Timpul, este o balanţă, care ne arată că, omul, poate să intervină, în irce moment, când drepturile, care ţin de existenţa sa, nu sunt respectate. Salariul şi pensia, ăi stârnesc, cel mai mare interes, asupra lor îşi îndreaptă tot timpul atenţia. Trebuie făcută însă o precizare: când drepturile au fost stabilite prin lege, nimeni nu se mai poate atinge de ele, în nici un fel, nu mai pot fi diminuate. Stârneasc comentarii aprinse, legea salarizării unice şi a pensiei de asigurări sociale. Legea salarizării unice a intrat deja în vigoare de la data de 1 ianuarie 2010 şi în multe cazuri, foarte mulţi angajaţi, nu mai primesc aceleaşi venituri. Noul proiect al legii pensiilor, prevede deasemenea, că cei care primesc pensii mai mari de 3000 lei, li se vor reduce considerabil, indifereant de categorie socială.
Acest mod de a concepe legea, este în vădit contrast, cu principiile de justiţie, rolul şi importanţa socială a instituţiilor publice. Nu au fost şi nu pot fi puse pe picior de egalitate, Armata, Magistratura, Diplomaţia, instituţiile de învăţământ. Există situaţii particulare, care fie separă, fie diferenţiază. A fi, spre exemplu, cadru activ al Armatei, înseamnă, în primul rând, o chestiune de demnitate şi onoare. Cadrele militare active, în rezervâ şi retragere, veteranii de război, au scris istorie, pagini de glorie şi jertfă, în sufletele lor vibrează, cel mai puternic sentiment de mândrie naţională, de devoţiune faţă de ţară. Hărţile topografice, schemele de luptă, punerea în dispozitiv a trupelor şi conducerea lşor în condiţii absolut dramatice, aplicaţiile, exerciţiile de tactică şi strategie, le conferă nota, pe care o merită cu prisosinţă. Le sunt caracteristice, tăria de caracter, risipa teribilă de energie psihică, emoţională. În S.U.A, statele UE şi Canada, Armata, are un statut juridic distinct, se bucură de condiţii de viaţă onorabile. În proiectul legii pensiei sunt preconizate reduceri, pentru pensionarii militari, de mii de lei. Constituţia României, în art.15 pct.2, nu îngăduie însă acest lucru:”legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”. Asta înseamnă că legea pensiilor, aşa cum a fost formulată, pentru pensionari, nu mai poate acea eficienţă, asupra unor fapte, raporturi trecute, nu mai poate aduce atingere valabilităţii acestora, ceea ce s-a făcut sub imperiul legii anterioare, nu se mai poate nimic modifica prin legea nouă. LEGEA NOUĂ ESTE ACTIVĂ, ADICĂ SE PALICĂ NUMAI FAPTELOR, SITUAŢIILOR, AVUTE ÎN VEDERE PENTRU VIITOR. S-a instaurat, aşa dar, principiul, potrivit căruia, legea, nu mai este retroactivă şi nici ultraactivă, adică, nu se mai aplică, nu se mai aplică nici după scoaterea ei din vigoare. Pensia, este un drept câştigat, prin lege, adoptată de organul legislativ, la care au participat şi votat, în unanimitate, toţi parlamentarii. Dacă lucrurile aşa stau, se mai poate susţine, că aceste pensii sunt „nesimţite”, constituie privilegii? Criteriul contributivităţii care se ia în considerare, în recalcularre, este subiectiv, fără o bază veridică. Contributivitatea, cu procentele ei, a fost stabilită de organele statului, şi în raport de aceste procente, rezultă şi pensia. Pensionarul nu are absolut nicio vină, din acest punct de vedere, el rămâne, prin excelenţă, o fiinţă sensibilă şi acţionază prompt, când îi sunt nesocotite drepturile. Ne compleşeşte pur şi simplu, luare lui de atitudine, protestele, manifestările la care recurge. Unii îşi permit să facă o glumă, să formuleze o ironie, la adresa pensionarilor. Când îi sunt ştirbite însă drepturile, lucrurile capătă o altă conotaţie. Un drept câştigat prin muncă şi stabilit prin lege, nu se uită niciodată, îi rămâne toată viaţa în memorie. Îi este practic încălcat, nu numai dreptul la existenţă, ci şi prstigiul, demnitatea sa de om. În lumea asta, numai omul poate să-şi joace rolul, nu după cum îi este scris, ci după cum este în stare să-l scrie. Important este să nu confundăm punctele de vedere, îar Blaise Pascal făcea o remarcă: „în jocul său, omul ascunde cea mai omenească bucurie, exprină atitudinea umană spre lume”. Să avem grijă de ea, să n-o tratăm cu brutalitate.
Clolonel (r) magistrat
Ion Ghercioiu
