După mai bine de 17 ani în magistratură simț că am dreptul să deschid gură. Simț că am dreptul să spun că nu îmi convine ceva în sistemul pe care sunt chemată zilnic să îl servesc, simț că am dreptul să fiu revoltata când alții din același sistem au mai multe drepturi decât mine sau alți colegi și mai puțină, mult mai puțină, obligație de rezervă.
Simț că am dreptul să cer unui Consiliu Superior al Magistraturii să îmi păstreze măcar dreptul la liberă exprimare, conștientă fiind de limitele dreptului de exprimare acordate unui magistrat (să nu spun recunoscute, pentru că aceste limite au devenit atât de vulnerabile încât am ajuns să ne întrebăm de zeci de ori înainte să deschidem gură, chiar dacă ne revoltă și ne subestimează inteligență atâtea lucruri).
Simț că acest drept este și al meu și al altor sute de magistrați din sistem, nu doar al unora care sunt numiți de drept în Consiliul Superior al Magistraturii sau al unora care, deși revocați de sute de colegi din țara, își permit încă să vorbească în numele nostru, de la înălțimea unei demnități pe care noi nu le-am mai acordat-o. Ei nu mai sunt acolo reprezentanții noștri, ci ai Curții Constituționale a României, a cărei decizie o respect de jure, însă nicio lege din lume nu mă obligă să o accept și de facto.
Sunt o parte și o verigă a acestui sistem și se pare că unii au uitat că suntem zeci, sute, mii. Nouă ni se solicita o obligație de rezervă cărora altora le este permisă cu mare larghețe, la adăpostul unor mecanisme neștiute. Măsurile de rezervă, de reținere, de egalitate în față legii însăși a magistraților au devenit inegale. Mijloacele noastre de a ne exprimă, că și slujitori ai acestui sistem, sunt reprimate din start. Spectrul unei acțiuni disciplinare planează asupra oricui care nu se bucură de calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, în timp ce aleșii noștri sunt vizibil protejați orice, iertată îmi fie expresia, ar scoate pe gură.
Cine v-a spus că un magistrat din Consiliul Superior al Magistraturii este mai egal sau mai îndreptățit că noi, cei care zilnic înfăptuim justiția, și este dincolo de orice critică? Când ați uitat că sunteți acolo vremelnic și prin voința noastră și că orice mandat are un sfârșit? Cine v-a spus vouă, domnilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, că afirmațiile domniilor voastre, indiferent că ating sau nu sferă politicului, sunt dincolo de orice îndoială și ne reprezintă? Când ne-ați consultat ultima data? Atunci când ați spus că nu interpretați semantic sintagmă a ”câmp tactic” prin care a fost caracterizat de SRI actul de judecată, după finalizarea cercetării penale?
Cine v-a spus că dumneavostră puteți critică când doriți hotărâri judecătorești, în timp ce noi suntem expuși la orice cuvânt scos pe gură sau în scris la o sancțiune disciplinară? De când domniile voastre ați uitat în slujbă cui sunteți și va permiteți să ignorați ideea avansată în spațiul public că o parte a structurii justiției a respectiv anumite parchete a este părtașă la o lovitură de stat? Atât de neînsemnată vi se pare o astfel de afirmație?
Sunteți acolo în slujbă celei mai apolitice și neutre puteri în acest stat pe care încă îl consider de drept. Sunteți acolo să faceți lumina și fără părtinire în față oricărui, repet, oricărui atac, adresat justiției, indiferent a indiferent, subliniez a din partea cui vine. Sunteți acolo pentru că reprezentați corpul magistraților, și a celor care condamnă, și a celor care achita. Și sunteți acolo că să fiți imparțiali, exact așa cum ne pretindeți nouă să fim în orice soluție adoptată.
Prin urmare, lăsați-ne să vorbim când vedem că nu sunteți acolo pentru acest lucru!
Legea e una pentru toți! (Adina Lupea/Preluare luju.ro)
Jos palaria, Doamna Judecator