Departe de a fi jurnalist, mă întorc dintr-o călătorie în timp, ca în poveştile Şeherezadei.
Vizitarea Istanbulului însemnă, cumva, pe de o parte întoarcerea în timp într-o deplasare anterioară amprentată de amintiri, pe de altă parte o călătorie în viitor amprentată de speranţe. Mergeam să întâlnesc Orientul la el acasă, fără însă să am aşteptări prea mari. Într-o ţară în care totul e de vânzare, nu îmi imaginam decât un Bazar fără limite. Fără limite de spaţiu, fără limite de timp, fără limite de moralitate, unde mă aşteptam să fim furaţi, păcăliţi, minţiţi, înşelaţi, să ni se dea marfă proastă. Şi, totuşi, am descoperit că Istanbul înseamnă mult mai mult. Un oraş al contrastelor, cu frumos şi urât într-o singură caracteristică, cu bogăţii şi sărăcii greu imaginabile, cu restaurante superluxoase, dar şi mâncat din gunoaie, cu religiozitate şi desfrânare, cu superautostrăzi şi străduţe întortocheate pe care ţi-e şi frică să urci sau să cobori, cu palate, bordeie, zgârie nori, locuinţe cu geamlâcuri colorate sau nespălate, dar şi clădiri aproape normale, terasate pe colinele prea înghesuite, cu Malluri elegante, cu A.B.C.-uri de cartier îngrămădite, dar şi cu Marele Bazar, cu imaginea Bosforului ce domină peisajul, un Bosfor pe care îl cauţi, instinctiv, ca reper oriunde te-ai afla, chiar şi acolo unde nu ar avea cum să fie.
Am descoperit un Istanbul cu biserici impunătoare transformate în muzee, dar unde simţeai copleşitor prezenţa lui Dumnezeu, cu moschei impresionante, chiar şi cu sinagogi. Şi totul cu o istorie fascinantă. Şi am descoperit că te poţi simţi la fel de mic şi de neputincios atât în Moscheea Albastră, cât şi în Aghia Sofia, gândindu-te că, totuşi, Dumnezeu este unul singur acolo sus, chiar dacă unii i-au dat alt nume. Iar ghidul ne povestea de cuvintele şi rugile ce nu se pierd în Moscheea Albastră, căci cuvintele rămân atârnate de cer. Iar Dumnezeu tot le va zări la un moment dat.
Dacă în biserici sau în moschei l-ai întâlnit pe Dumnezeu, chiar dacă nu îl căutai, în Bazar ai descoperit plăcerea târguitului. Şi în marele Bazar am căutat ce caută toata lumea, adică “lampa lui Aladin” ce ne-ar putea îndeplini o dorinţă sau măcar “covorul fermecat zburător” ce ne-ar fi putut scăpa de traficul mai mult decât infernal (în orice zi, la orice oră, aproape în orice zonă). Dar nu le-am găsit, şi-atunci am târguit ce am putut sau ce s-a lipit de sufletul nostru ori ce era accesibil buzunarului nostru sau pur şi simplu nişte suveniruri kitch-oase pentru cei ce văd în Istanbul doar asta.
Într-o lume a tuturor posibilităţilor mi-am imaginat şi dragostea de toate felurile, cumpărată sau pe furate, muncită sau târguită, înfăşurată sau nu în “burka”, cu femei cochete şi elegante, cu femei acoperite aproape complet, crescute şi programate într-un ritual greu de înţeles femeilor occidentale, adorat de bărbaţii occidentali, cu turiste indecente sau cu extraterestre.
Şi am descoperit o lume care, totuşi, valorizează altceva, singurul lucru comun cu societatea occidentală rămânând, totuşi, banul. Surprinzător, într-un oraş aşa de mare (14 milioane de locuitori), incredibil de curat, n-am văzut nici un cerşetor. Şi asta nu pentru că toţi ar avea ce mânca, ci pentru că aproape toată lumea munceşte. Asta ar putea explica creşterea economică de 8% într-un an în care Occidentul abia de ieşea din criză.
Am văzut în Istanbul nu doar capitala Turciei, ci un oraş pe care îl descoperi în funcţie de cum te simţi. Dacă te simţi mizerabil, vei găsi în el doar ţigănie, mizerii şi kitch-uri. Dacă te simţi minunat, vei descoperi un oraş fascinant, plin de farmec, mister, poezie, curiozitate, nostalgie pentru imperiul bizantin de altădată. Cum am simţit eu Istanbulul? Aşa cum vă imaginaţi. Complicat, ca şi mintea mea prea încâlcită, în care nu sunt niciodată nici călare, nici pe jos, nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici în Occident, nici în Orient, nici acasă, nici în altă lume, nici prea aproape, nici prea departe.
Un oraş fascinant, călare pe două continente, care îşi merită pe deplin un loc în primele destinaţii turistice pe care trebuie să le explorezi.
Milena Man
Capita Turciei?