Două organizaţii scriu la nivel mondial indexul libertăţii presei în lumea întreagă. Dacă una dintre organizaţii, Freedom House, consideră presa din România ca fiind liberă, cea de-a doua, Reporters Without Borders (n.r. Reporteri Fără Frontiere) susţine că mass-media este doar parţial liberă. Dacă Freedom House laudă prestanţa libertăţii presei în România şi îi acordă note aproape maxime, organizaţia reporterilor fără frontiere pune mari semne de întrebare despre viitorul presei în România, în special al celei de investigaţii.

Din partea Freedom House, România a obţinut nota 2 pe o scară de la 1 la 7 în ceea ce priveşte drepturile politice, iar în ceea ce priveşte libertăţile civile a primit de asemenea nota 2 pe o scară asemănătoare. Ratingurile reflectă situaţia dintre 1 ianuarie 2010 şi 31 decembrie 2010, iar România a obţinut aceleaşi note ca şi Republica Dominicană, Letonia, Namibia, Serbia sau Africa de Sud.

45% din ţări au o presă liberă

Numărul de ţări desemnate de Freedom House ca fiind „libere” din punct de vedere al libertăţii presei în 2010 a fost de 87, reprezentând 45% din cele 194 de ţări ale lumii şi acoperind 2,951 miliarde de oameni, 43% din populaţia lumii. Numărul de ţări libere a scăzut cu două de la ultimul sondaj. Numărul ţărilor cu libertatea parţială a presei a fost de 60, 31% din ţările sondajului, acoperind 1,487 miliarde de oameni, respectiv 22% din populaţia lumii. Numărul de ţări în care presa este parţial liberă a crescut cu două. 47 de ţări au fost declarate cu o libertate a presei inexistetă, reprezentând 24% din ţările lumii şi 2,434 miliarde de oameni sau 35% din populaţia globală. Este important de remarcat că mai mult de jumătate din această populaţie locuieşte într-o singură ţară: China.
„În plus faţă de descoperirile a cinci ani de recesiune a presei, Freedom in the World 2011 reflectă anumite îmbunătăţiri care pot cauza optimism. Situaţia economică globală nu a cauzat o schimbare majoră a instituţiilor democratice în ţările unde impactul a fost covârşitor. În America Latină exemplele guvernării democratice impuse de Chile şi Brazilia au arătat că sunt mai atractive decât socialismul de secol 21 al lui Hugo Chavez. Deşi Asia de Sud rămâne o zonă unde se desfăşoară o politică volatilă, regiunea a experimentat mai multe urcuşuri decât coborâşuri în tainele democraţiei în ultimii ani.
Anii represiunii nu au distrus spiritele democratice în setări autoritare. Exemplul dat de miile de demonstraţi care au umplut străzile în Belarus să-şi exprime furia la un nou rând de alegeri suspecte a adus reacţia furibundă a preşedintelui Lukashenko care şi-a trimis forţele de ordine în stradă. Eroziunea democraţiei în Venezuela nu i-a descurajat pe suporterii opoziţiei care şi-au exprimat suficientă tenacitate şi unitate să câştige o majoritate de voturi în Parlament. Jurnalişti independenţi şi inteligenţi au refuzat să fie reduşi la tăcere în China, Iran şi Egipt. Şi eliberarea din arestul la domiciliu a liderului opoziţiei Burmese, leaderul Daw Aung San Suu Kyi a fost o amintire că există limite de putere chiar şi în cele mai aspre dictaturi.

România, locul 53 în lume

Conform celuilalt top, realizat de Reporters Without Borders, presa din România se află pe locul 53 din lume în clasamentul libertăţii presei, la egalitate cu Insulele Maldive. România a reuşit să obţină un rating de 16, unde cea mai liberă presă a fost de 0 şi cea mai puţin liberă 105.

Organizaţia Reporters Without Borders şi-a exprimat constant grija pentru starea deteriorantă a libertăţii presei din Uniunea Europeana, iar în indexul din 2010 se confirmă acest trend. 13 din cei 27 de membri ai Uniunii Europene se află în topul 20 al libertăţii, iar celelalte 14 sunt destul de jos în ranking, cum ar fi Italia, poziţia 49, România, 52, Grecia şi Bulgaria, la 70. Uniunea Europeană nu este atât de omogenă când vine vorba de libertatea presei, iar diferenţa dintre bine şi rău începe să fie din ce în ce mai mare.

Cum s-a stricat presa în România?

“Echilibrată între vechi reflexe şi progresul democratic, România se luptă să-i furnizeze mass-mediei un mediu democratic, în conformitate cu promisiunile făcute atunci când a aderat la Uniunea Europeană. Deşi este mare nevoie, reformele referitoare la drepturile mass-media s-au efectuat fără consultarea cu actorii principali din acest sector, reducând considerabil domeniul de aplicare a anchetei şi a libertăţilor editoriale. Moştenirea epocii comuniste încă nu a dispărut complet din rândul unor cercuri ale clasei conducătoare care persistă în vizionarea presei ca mijloc de transmitere a informaţiilor oficiale.

Un amendament la Legea audiovizualului adoptat de Senat la 25 iunie 2008 a fost proiectat pentru a obţine cantităţi egale de ştiri pozitive şi negative în radio şi televiziune. Acest plan de reformă grotesc, care a fost schimbată în recurs de către Curtea Constituţională oferă un indiciu a conceptului anacronic a mass-media pe care o secţiune a clasei politice încă îl consideră actual. Este nevoie de o viziune sumbră de ridicare a restricţiilor privind presa naţională şi a activismului organizaţiilor non-guvernamentale care încearcă să profite de noile libertăţi asigurată de către aderarea la UE.

Guvernul, care doreşte să păstreze influenţa asupra mass-media, a început paşii încă de la sfârşitul anului pentru a reglementa piaţa terestră digitală. Recurgerea la edicte de urgenţă, a aplicat noile directive oferindu-i sfera de aplicare completă în acordarea licenţelor şi frecvenţelor digitale pentru posturile de televiziune pe viitor. Guvernul a devenit astfel şeful "gardian" al pieţei de difuzare întegral, fără nici o contrapondere reală.
Chiar mai tulburator este faptul că proiectul de reformă a dreptului penal şi civil adoptate de către acelaşi guvern în martie 2009 provoacă chiar bazele forte ale jurnalismului de investigaţie. Acest lucru ar interzice publicarea sau difuzarea conţinutului conversaţiilor telefonice înregistrate sau utilizarea de corespondenţă scrisă sau orice alt document cu caracter personal care menţionează numărul de acasă sau de telefon ale persoanelor citate într-un articol, fără acordul lor prealabil. Reforma, în cadrul unei proceduri de urgenţă, fără consultarea cu “jucătorii” de pe piaţa media, reprezintă o ameninţare serioasă la adresa libertăţii editoriale şi capacitatea de a investiga cazurile juridice, şi scandaluri politice sau financiare.
Societatea civilă românească militează pentru oprirea multiplicităţilor de reforme care ar putea arunca ţara înapoi pe o cale incompatibilă cu standardele UE. Adâncimea de obiecţii şi o campanie de cifrele de top mass-media ar putea reuşi în care se confruntă în jos ambiţiile autoritare din fosta epocă sovietică”, se arată în raportul Reporters Without Borders.

Tiberiu Hrihorciuc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.