Recenta decizie a Curţii Constituţionale a repus în discuţie atât problema proiectelor de acte normative ce se discută interminabil în Parlament, cât şi seismul din coaliţia guvernamentală, care nu este lipsit de pericolul destrămării. Iniţial, am scris un alt editorial, considerând că o lege care se discută la nesfârşit ar trebui, totuşi, să poată fi asumată de Guvern, dar majoritatea magistraţilor constituţionali au convenit altfel. S-a dovedit, însă, că Instanţa constituţională nu acţionează ca o marionetă, cum afirmă mulţi ziarişti.
Problema predării istoriei şi a geografiei României, în limba minorităţilor, mi se pare una falsă, fiindcă cele două materii se vor învăţa după manuale traduse din limba română, aşa că nu este ameninţată deloc integritatea teritorială a ţării. Doamna Romana Chişu a demonstrat riguros, într-un editorial precedent din Gazeta, că talibanismul unor parlamentari în această problemă este, pur şi simplu, ridicol. Patriotismul nu este un exerciţiu oral, ci o chestiune de promovare a interesului naţional, o sintagmă ce se foloseşte atât de frecvent, dar de multe ori este lipsită de substanţă.
Am, totuşi, convingerea că, până la sfârşitul anului, cele trei legi (a salarizării, a pensiilor şi bugetul de stat) care condiţionează acordarea următoarei rate de împrumut vor fi adoptate, deoarece fără un cadru normativ, mai mult sau mai puţin coerent nu se poate guverna şi îmi exprim opinia luând în considerare şi ultima declaraţie a domnului Victor Ponta. Suspendarea finanţării internaţionale ar fi un dezastru de neimaginat. Este relevantă, în această privinţă, modificarea negativă a cursului euro-leu, în funcţie de evoluţia vieţii politice interne. Când s-a vorbit de posibilitatea introducerii unei noi moţiuni de cenzură pe marginea legii educaţiei, leul a slăbit considerabil, iar acum se găseşte într-o convalescenţă, care se prelungeşte.
Dar să revin la legea educaţiei. Am înţeles de la Preşedintele Comisiei educaţiei din Senat, un clujean de-al nostru, că mai sunt cam 150 de articole de discutat. În cazul în care Comisia va lucra în ritmul de până acum, până la finalizarea raportului, va mai curge multă apă pe Someş. Oricum, senatorii şi-au mărit bugetul, în plină perioadă de austeritate. Aşa fiind, ar putea lucra zi şi noapte pentru a justifica, măcar în parte, sumele pe care şi le-au alocat generos. În ceea ce priveşte modul zgomotos şi demagogic în care îşi exprimă poziţiile politice, nimic nou sub soare. Îmi aduc aminte de un roman al scriitorului american Upton Sinclair, „O lume de câştigat”. Eroul principal a fost translator pentru delegaţia americană la Conferinţa de Pace de la Paris, după Primul Război Mondial. Referindu-se la români şi modul cum se manifestau când se discuta problema graniţelor României, deşi punctele lor de vedere erau justificate, (dovadă că au fost acceptate, în cea mai mare parte, de învingători), a sesizat modul necorespunzător în care îşi susţineau poziţia. Erau nerăbdători, nu aveau tact şi reţinere diplomatică, ceea ce nu-i favoriza deloc şi-i iritau pe ceilalţi diplomaţi din conclav.
Poate, măcar acum, în Parlament şi nu numai, vom avea mai multă înţelepciune.
Adrian Man
05.11.2010
P.S. Un sincer regret pentru magistratul Ion Ghercioiu, care a fost un colaborator preţuit al Gazetei şi ne-a părăsit de curând. Familiei, sincere condoleanţe.
