“Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), asociatie profesionala, nationala, apolitica, de utilitate publica, in numele magistratilor pe care ii reprezinta, solicita sa se ia act de delimitarea ferma de orice act, actiune, demers, in orice modalitate, din partea oricarei persoane sau institutii din launtrul sistemului judiciar din afara lui, prin care se aduce atingere unui drept sacru reglementat constitutional (art.30) privind libertatea de exprimare si interzicerea oricarui fel de cenzura.
AMR considera ca edificarea statutului de drept presupune consolidarea tuturor coordonatelor care il definesc, ca atare si garantarea principiilor democratice consfintite prin legea fundamentala si normele internationale recunoscute de Romania.
Justitia este chemata sa rezolve conflictele existente in societate si in niciun caz sa le genereze, iar comportamentul generat de interese personale si afisat public de unii reprezentanti de la varful sistemului judiciar poate conduce la concluzia eronata ca acesta apartine justitiei in ansamblul ei.
Asociatia Magistratilor din Romania este categoric impotriva oricarei tendinte, din partea oricui, de ingradire a libertatii de exprimare, principiu de baza al democratiei, avand incredere ca aceasta va fi exercitata cu buna credinta si responsabilitatea asumata.
Independenta justitiei este un principiu constitutional care garanteaza actul de dreptate in beneficiul cetateanului si nu o martora care sa fie invocata oricand, de oricine si in orice circumstante, cu atat mai mult de alesii din justitie (!?) selectiv si discretionar ori din interese particulare.
Rolul mass media de a strange si transmite informatii catre public, despre orice domeniu, nu poate fi supus cenzurii, iar acreditarea ideii ca justitia poate ramane in afara interesului manifestat cu profesionalism de presa, sub toate formele ei, ar putea conduce la concluzia ca se ascunde criticilor sociale sub pretextul afectarii independentei ei.
AMR intelege si respecta menirea presei intr-o societate, apreciaza rolul sau in serviciul publicului, si considera ca remedierea posibilelor erori, a unor eventuale incalcari de norme deontologice, nu poate fi sursa de cenzura si invocata ca temei pentru hartuirea omului de presa oricare ar fi acesta”.
