IPS Andrei Andreicuț: „Biserica trebuie să rămână stâlpul spiritual al neamului, călăuzind sufletele spre lumină, nu spre putere lumească”

Într-o societate în care granița dintre stat și Biserică este tot mai discutată, influența BOR asupra deciziilor politice și sociale ridică numeroase întrebări. În acest context, IPS Andrei Andreicuț oferă o perspectivă clară asupra rolului pe care Biserica ar trebui să-l joace în societate, subliniind importanța păstrării unei identități spirituale ferme, dar și a unei implicări responsabile în problemele sociale.

Într-un interviu amplu, sunt abordate teme esențiale precum implicarea clerului în politică, poziția BOR față de căsătoriile între persoane de același sex, transparența financiară a Bisericii și relațiile cu Patriarhia Moscovei. Totodată, sunt analizate provocările actuale legate de educația religioasă, sprijinul acordat refugiaților ucraineni și responsabilitatea Bisericii față de cei aflați în nevoie.

IPS Andrei Andreicuț subliniază că Biserica trebuie să rămână un stâlp al credinței, fără a se transforma într-un instrument politic, și că misiunea sa este de a călăuzi sufletele, nu de a influența alegerile electorale. De asemenea, el amintește sacrificiile făcute de-a lungul istoriei pentru păstrarea valorilor creștine, exemplificând prin viața și martiriul părintelui Liviu Galaction Munteanu, canonizat recent.

Un interviu despre credință, responsabilitate și adevăr, într-o lume în continuă schimbare.

R: Într-o Românie unde statul și Biserica sunt teoretic separate, vedem o influență constantă a BOR asupra unor decizii politice și sociale. Credeți că Biserica ar trebui să aibă un rol activ în guvernare sau doar unul consultativ?  

IPS Andrei Andreicuț: Biserica trebuie să rămână stâlpul spiritual al neamului, călăuzind sufletele spre lumină, nu spre putere lumească. Rolul său nu este de a guverna, ci de a sfătui, de a aduce pace și echilibru în inimile oamenilor. Așa cum păstorul își veghează turma, preoții trebuie să vegheze asupra credincioșilor, nu asupra legilor statului.  

Căci dacă am reușit să întărim credința în suflete, dacă oamenii își îndeplinesc îndatoririle morale și duhovnicești, atunci și societatea va fi una mai dreaptă. Biserica nu trebuie să facă politică, ci să-i învețe pe cei ce fac politică să slujească poporului cu dreptate și frică de Dumnezeu. O colaborare este firească, dar fiecare trebuie să-și cunoască locul: guvernanții să conducă țara, iar Biserica să conducă inimile oamenilor spre adevăr.

R: În campaniile electorale, unii preoți îndeamnă enoriașii să voteze pentru anumite partide. Este acesta un act legitim de ghidare spirituală sau o ingerință în procesul democratic?  

IPS Andrei Andreicuț: Dacă un preot îndeamnă credincioșii să voteze pentru un anumit partid, nu mai vorbim de ghidare spirituală, ci de propagandă electorală. Iar când Biserica se implică în astfel de jocuri, riscă să-și piardă menirea. Preotul trebuie să fie păstor de suflete, nu agent de campanie.

Rolul său este să îndrume oamenii spre adevăr, să le amintească de valorile morale, dar fără să le spună pe cine să aleagă. Când se implică în politică, preotul nu mai poate face deosebirea între slujirea lui Dumnezeu și slujirea unor interese pământești. Iar asta este o capcană periculoasă, pentru că sufletele de care trebuie să aibă grijă nu au culoare politică.

R: În ultimii ani, politicienii au fost prezenți frecvent la sfințiri de biserici și evenimente religioase. Credeți că astfel de manifestări ajută la întărirea credinței sau sunt doar mijloace de capital electoral?  

IPS Andrei Andreicuț: Depinde de felul în care oamenii își trăiesc credința și de prezența lor la slujbă. Dacă vin la biserică cu bucurie, sperând să primească ceva pentru sufletul lor, acest lucru este în sine o binecuvântare. Iar dacă unii interpretează altfel prezența lor, asta nu ne bucură!

R: Despre cazul regizorului și preotului Ciprian Mega: În cazul în care un preot critică public deciziile Bisericii, ar trebui să fie sancționat sau încurajat să genereze un dialog intern?  

IPS Andrei Andreicuț:  El, ca preot, a făcut la hirotonie un legământ de fidelitate față de învățătura lui Iisus Hristos, nu pentru a critica Biserica. Dacă există lucruri care nu merg bine la unul sau altul dintre slujitorii ei, calea îndreptării nu este răzvrătirea publică, ci rugăciunea, smerenia și dialogul în duhul iubirii și al adevărului. Atitudinea potrivnică Bisericii nu zidește, ci dezbină, iar un adevărat slujitor caută să îndrepte din interior, nu să lovească din exterior.

R: În multe țări, inclusiv cu tradiție creștină, bisericile sunt presate să accepte căsătoriile între persoane de același sex. Care este poziția Bisericii Ortodoxe Române în fața acestor schimbări și cum credeți că va evolua această temă în viitor?  

IPS Andrei Andreicuț: Știți care e poziția BOR. Căsătoria normală, familia așa cum a fost rânduită – cu tată și mamă – este temelia lăsată de Dumnezeu.

Deocamdată, doctrina Bisericii nu se schimbă. Ea nu este rodul vremurilor, ci rânduiala lăsată de Domnul Hristos și statornicită de Sfintele Sinoade. Credința nu se adaptează lumii, ci lumea trebuie să se întoarcă la adevărurile ei veșnice.

R: Biserica Ortodoxă Română primește anual milioane de euro din bugetul statului. Credeți că ar trebui să existe un sistem clar de audit public al acestor fonduri, la fel ca în cazul altor instituții finanțate de la buget?  

IPS Andrei Andreicuț: Da, Biserica are un audit intern, iar acesta trebuie să fie primul filtru de responsabilitate și corectitudine. Important este ca acest audit să fie tratat cu seriozitate și să își îndeplinească pe deplin rolul.  

Când apar nereguli, este firesc ca și auditul statului să intervină, acolo unde este cazul. Totuși, Biserica trebuie să-și păstreze propria structură de verificare internă, care să funcționeze eficient și cu integritate, pentru a menține transparența și încrederea credincioșilor.

R: De-a lungul timpului, mai mulți preoți au fost acuzați de fapte de corupție, de la deturnare de fonduri la afaceri imobiliare dubioase. Credeți că Biserica este suficient de fermă în sancționarea acestor cazuri?  

IPS Andrei Andreicuț: Biserica este fermă în ceea ce privește doctrina sa, pentru că aceasta nu se schimbă după vremuri sau după slăbiciunile oamenilor. Învățătura ei vine de la Hristos și rămâne aceeași, indiferent de încercările sau ispitele lumii.  

Desigur, pot exista lucruri care nu merg, pentru că oamenii sunt supuși greșelii și uneori nu pun în practică ceea ce Biserica îi învață. Însă chiar și în astfel de situații, Biserica trebuie să rămână neclintită în principiile sale, călăuzindu-i pe credincioși spre îndreptare, fără a face compromisuri cu adevărul.

R: În Biserica Catolică, Vaticanul a recunoscut abuzurile sexuale comise de membri ai clerului. În România, subiectul este aproape inexistent în dezbaterea publică. Credeți că lipsa cazurilor raportate indică o problemă mai mică sau doar o tăcere impusă?  

IPS Andrei Andreicuț: Eu cred că în România sunt mai puține astfel de cazuri. Clerul romano-catolic, datorită doctrinei lor, este obligat la celibat, ceea ce poate crea anumite vulnerabilități. În schimb, preoții ortodocși sunt căsătoriți, au familiile lor, iar acest aspect poate fi un factor care îi ajută să reziste mai bine ispitelor.

R: Deși religia este predată în școli, tot mai mulți tineri se declară atei sau nepăsători față de credință. Ce credeți că lipsește în educația religioasă pentru a atrage mai mulți tineri?  

IPS Andrei Andreicuț: Nu știu dacă sunt mulți atei în România, dar cu siguranță există o mare indiferență față de credință. Cred că acesta este adevăratul flagel al prezentului: indiferența. Nu știu dacă numărul ateilor este atât de mare, dar lipsa unor profesori cu adevărat dedicați este vizibilă. Aș îndrăzni să spun că acest lucru se aplică atât profesorilor, cât și preoților – ceea ce lipsește este o râvnă interioară, o vocație autentică.  

Vă dau un exemplu. Anul trecut a fost canonizat, iar acum canonizarea sa va fi celebrată public, Sfântul Liviu Galaction Munteanu de la Cluj.  

El a murit pentru apărarea orei de religie. În vremea comunismului, când religia a fost eliminată din școli, părintele Galaction Munteanu, rector al Institutului Teologic din Cluj, a fost însărcinat de episcopul Teofil să elaboreze o programă de predare a religiei în biserică.  

A făcut-o, dar imediat ce a fost gata, a fost arestat. Atât el, cât și părintele Ioan Bunea, care l-a ajutat, au primit ani grei de temniță. Însă părintele Liviu Galaction Munteanu nu a mai ieșit niciodată din închisoare. A murit la Aiud și a fost îngropat în Râpa Robilor.  

Acum, canonizarea sa va fi celebrată public la Buna Vestire, pe 25 martie.  

Vedeți ce preț scump s-a plătit pentru ora de religie?

R: Biserica Ortodoxă Rusă a sprijinit public invazia Ucrainei. Credeți că acest lucru a afectat imaginea ortodoxiei în lume?  

IPS Andrei Andreicuț: Nu a fost un lucru bun! Știți că Biserica Ortodoxă Română s-a opus. Domnul Hristos este Domnul Păcii, iar Biserica este împotriva războiului.

R: Ar trebui Biserica Ortodoxă Română să rupă definitiv legăturile cu Patriarhia Moscovei?  

IPS Andrei Andreicuț: Nu, Patriarhia Moscovei, cu toate greșelile ei, trebuie să se îndrepte și să revină pe calea cea bună. Legătura dintre creștini nu trebuie ruptă, ci restaurată în adevăr și dreptate.

R: Cum comentați faptul că, nici după șase luni, Ucraina nu a recunoscut oficial Biserica Ortodoxă Română, la care ar putea adera etnicii români din această țară?

IPS Andrei Andreicuț: Nu cunosc în detaliu toate aspectele acestei probleme, dar Patriarhia noastră de la București susține cu siguranță existența unei Biserici Românești vii și bine organizate la Cernăuți.

R: Cum ar trebui să se implice BOR în sprijinirea refugiaților ucraineni, având în vedere că mulți dintre ei sunt ortodocși, dar aparțin altor patriarhii?  

IPS Andrei Andreicuț: Nu știu dacă ei conștientizează că aparțin altor patriarhii, dar noi îi sprijinim cât putem. Avem chiar și angajați ucraineni – la Facultatea de Teologie, în bucătărie, lucrează două-trei femei, iar la fabrica de lumânări avem un angajat ucrainean.

R: Credeți că este suficient ce face Biserica pentru ajutorarea celor în nevoie, sau ar trebui să existe mai multe inițiative concrete, cum ar fi spitale, adăposturi și programe de integrare pentru categoriile vulnerabile?  

IPS Andrei Andreicuț: Biserica trebuie să se implice în sprijinirea celor necăjiți, pentru că însăși Sfânta Evanghelie ne îndeamnă la milostenie. De pildă, în Evanghelia după Matei, capitolul 25, Domnul Hristos le spune ascultătorilor că, la revenirea Sa, toți morții vor învia, iar El îi va despărți în două: pe unii de-a dreapta, pe alții de-a stânga. Apoi le va spune celor de-a dreapta:  

„Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.”

Aceasta este o chemare clară la iubire și ajutor reciproc. De altfel, îmi vine în minte și o poezie foarte frumoasă pe tema asistenței sociale, scrisă de Ioan Alexandru, care surprinde profund această datorie sfântă a fiecăruia dintre noi.

Epitaf

-de Ioan Alexandru

Pentru că s-a uitat cu milă

La un căluţ snopit în bătăi

Pentru că unei bătrâne ce se

Aruncase în lac fugind din azil

I-a întins un cuvânt de salvare

Pentru că-n sanctuarul inimii sale

L-a iertat pe cel mai aprig vrăjmaş

Pentru toate acestea şi mult mai mari

Într-o lume în continuă schimbare, unde valorile sunt tot mai des contestate, Biserica rămâne un punct de sprijin și un reper moral pentru societate. Andrei Andreicuț subliniază că rolul său nu este acela de a face politică sau de a influența alegeri, ci de a ghida sufletele spre adevăr și dreptate. De la relația BOR cu statul și implicarea preoților în viața politică, până la transparența financiară și sprijinul acordat celor în nevoie, interviul scoate în evidență provocările și responsabilitățile pe care Biserica trebuie să și le asume.

Fermă în ceea ce privește doctrina, dar conștientă de slăbiciunile oamenilor, Biserica trebuie să rămână fidelă învățăturii lui Hristos, fără a deveni un instrument al intereselor lumești. Dincolo de dezbaterile sociale și presiunile contemporane, esența credinței rămâne aceeași: iubire, milostenie și responsabilitate față de aproapele. În cele din urmă, adevărata misiune a Bisericii nu este să domine, ci să slujească, nu să impună, ci să lumineze calea celor care o caută.

Citește și: Vasile Pop, implicat în cele mai controversate proiecte imobiliare