Deoarece perioada pe care o traversăm împreună de mai bine de 8 luni ne-a lăsat pe mulți dintre noi deznădăjduiți și ne-a făcut să ne simțim neputincioși în fața unei pandemii îngrozitoare, Gazeta de Cluj a apelat la sfaturile unuia din cei mai de seamă călăuzitori ai credincioșilor și nu numai. Înalt preasfințitul Andrei, cel ce conduce din 2011 Mitropolia Clujului, a binevoit să ne răspundă la câteva întrebări despre rolul Bisericii în toată gestionarea crizei ce a lovit țara, dar și despre experiențele sale personale pe timpul când a fost infectat cu SARS-COV-2.
REPORTER: Cum credeți că a afectat pandemia instituția Bisericii și, cum credeți că a fost percepută relația cu Biserica de către oameni: sunt aceștia mai credincioși, sau dimpotrivă?
ÎPS: Încă nu am putut trage o concluzie finală. Totuși, marea majoritate a oamenilor credincioși și practicanți nu s-au îndepărtat de Biserică. Este adevărat că în această perioadă datorită indicațiilor ce le-au fost date oamenilor, numărul lor la Sfânta Liturghie a fost mai mic. Chiar dacă am făcut majoritatea slujbelor afară, inclusiv duminica trecută urmează perioada de iarnă, când nu vom mai putea face afară și va trebui să avem grijă de ei; să păstreze distanța; să poarte mască și să se poată ruga înăuntru. Așadar, nu pot spune cu certitudine dacă numărul credincioșilor e în creștere sau în scădere. Personal, cred că numărul a rămas cam același. De asemenea, după mine, numărul lor ar trebui natural să crească în această perioadă.
REPORTER: De ce credeți că oamenii ar trebui să devină mai credincioși în această perioadă?
ÎPS: Un argument foarte bun cred că îl aduce în cartea Sa, Sfântul Chiril al Ierusalimului. Mare Propovăduitor, Acesta a scris cartea Catehezelor. În această carte El ne povestește: „Domnul nostru are două nume: Iisus Hristos, Iisus vine de la evreiescul Iehova Mântuitorul pentru că ne poate salva din păcat și din moarte. Dar numele lui grecesc, Hristos, înseamnă <<Doctorul ce vindecă>>.” Acesta ne vindecă de toată neputința sufletească sau trupească. Așadar, la fel cum apelăm la doctorii noștri pentru a ne face bine trupește, apelăm și la „Doctorul cel mare” să ne facă sănătoși. În perioada aceasta, medicii au fost și sunt niște eroi, confruntându-se în permanență cu această suferință și neavând la îndemână vreun tratament perfect. Aceștia se folosesc de talentul și iscusința lor pentru a ne menține sănătoși până la apariția unui vaccin.
REPORTER: Ce acțiuni a întreprins Biserica pentru a preveni răspândirea Coronavirusului?
ÎPS: În parohia noastră, am preluat și am dat mai departe sfaturile celor ce cunosc mai bine situația. Le-am cerut și am insistat să poarte corect masca, să păstreze distanța sanitară necesară. Pe lângă acestea, i-am sfătuit cât se poate să nu facă mari adunări de oameni. Am constatat că s-au împuținat cununiile, dar am încercat să îi sfătuim pe tineri că dacă aceștia consideră că a venit vremea să se căsătorească. Să întreprindă cununia religioasă acum și să amâne ospățul specific până după ce situația se va mai relaxa. În plus, am reorganizat cele două conferințe cu preoții și le-am desfășurat în aer liber, iar acolo unde nu s-a putut am căutat alte săli mai mari, mai puțin expuse aglomerării.
REPORTER: Cum credeți că ne ajută credința să trecem prin perioade de incertitudine ca aceasta?
ÎPS: Ca în toate situațiile, credința ne este mereu de folos. Ucenicii la un moment dat nu au putut tămădui un tânăr bolnav. Domnul Hristos, a venit și l-a tămăduit. Aceștia mirați au întrebat „Doamne, noi de ce nu l-am putut tămădui?” Iar Acesta le-a răspuns: “din pricina puținei voastre credințe; căci dacă ați avea credință cât o boabă de muștar, ați putea muta și munții din loc.” Dumnezeu oferă înțelepciune oricui o cere, dar omul trebuie să fie atent și să o ceară cu credință, căci fără credință rugămințile sale sunt ca valurile mării. Să nu creadă omul acela că va primi ceva de la Dumnezeu.
REPORTER: Se mai practică în acest moment Taina Euharistiei la momentul acesta în Biserică și dacă da, în ce manieră sunt luate măsuri preventive?
ÎPS: Da, se practică, dar le cerem credincioșilor și îi atenționăm când vin să se împărtășească să nu se apropie unul de celălalt. Euharistia este miezul evlaviei creștine. Patriarhul nostru, Preafericitul Daniel, s-a consultat cu toți ceilalți Patriarhi și nici într-o țară creștină practicantă nu s-a renunțat la împărtășirea credincioșilor. Eu personal, cred că la Împărtășanie nu se contaminează nimeni.
REPORTER: Ce rol și-a asumat instituția Bisericii pe perioada acestei pandemii?
ÎPS: Pe de-o parte suntem povățuitori, îi învățăm cât știm noi. Pe de altă parte, cred că avem datoria, să îi îmbărbătăm pe cei care au fost cuprinși de boală. Boala nu caută pe nimeni, s-au îmbolnăvit și credincioșii de rând, s-au îmbolnăvit și preoți.
REPORTER: Ce părere aveți despre cei care nu cred și nu vor să creadă în continuare în existența virusului? Ce le-ați transmite acestora?
ÎPS: Ar trebui ca toți acești oameni să înceapă să ia în serios ceea ce se întâmplă în jurul lor. Eu nu vorbesc personal din teorie, ci din practică; eu însumi fiind diagnosticat în trecut cu acest virus. Le pun la suflet acestor oameni să aibă grijă. Nu e deloc plăcut să stai în spital.
REPORTER: Și oare credeți că mai e cale să-i convingem până în momentul în care se infectează?
ÎPS: Da, cred că trebuie să îi convingem. Nu știu câți dintre cei care nu cred se vor mai infecta. Unii sigur nu se vor infecta atâta timp cât vor fi grijuli și vor respecta niște reguli elementare.
REPORTER: Oare ne puteți povesti puțin de experiența dumneavoastră din perioada când ați contactat Coronavirusul?
ÎPS: A fost neașteptat, eu locuind singur. Simptomele din câte am înțeles eu sunt diferite pentru fiecare persoană. În ce mă privește, am experimentat o imensă oboseală; oboseală care încă nu simt că a trecut complet nici până acum. Încetul cu încetul îmi voi reveni complet. La alte persoane se manifestă diferit: unii au temperatură, alții au diaree. Experiența nu e deloc una plăcută indiferent cum ai lua-o. Lucru care m-a apăsat cel mai tare la momentul respectiv a fost izolarea în sine, eu nemaiputând să comunic cu nimeni. Aceasta a fost de departe cea mai mare suferință. Am comunicat, desigur, prin telefon atât cu doctorii, cât și cu cei apropiați.
REPORTER: Credeți că respectarea măsurilor este o dovadă de iubire și de compasiune față de aproapele nostru?
ÎPS: Absolut. Este o dovadă de iubire față de ceilalți, precum și față de noi înșine. Asemenea poruncii sfinte „trebuie să-l iubim pe aproapele nostru la fel cum ne iubim pe noi înșine”. Este evident o dovadă de iubire față de cei din jur să respecți regulile.
REPORTER: Și să înțelegem că cei care nu respectă, încalcă această poruncă?
ÎPS: Acum nu știu să vă zic, eu am întâlnit una, poate două persoane care păreau cu adevărat convinse că nu există boala asta. Uneia dintre acestea i-am zis: „Doamnă, cum e posibil să nu existe, căci eu am fost afectat personal de această boală. Cred că ar fi nevoie să vă schimbați părerea.”
REPORTER: Dacă ați merge duminică la liturghie și ar trebui să le dați credincioșilor cea mai importantă învățătură pe care ați desprins-o dumneavoastră din aceste luni, care ar fi aceasta?
ÎPS: În primul rând le-aș aminti ce mare dar Dumnezeiesc e sănătatea pe care o avem și că trebuie să avem grijă de ea. În al doilea rând, le-aș spune să fie curajoși, pentru că la urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu vom depăși și această neputință.
REPORTER: Ce credeți despre organizarea pelerinajelor care au avut loc la moaștele Sfintei Parascheva?
ÎPS: Ca să vă răspund duhovnicește, și acolo s-au anulat pelerinajele stradale. Închinarea credincioșilor e un lucru normal și necesar. Pelerinajul așa cum îl știm noi și cum să făcea cândva, cu procesiunea sfinților în stradă, după cum făceam și noi de la Gherla până la Nicula, nu a avut loc. Cred că evlavia individuală trebuie respectată. Cred sincer că atât la Iași cât și la București puteau fi lăsați credincioși să vină și să se închine chiar dacă erau din alte orașe. Păstrând rânduiala recomandată de autorități și fără a fi nevoie să se îmbulezească
REPORTER: În final, ce doriți să le transmiteți enoriașilor care se simt descumpăniți în aceste momente și care poate au pierdut pe cineva.
ÎPS: Noi știm că porunca domnului Hristos este viața veșnică. Cât ne va ajuta Dumnezeu ne vom apăra viața pământească. Când vine clipa ca cei dragi sau chiar noi să plecăm de pe această lume, adevărat va rămâne și cuvântul Mântuitorului după cum scrie în Evanghelia după Ioan: “Amin zic vouă! Cel ce crede în mine chiar dacă va muri va trăi, și cel ce trăiește crezând în mine nu mai moara niciodată”. Aceste cuvinte sunt pline de nădejde. Trebuie să facem tot ce ține de noi să ne protejăm sănătatea, iar atunci când va veni clipa plecării să o luăm ca și cum ar fi din mâna lui Dumnezeu.
O credință puternică ne face să primim cuvântul mântuitorului. Noi credem că omul nu își va sfârși existența la marginea, ci că își va continua viața spirituală odată ce sufletul lui se va muta la Dumnezeu. Mai credem că va veni o clipă când Domnul se va întoarce și toți vor învia, iar atunci va începe viața veșnică. Așadar, credința în Dumnezeu și în adevărurile pe care ni le-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos ne întărește chiar și în fața morții și în fața celor mai mari pierderi.
Ionica…