La inceput de an

În spaţiul tipografic al unui editorial, care, fatalmente, este redus, am să încerc a vă împărtăşi câteva gânduri pe care le-am încercat la sfârşitul unui deceniu şi la începutul celui de-al doilea, în mileniul III.
Desigur, anul 2010 nu a fost unul bun şi nu numai din vina guvernanţilor, după cum ţipă, fără încetare, două canale de televiziune toxice. Şi ţara noastră a fost implicată în aceeaşi criză, ca mai toate ţările lumii şi în măsura în care acolo lucrurile se redresează se va ameliora inevitabil şi starea de lucruri de la noi, chiar dacă nici anul nou nu a debutat prea bine (nici politic şi nici economic). În legătură cu dificulăţile prin care am trecut m-au încurajat cuvintele lui Andrei Pleşu, transmise românilor prin TVR1, şi anume că dacă ne comparăm cu Haiti, starea României a fost chiar bună. Nici această afirmaţie nu este un adevăr complet, deoarece mult mai gravă este criza morală şi în această privinţă statul nu ne poate ajuta prea mult.
Anul 2010 a marcat intrarea în vigoare a celor trei, respectiv patru legi, care condiţionau acordarea ultimei rate de împrumut din această lună. Teoriile lui Dinu Patriciu despre implicarea minimă a statului în economie sau cu privire la efectele nocive ale monedei euro şi altele asemănătoare sunt basme de adormit copiii. Pentru un om care şi-a multiplicat averea, cu o cifră care nu suportă comparaţii, tocmai datorită slăbiciunii statului, cum a mărturisit în filmul lui Solomon despre capitaliştii autohtoni, luarea în derâdere a modului cum s-a privatizat Petromidia din nepriceperea guvernanţilor, afirmaţiile făcute apar cinice.
Legile de sfârşit de an vor da rezultate în măsura în care vom încerca să ne debarasăm de mentalitatea: lasă-mă să te las. Apoi, celor care fac şi mai mult rău, justiţia ar trebui să le dea un răspuns ferm şi să reprezinte cu adevărat un factor de ecarisaj moral. Slăbiciunile în lupta împotriva corupţiei – pe drept sau nedrept – ne împiedica accesul la spaţiul Schengen şi poate ne vor induce şi alte limitări în Uniunea Europeană. Ar trebuid eci să încercăm a limita defectele milenare ale românilor: incorectitudinea, risipa şi indolenţa, care nu pot fi imputate exclusiv comuniştilor sau guvernanţilor de acum.
La începutul acestui an, pe lângă scumpirea carburanţilor, se aşteaptă majorarea preţului pâinii, precum şi noi dări şi taxe, chair dacă se vorbeşte de stabilitate fiscală, dar poporul român, pe lângă defecte, are şi virtuţi. Răbdarea este una dintre părţile lui bun, pe care a remarcat-o Traian Băsescu la interviul televizat din 6 ianuarie. Deci cumva cu un pic de sănătate, vom trece şi peste inconvenientele acestui an care tot de austeritate rămâne, chiar dacă aceasta va fi mai puţin severă.
S-a adoptat Legea Educaţiei şi, ca orice lege, şi aceasta poate fi ameliorată, dar a afirma că este una nazistă, cum spune un rector bine cunoscut, mi se pare, eufemistic vorbind, cel puţin o exagerare.
Deci acceptând parţial sintagma „optimist-moderat” la care s-au referit şefii executivului, trebuie să îi cerem noului an să ne aducă şi ceva veşti bune. Acum, când zăpada ne înconjoară, vă semnalez un eseu minunat ce poartă acest nume, semnat de domnul Pleşu, în care vorbeşte despre domnul Noica şi şcoala de la Păltiniş. Cu siguranţă, am avut şi avem oameni de cultura remarcabili, care au construit lucruri durabile în această parte a Europei. Din această perspectivă, nu este cea mai mare nenorocire că nu vom intra chiar din martie în spaţiul Schengen.
Cultura nu ţine loc de foame, dar şi din această perspectivă situaţia actuală nu este chiar disperată dacă ne gândim că în decembrie anul trecut s-au cumpărat mult mai multe mărfuri decât în aceeaşi perioadă a anului 2009.
Despre Legea Educaţiei voi scrie după ce voi cunoaşte motivarea deciziei Curţii Constituţionale prin care a fost declarată conformă cu Legea Fundamentală.

Adrian Man