Cine e de păcat să arunce primul cu piatra. Aparent pare logic, căci până la urmă cine nu a păcătuit vreodată, cine are cunştiinţa curată. Numai unu copil sau unu nebun poate pretinde că nu a făcut niciodată niciun rău. Cu toate acestea, cine a citit „ De ce nu sunt creştin” de Bertrand Russell ştie că lucrurile nu sunt atât de simple. Cu riscul de a părea blasfemic, eu cred că cineva trebuia să fie primul care aruncă cu piatra şi asta din mai multe motive. În primul rând, Maria Magdalena, această Lady Gaga a vremurilor de demult, trebuia să fie conştientă de faptul că distruge familii şi că nimeni nu este mai presus de lege, mai precis de cutumă. Dacă privim dintr-un alt punt de vedere, cel fără de păcat, singurul care er fi avut justificarea de a da primul cu piatra ar fi în speţă, în mod ironic, chiar Isus. Cine altcineva avea procură specială pe pământ de a decide cine trăieşte şi cine moare, cine are dreptate şi cine nu. Asumându-şi rolul de Curte Supremă, Isus trebuia să aplice legea locală, legea forului, nu să intervină în mod arbitrar printr-o soluţie de scoatere de sub urmărirea penală a inculpatei. Mergând pe acest raţionament logic dar invalid, Isus, ar fi trebuit recuzat pe motiv că şi-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză prin influenţarea indirectă a martorilor şi a juraţilor.
Într-o altă speţă celebră, inculpatul, chiar dacă era in realaţii de prietenie, chiar de tovărăşie până la un anumit punct cu preşedintele completului, nu a beneficiat din partea acestuia de aceeaşi clemenţă, ajungănd într-n final, datorită sentimentelor de vinovăţie induse, la actul suprem de suicid. Este vorba despre Iuda, cel pe care îl hulim, îl urâm şi după care nimeni nu ar considera vreodată să îşi numească copilul. Până la urmă, dacă nu ar fi fost Iuda, cine îl mai vindea pe Isus, ca acesta să poată apoi să se jertfească pentru mântuirea noastră. Dcaă nu era el, trebuia inventat. Dar altul într-o ipostază mai bună de a trăda nu exista. Degeaba se trezea unul pe când Isus avea 60 de ani să îi facă o cheie, că poate Mântuitorul nu mai avea chef să se lase vândut, răstignit şi apoi înviat. Poate sunt cam prea blasfemic, dar ideea la care vreau să ajung este aceea că Iuda , făcând partea din anturajul intim al lui Isus (cei 12 apostoli n.r), avea rolul expres prevăzut în Codul Muncii al Creaţiei de a-l vinde printr-un sărut. Totuşi, cine se mai poate lăuda că are o nişă proprie, că a influenţat umanitatea atât de mult. De ce era nevoie ca el să fie adus în pragul sinuciderii? Nu cred că există un răspuns pertinent. După acelaşi patern, dar la o scară mult mai mică, s-a desfăşurat şi excecuţia celui mai iubit fiu al ţării noastre, Nicolae Ceauşescu. Până la urmă cu ce a greşit şi el? A băut nişte vinuri scumpe, s-a împroprietărit cu nişte palate şi a mers de câteva ori cu elicopterul. Si ce? Oricine ai fi şi orice ar face, nimeni nu merită să fie procesat, condamnat şi executat la foc automat. Da chiar, de ce nu îl putem considera pe Ceauşescu un Iuda propriu al românilor, a cărui execuţie a fost sortită pentru a ne ierta de păcatele comunismului şi a ne aduce spre lumină, spre capitalism. Cel fără de păcat să dea primul cu comentariul.
