Legitimitatea istorica a Mitropoliei Clujului

„Mitropolia de pe Dealul Feleacului a fost prima structura ecleziastica de rit grec creata pentru Transilvania si care nu a fost asezata in afara ei ori nu a fost calata dupa diocezele Bisericii de rit latin (i.e. catolice) din Regatul Ungariei. Pana la aparitia ei, crestinii de rit grec erau (1) impartiti intre stavropighia de la Peri din Tara Maramuresului (Maramuresul istoric) si Mitropolia Ungrovlahiei (de la Curtea de Arges), conform intelegerilor dintre Sigismund de Luxemburg, Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si Mircea cel Batran din anii 1390 sau (2), in cazul in care se incerca unirea confesionala, autoritatea ierarhului impus pentru acesti crestini de rit grec din estul Regatului Ungar era aranjata in functie de diocezele Bisericii recepte a Ungariei, cum ar fi cele de Eger, Oradea sau a Transilvaniei. Logica era in ultimul caz (cel putin in urma Unirii de la Florenta de la 1439 si, mai ales, in anii 1460) ca, dupa disparitia ierarhului „unionist”, crestinii de rit grec urmau sa tina doar de prelatii de rit latin pe ale caror teritorii se aflau, fortandu-se, mai mult sau mai putin, prevederile unirii florentine (ele precizau ca, acolo unde exista doi episcopi de rituri diferite, la moartea primului dintre ei, fie ca acesta era cel de rit grec sau cel de rit latin, credinciosii defunctului urmau sa revina episcopului ramas in viata). Marele avantaj adus de pe Feleac a fost crearea unei structuri ecleziastice, predominant pentru romani, structurata pe fundamente locale, care sa fie functionala si din punct de vedere politic „transilvan”. Era justificata (semi) canonic prin transferul formal al scaunului Mitropoliei de Severin langa Cluj (din anii 1420 si pana in ajunul bataliei de la Mohács din 1526, Severinul s-a aflat in componenta regatului ungar), pe aceeasta baza legala extinzandu-se autoritatea ierarhului de pe Dealul Feleacului. Totodata, in anii 1480, asa cum Feleacul a fost creat in primul rand pentru romanii din estul Regatului Ungariei din Banat, Transilvania si Maramures, Matia Corvin a promovat mitropolia Belgradului pentru sarbi si episcopia de Munkács/Munkacevo pentru ruteni, ucrainienii de astazi, in incercarea de a-si intari baza de fideli nelatini (ea ii era extrem de utila in plan militar, atat in conflictele sale armate externe, cat si in vederea succesiunii sale prin fiul sau nelegitim Ioan). Moartea lui Matia Corvin, pierderea alegerilor regale de catre fiul sau si criza profunda in care a intrat destul de repede autoritatea regala ungara au redus sensibil anvergura acestui demers ecleziastic. Moldova, patroana de rit grec a mitropoliei de pe Dealul Feleacului, nu avea forta ungara necesara sustinerii in durata a unei asemenea structurii, mai ales in conditiile in care, pe de o parte, Tamás Bakócz, cancelar al regatului, ajuns arhiepiscop de Esztergom, cardinal si patriarh latin de Constantinopol, dorea sa ia sub controlul sau nemijlocit structura ecleziastica, iar pe de alta parte, Tara Romaneasca, sub Radu cel Mare si Neagoe Basarab, isi revenea din criza si isi reafirma pretentiile transilvane, sprijinite atat de catre sultani, cat si de catre Patriarhia Ecumenica de Constantinopol. Demn de remarcat este si faptul ca, asa cum Casa de Habsburg si, inaintea ei, dar si inclusiv in paralel cu ea, ierarhii sarbi (in general oameni apropiati Imperiului Otoman) au incercat sa controleze ortodoxia transilvana dinspre sud de la Sibiu (mai ales in cazul lui Andrei Saguna), in Evul Mediu, atentia politica s-a concentrat asupra partii nordice a Transilvaniei (in prima faza cand autoritatea sa asupra Transilvaniei era contestata, totul culminand cu „conspiratia” de la 1467, Matia Corvin a incercat sa se bazeze pe sud din punct de vedere al crestinilor de rit, asezandu-l pe ierarhul unionist Macarie la Hunedoara, unde i s-a si gasit mormantul, in preajma resedintei familiei huniade, ceea ce insa s-a dovedit o eroare din punct de vedere al relevantei si fortei transilvane a ierarhului, autoritatea acestuia fiind contestata constant). In jumatatea nordica a Transilvaniei, aveai un Ramet (care a fost probabil si prima resedinta, pana s-a ridicat biserica de astazi de la Feleac, a ierarhului „felecan”), aveai un domeniu regal romanesc (care era Feleacul), si mai aveai si o traditie a „contractului” romano-ungar, invocat de revoltatii de la Bobalna ori de romanii din preajma Bistritei in disputele cu autoritatile sasesti (la 1479, cand Matia si-a „scos in lume” pentru prima data fiul nelegitim, posesiunile lui Ioan au fost concentrate tocmai in aceasta jumatate nordica a Transilvaniei). Dinspre nord, autoritatea ecleziastica a avut alta greutate, dupa moartea lui Matia fiind acceptata si in sudul Transilvaniei, in Hateg (cum o arata si inscriptia protopopului Filip de Hateg de pe biserica din Feleac) sau in zona Sibiului (bogati cnezi romani de acolo inrudindu-se, prin casatorie, cu „elita ecleziastica” dezvoltata in timp pe Dealul Feleacului)”, a declarat cercetatorul Academiei Romane,  Alexandru Simon.

„Daca o institutie s-a asezat merita sa isi continue activitatea, mai ales ca, istoriceste vorbind stim foarte bine ca Mitropolia Ardealului a fost infiintata la Sibiu si cunoastem despre marea personalitate care a infiintat-o, dar in egala masura cred ca exista totusi o traditie foarte veche in zona Clujului, ne gandim doar la episcopia Vadului si a Feleacului. Din punct de vedere istoric ar fi justificata continuarea mitropoliei motivand traditia, insa timpul si ocazia l-a ajutat foarte mult pe Bartolomeu Anania sa creeze aceasta „guvernare ortodoxa”. Fara sa intram in curente neloiale as opta pentru continuarea acesteia (n.r. mitropoliei Clujului). Atunci cand s-a infiintat episcopia si apoi arhiepiscopia Clujului nu isi avea rostul o astfel de institutie. Ea si-a castigat in timp traditia. Vadul si Feleacul au fost ca doi pilastrii solizi, precum coloanele lui Hercule, in scopul carora se poate ridica aceasta mitropolie si poate functiona in continuare. Cu totii stim de eforturile care s-au facut dupa Unire cand ierarhii clujeni au avut un rol important. Si ne gandim apoi la aceasta catedrala splendida (n.r. Adormirea Maicii Domnului).

 

Si ierarhii care l-au precedat pe IPS Anania, in mod sigur s-au straduit. Ne gandim la perioada grea din al doilea razboi mondial, la revista „Realitatea ilustrata” care a fost de mult ori cenzurata. „Realitatea ilustrata” a fost o revista a Episcopiei Vadului, Feleacului si a Clujului, care a reusit sa mentina ideea independentei. A fost una dintre revistele care au supravietuit momentelor cedarii Ardealului si care nu era numai una de cultura, ci si una liturgica si mai cu seama incerca sa mentina prin imagine aceasta integritate, in ciuda faptului ca se pierduse nord-vestul Ardealului. Imaginea a fost una de impact prin opera de arta. M-am ocupat de aceasta revista si am publicat un studiu de sinteza despre „Realitatea ilustrata”, unde au aparut si unele articole ale lui Mircea Eliade. Revin asupra acestei metafore in care cele doua episcopii sunt niste pilastrii solizi pe care, istoriceste vorbind, se poate sprijini aceasta mitropolie. Nu mai vreau sa intru in nicio polemica. Cred ca pot functiona impreuna cele doua Mitropolii ale Ardealului, cea cu sediul la Sibiu si aceasta, a Clujului. Ar fi un lucru de plans, precum plangerea lui Ieremia in fata caderii Sionului, daca ar disparea aceasta mitropolie. Ar fi dureros si ar insemna, din nou, un fapt pe care noi, romanii ni-l asumam, precum proiectul de comasare a muzeelor si institutiilor de cultura. Nu facem decat sa mai radem o traditie care inseamna continuitate. Fara traditie nu exista continuitate si fara continuitate nu poate exista traditie. Ori noi, de multe ori, mai mult sau mai putin constienti ne contonam. Daca exista o biserica veche de lemn, ea ramane mai mult timp nebagata in seama, in timp ce toate eforturile se indreapta spre un monument nou. Aceasta spune ceva despre noi ca popor. Noi ne distrugem traditia si continuitatea. Din acest motic, istoria noastra are sincope. Sunt pentru continuarea mitropoliei si sper ca intelepciunea si harul divin sa se coboare asupra ierarhilor cand vor lua aceasta decizie”, marturiseste Nicolae Sabau, seful catedrei de Istoria Artei de la Facultatea de Istorie.

„O data, legitimitatea istorica dateaza din secolul al 15-lea. In sec al 16-lea sunt atestati primii mitropoliti de Feleac, care sunt practic de Cluj. Din punct de vedere administrativ, Feleacul facea parte din patrimoniul orasului Cluj, lasand la o parte ca e la o distanta de cativa kilometri de oras. In plus, in acel timp, in oras nu se putea infiinta nici macar o biserica ortodoxa, daramite o mitropolie, pentru ca era interzisa constructia unei biserici ortodoxe in orasele care nu erau romanesti. Deci legitimitatea mitropoliei dateaza din Evul Mediu.

Sibiul nu are nicio traditie mitropolitana pentru ca la Sibiu s-a intemeiat in 1771 Episcopia romaneasca. Vechea Mitropolie a Transilvaniei nu are legatura cu Sibiul. Ea a inceput la Cluj si a continuat la Alba-Iulia. Sibiul este un centru ecleziastic nou, din a doua parte a secolului 18 cand s-a refacut in Transilvania ierarhia ortodoxa si as putea spune ca a fost o intamplare faptul ca s-a recurs la repunerea Sibiului ca si centru mitropolitan, deoarece prima propunere a fost Brasovul. Lumea germana si lumea saseasca a fost mai toleranta si asa s-a putut intemeia Mitropolia de la Sibiu. Primul centru de ierarhie ortodoxa ca vechime este la Cluj. Mai sunt si alte implicatii: o decizie luata de Sfantul Sinod, iar o decizie de o asemenea importanta nu poate fi revocata. Sfantul Sinod este inspirat din punct de vedere ecleziastic de Duhul Sfant.

 

Intemeierea Clujului s-a facut printr-o decizie a Sfantului Sinod al Bisericii Romane.

In al treilea rand, biserica este institutie vie care se adapteaza realitatilor in conditiile in care s-au intemeiat noi episcopii dupa caderea regimului comunist si s-au ridicat la rang de arhiepiscopii vechile episcopii. Nu ne putem delimita de traditii si sa spunem ca mitropoliile trebuie schimbate”, a sustinut acad. prof. Ion Aurel Pop, directorul Centrului de Studii Transilvane.

„In peisajul multiconfesional al Clujului, Mitropolia readusa la viata de Bartolomeu Anania, dupa mai mult de cinci secole de la atestarea sa medievala, in epoca lui Stefan cel Mare, s-a impus ca o institutie cu un rol foarte important. Este putin probabil ca mitropolitul si arhiepiscopii din Feleacul secolelor al XV-lea si al XVI-lea sa-si fi imaginat vreodata ca, peste cinci sute de ani, urmasii lor isi vor avea catedrala intr-una dintre cele mai importante piete ale orasului si vor fi pastorii celei mai mari parti a locuitorilor acestuia. Aceasta opera, inceputa in prima parte a secolului trecut, prin infiintarea episcopiei clujene si inaltarea catedralei din Piata Avram Iancu, a fost adusa la desavarsire de Bartolomeu Anania, prin transformarea Clujului in sediu mitropolitan. Este doar una dintre multele infaptuiri pentru care mitropolitul Bartolomeu merita un loc de cinste in istoria acestui oras. Ar fi, desigur, spre binele nostru, al tuturor, ca mitropolia sa isi poata continua activitatea, iar succesorii mitropolitului Bartolomeu sa se dovedeasca a fi demni urmasi ai acestuia”, considera istoricul Tudor Salagean.

„Orice institutie bisericeasca are un inceput, iar Mitropolia Clujului s-a infiintat in secolele 16-17 cand a existat acea episcopie a Vadului, caci de aici se revendica practic. Orice institutie ecleziastica evolueaza in timp. Intre timp au fost diferite ingradiri ale religiilor. Ea a ramas in suspensie si a fost reluata in 1908-1909 prin Vasile Mangra, vicar de Oradea. El reia problema in Consiliul National Bisericesc de la Sibiu. Oficialii de la Sibiu nu au acceptat reinfiintarea Episcopiei Clujului, dar nici a Oradei sau Albei. Propunerea lui Vasile Mangra a cazut, insa faptul s-a consumat mai tarziu. In 1921, dupa reintregirea teritoriala a Romaniei, s-a reusit reinfiintarea. Ulterior, Episcopia a fost ridicata la rang de Arhiepiscopie, dupa aceea la Mitropolie in 2005. Ea nu va disparea. Nu este nicio ratiune administrativa sau ecleziastica sa dispara Mitropolia, odata ce a fost constituita din nevoi reale. Nu trebuie sa ne cramponam intr-o mentalitate de secol 19. Cel mai mare merit in infaptuirea Mitropolitie a fost a lui IPS Bartolomeu care nu a facut-o pentru el, ci pentru credinciosi. Putea sa isi ia un titlu personal daca facea acest lucru din orgoliu. S-au modificat foarte mult structurile ecleziastice in ultimul timp. Organismul bisericesc este intr-o continua miscare, ceea ce arata ca este unul viu”, considera istoricul Marius Eppel.

„Va spun parerea mea personala. Mi se pare ca o Mitropolie trebuie sa aiba un numar de enoriasi. In clipa in care numarul de enoriasi justifica acest lucru acea Mitropolie este mult mai bine pastorita si mai bine administrata. Ar fi mult mai greu de administrat o mitropolie dintr-un alt capat de Transilvanie”, a declarat Alexandru Diaconescu, istoric.

„Atata stiu ca Mitropolia noua pentru Maramures, Cluj si Alba s-a facut pentru Bartolomeu Anania. Asta o stim cu totii si s-a insistat foarte mult. Nu stiu daca a fost in realitate o necesitate sau s-a luat o hotarare pentru Inalt Prea Sfintia Sa. Asta a fost punctul de plecare dupa parerea mea, iar daca corespunde unei necesitati ramane de vazut. Cei care sunt in tema pot sa aiba voci mai autorizate. Oricum, a ramas Sibiul si Secuimea pentru Streza (n.r. Laurentiu). Alba, Clujul, Crisana si Maramuresul au trecut la Mitropolie pentru Bartolomeu.

 

Exista o parere de revenire la ceea ce a fost. Ca e bine, ca nu e bine eu nu pot sa imi dau seama, aici sunt alti oameni in tema care cunosc lucrurile in amanunt.

 

Aici trebuie sa judece mai marii Bisericii si, sigur, autoritatile noastre. Este greu de spus. In orice caz, va fi o lupta de opinii. Clujul va avea de pierdut, dar cat, cum, ce numai cei de specialitate din domeniul teologic o sa stie mai bine.

Pana cand nu s-a divizat, tot timpul a fost o singura Mitropolie, de la formarea Romaniei Mari pana anii trecuti. Nu pot sa ma pronunt daca e mai bine cu o singura Mitropolie. Logic vorbind, impartirea in doua a acestui spatiu poate avea si avantaje si dezavantaje. Ramane de cumpanit din partea mai marilor Bisericii.

 

Cand s-a infiintat a doua Mitropolie a Ardealui, ea s-a infiintat pentru Anania. Acest lucru apare pentru orice om care priveste lucrurile de pe tusa. Ca revenirea e un lucru bun eu nu pot sa spun. Mentinerea e un lucru mai bun, iara nu pot sa spun.

 

Atat pot sa spun ca Bartolomeu Anania s-a dovedit un om vrednic, o mare personalitate si, cat a trait, de la infiintarea Mitropoliei a condus lucrurile ca un om cu o mare personalitate ecleziastica. Asta nimeni nu poate contesta. Anania ramane o mare personalitate, ramane de vazut daca va putea fi egalat si depasit. Eu l-am cunoscut personal si spun acest lucru in cunostinta de cauza.

 

„Vede-n capat inceputul”, spune Eminescu. Asta se va vedea dupa ani si fapte.  Aici vor intra in actiune parerile oamenilor competenti din sanul Bisericii care cunosc lucrurile si din punct de vedere religios si administrativ. O lupta va fi cu siguranta”, a declarat academicianul Dumitru Protase.