V-am promis ca voi reveni la acest act normativ fundamental cand voi cunoaste considerentele deciziei nr. 2/4 ian. 2001, ce s-a publicat numai la 23 febriarie 2011 in Monitorul Oficial.
Prima problema care a fost rezolvata in favoarea asumarii raspunderii, a fost daca aceasta lege putea fi adoptata printr-o asemenea procedura de exceptie, mai ales ca anterior aceeasi instanta a decis contrariul. Asa cum am mai spus, cu privire la adoptarea modificarii Codului Muncii, aceasta modalitate nu trebuie sa devina un obicei, dar cand in Senat dezbaterile pareau sa nu se mai termine, ceea ce s-a statuat de Curte cu o vreme in urma, nu mai era valabil la inceputul acestui an. Vreo patru rectori care cumulau aceasta functie cu mandatele lor de parlamentari si unii rectori incarcati de ani ar fi dorit ca aceasta lege sa fie aprobata numai dupa 2012, cand Parlamentul, in opinia lor, s-ar fi intrunit intr-o alta formula, ca urmare a alegerilor legislative. (Harnicia Parlamentului Romaniei in unele privinte este proverbiala; proiectul legii minoritatilor nationale zace pe la comisii inca din anul 2005.) Apoi, si Curtea Constitutionala, ca orice instanta isi mai reconsidera practica si ceea ce la inceput s-a decis ca este constitutional, ulterior, avand in vedere noi argumente, se decide altfel. (Vezi statutul asistentilor judiciari in litigiile de munca si de asigurari sociale. in care initial acestia au fost asimilati magistratilor, dar ulterior s-a stabilit ca asistentii au numai un vot consultativ.) Si operatia juridica inversa este posibila, in functie de invederarea altor considerente, asa ca pozitia acesteia nu poate fi considerata imuabila. Cu alte cuvinte, ceea ce cu un timp in urma parea sa nu fie compatibil cu asumarea raspunderii, in urma refuzului obstinat al Senatului de a finaliza adoptarea proiectului de lege, a determinat imperativul adoptarii legii prin asumarea raspunderii.
Decizia Curtii Constitutionale este una ampla, de 15 pagini, cu opinie separata, apartinand la trei magistrati, din care unul, Ion Predescu, fost Ministru al Justitiei intr-un guvern PSDist nu putea sa aiba alta pozitie si mai cuprinde o opinie concurenta a profesorului universitar Iulia Antonella Motoc, care mi se pare ca nu aduce argumente relevante in plus fata de cea a majoritatii. Punctul de vedere al acesteia pare mai mult un exercitiu de auto-admiratie. Vrea sa demonstreze ca dumneaei cunoaste mai multa practica CEDO decat ceilalti magistrati si ca este mai la curent cu literatura juridica internationala in aceasta materie.
Ma voi ocupa in continuare numai de doua aspecte: invatamantul in limba materna si autonomia universitara.
La inceputul motivarii Curtea da o definitie completa notiunii de minoritate si, pornind de la aceasta premisa, stabileste ca drepturile acordate cetatenilor romani de alta etnie nu reprezinta privilegii, deci drepturi colective, ci da efect art. 6 din Constitutia Romaniei, care prevede: „Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea ideintitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase”. Pe de alta parte, reglementarile din Legea Educatiei sunt pe deplin compatibile cu mai multe fapte internationale, la care tara noastra a aderat, in principal la Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Faptul ca minoritarii invata limba romana cu manuale speciale nu afecteaza cu nimic caracterul oficial al limbii romane stabilit de art. 13 din Constitutie, ci, dimpotriva, le permite sa o cunoasca mai bine. Naiva, daca nu de rea-credinta a fost si ideea vehiculata ca invatarea istoriei si a geografiei Romaniei in limba materna este primul pas pentru pierderea Transilvaniei. In familia mea am avut rude care au suferit enorm numai pentru motivul ca au fost romani, inca de pe vremea Primului Razboi Mondial, ca sa nu mai vorbesc despre ce s-a intamplat la inceputul ocupatiei maghiare din anii ‘40. Si familia sotiei mele, impreuna cu aceasta, au fost nevoiti sa se refugieze din Cluj la Arad, dar pentru aceasta nu culpabilizez natiunea maghiara. Nu se poate trai toata viata sub povara resentimentelor. Asa cum arata Adam Michnik intr-o discutie cu Andrei Plesu, nationalismul zgomotos este o „clovnerie pseudo-patriotica”.
Parafrazandu-l pe primul, am sentimentul ca sunt imbogatit spiritual, deci patriot, citind poeziile lui Eminescu sau Blaga, literatura lui Cartarescu sau uitandu-ma la filmele lui Cristi Puiu, nu injurandu-i pe maghiari, evrei sau americani. Si fiindca am scris aceste randuri la 15 Martie, nu i-am inteles deloc nici pe unii din concetatenii mei care cred ca li s-a facut o mare nedreptate maghiarilor cand Transilvania majoritar romaneasca s-a alaturat statului roman, dar oameni incremeniti in proiecte fanteziste si irealizabile au fost si vor mai fi.
Si acum despre autonomia universitara.
Autonomia nu este egala cu independenta, fiinca atunci se creaza haos, iar involutia invatamantului superior va continua nestingherita. Cel mai mare blam pentru invatamantul universitar nu este faptul ca nici o institutie de invatamant superior romanesc nu este printre primele 500 din lume, ci imprejurarea ca peste 50.000 de studenti de-ai nostri invata in strainatate deoarece nu au incredere in scolile noastre, desi mai avem si profesori de exceptie. Regret, ca domnul Cioroianu, ca domnul profesor Lucian Boia va fi pensionat si, cu siguranta, si la UBB anumiti profesori ar fi meritat sa-si mentina statutul, deoarece sunt buni sau chiar foarte buni, singurul impediment fiind limita de 65 de ani, dar orice lege are un caracter de generalitate si nu poate rezolva fiecare caz individual. Asa fiind, nu se poate accepta nici ca persoanele care merita o odihna binemeritata sa impiedice accesul dascalilor tineri si cu valente certe de cercetare la posturi mai inalte. Actualul blocaj al posturilor, pana la urma va inceta si, in baza Legii Educatiei, va permite accesul cadrelor didactice la postul de raspundere.
Desigur, anumite inadvertente si insuficienta legii pot si trebuie sa fie corectate, dar, intr-o judecata de valoare, se poate spune ca acest act normativ este foarte important, trebuie respectat si aplicat cu simt de raspundere.
Adrian Man
15 Martie 2011
