătă dimineaţă – va fi capabil să le schimbe acestora concepţia despre viaţă şi să însemne pentru ele trezirea la realitate…