Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost denunţată la ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm. Iar cea care a făcut-o este Mariana Rarinca, pensionara condamnată, după achitare definitivă, pentru un pretins şantaj la Livia Stanciu.

Mariana Rarinca i-a trimis o scrisoare ambasadorului SUA, inspirată fiind de întâlnirea pe care acesta a avut-o cu Livia Stanciu (foto). În scrisoare, pensionara Rarinca susţine că viaţa ei a devenit un coşmar atunci când i-a cerut şefei ICCJ, Livia Stanciu, să îi plătească datoria pe care aceasta o avea la ea.

În aceeaşi scrisoare, oficialul american este informat cu privire la abuzurile comise faţă de Mariana Rarinca, atât în instanţă, cât şi la DNA. De asemenea, Mariana Rarinca îl pune la curent pe Hans Klemm cu modul uluitor de derulare a procesului, în urma căruia s-a trezit condamnată după o achitare definitivă.

Nu în ultimul rând, Mariana Rarinca o acuză pe Livia Stanciu că a abuzat de funcţia pe care o deţine şi că atunci când interesul o cere, preşedinta Înaltei Curţi accepta să fie încălcate legile.

Prezentăm scrisoarea Marianei Rarinca trimisă ambasadorului SUA la Bucureşti:

“Domnule Ambasador,

Vizita dumneavoastră la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi întâlnirea cu preşedinta acestei instituţii, Doina Livia Stanciu, m-a inspirat să vă scriu aceste rânduri.

Mă numesc Rarinca Mariana, sunt din oraşul Galaţi, oraşul natal al Doinei Livia Stanciu, şi am lucrat pentru familia Stanciu o perioadă de 12 ani. După decesul soţului Doinei Livia Stanciu, am lucrat în continuare pentru aceasta între anii 2011 şi 2013, perioada în care nu m-a plătit, amânându-mă mereu, şi când am insistat să îmi plătească datoria, viaţa mea a devenit un coşmar.

Doina Livia Stanciu m-a acuzat, atât la DNA cât şi în spaţiul public, că am şantajat-o cu suma de 20 mii euro în schimbul nedivulgarii unor fapte despre familia Stanciu (nu a menţionat despre ce fapte este vorba, şi nici DNA-ul nu a fost curios). Deşi toate mesajele mele către Livia Stanciu vorbeau de o datorie de aproximativ 2400 euro, aceasta a susţinut fără nicio dovadă în susţinerea ei, că i-am cerut suma de 20 mii euro. Urmare acestei acuzaţii, DNA-ul mi-a încălcat drepturile prin supraveghere, fotografiere, ascultarea telefoanelor tuturor celor cu care intram în contact, mi-a verificat situaţia financiară, mi-a făcut percheziţie domiciliară, după care m-a arestat preventiv timp de mai bine de 6 luni. La judecarea pe fond, am fost condamnată la 3 ani cu suspendare, şi în urma apelului formulat de mine, am fost achitată pe motiv că fapta nu există. DNA-ul, în numele Liviei Stanciu, nu a fost de acord cu această achitare, drept pentru care, au formulat o contestaţie în anulare, pe motiv de incompatibilitate a unui judecător.

Aceasta a fost singura contestaţie în anulare împotriva unei decizii de achitare, formulată vreodată de DNA şi a fost, de fapt, un apel deghizat.

Acestă doamna judecătoare, considerată a fi părtinitoare, a participat în urmă cu 2 ani (2013) la un interviu pentru o funcţie de judecător la ÎCCJ, şi a fost respinsă. Interviul fiind public, la data judecării apelului, atât DNA cât şi Livia Stanciu, cunoşteau cine este în complet, dar nu au recuzat-o pe doamna judecător atunci când aveau posibilitatea legală să o facă – în timpul judecării apelului – ci au aşteptat să vadă soluţia.

În privinţa contestaţiei în anulare, s-au săvârşit o serie de abuzuri şi infracţiuni în defavoarea mea, lucru ştiut şi aprobat de Doina Livia Stanciu. Primul termen de judecată, a fost stabilit pentru dată de 24.06.2015, la un complet repartizat aleatoriu, conform legii. Acest complet legal constituit, nu a fost pe placul Doinei Livia Stanciu şi a DNA-ului, şi de aceea, în complicitate cu preşedinta Curţii de Apel Bucureşti, aceasta a furat practic dosarul din arhivă, exact cu o zi înainte de judecată, pe 23.06.2015, pe motiv că l-a trimis la Inspecţia Judiciară. Conform legii, dosarele nu se trimit în original la Inspecţia Judiciară, dar aceasta a fost un motiv că aceasta contestaţie în anulare să nu fie judecata de completul legal învestit, pentru că, nu era pe placul DNA-ului şi Doinei Livia Stanciu. Documentul de pe portalul Curţii de Apel Bucureşti, privind traseul dosarului, arata clar că, acest dosar al contestaţiei în anulare, nu a părăsit incinta Curţii de Apel Bucureşti, şi nefiind nici la arhivă, sunt convinsă că a fost ţinut într-un sertar de către preşedinta Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru vacanţa judecătorească, există o planificare a judecătorilor, care sunt de serviciu în această perioadă, şi DNA-ul, printr-o cerere de preschimbare a termenului stabilit la 02.09.2015, a ales completul care să judece. Acest complet, a preschimbat termenul exact în ziua când s-a depus cererea, şi exact în aceeaşi zi a admis în principiu contestaţia în anulare, şi a atribuit dosarul, încălcând principiul repartizării aleatorii şi a continuităţii. Admisibilitatea în principiu s-a judecat fără să fiu citată, DNA-ul cerând asta chiar în cererea de preschimbare, încălcând astfel decizia Curţii Constituţionale, prin care declară art. 431 al.1 neconstituţional. Urmărea alegerii acestui complet ilegal constituit, s-a desfiinţat hotărârea de achitare şi a rămas valabilă hotărârea dată de instanţă de fond. Toată această parodie de proces, pentru judecarea contestaţiei în anulare formulată de DNA, s-a desfăşurat cu bună ştiinţă a Doinei Livia Stanciu, care a acceptat să fie judecata de un complet ilegal constituit, pentru că îi era favorabil.

La cererea mea de acordare a unui termen pentru angajare apărător, drept prevăzut de lege, cea mai înaltă judecătoare a ţării, etalon în justiţie, Doina Livia Stanciu, a solicitat instanţei să-mi respingă cererea, pe motiv că mi-am cumpărat codul penal şi pe fond şi pe apel, m-am apărat singură, cu avocat din oficiu.
De asemenea, tot acest etalon în justiţie a cerut, în instanţă, respingerea tuturor probelor cerute de mine, în apărarea mea, care ar fi dus la aflarea adevărului şi dovedirea că Doina Livia Stanciu nu prezintă faptele aşa cum au fost ele în realitate.

Doina Livia Stanciu a abuzat de funcţia pe care o deţine, şi în loc să facă plângerea la un parchet obişnuit, s-a adresat DNA-ului, care nu avea competenta acestui caz. Chiar în ziua în care a făcut plângerea, aceasta a fost înregistrată, nu la procurorul de serviciu, cum se obişnuieşte în cazul cetăţeanului de rând, ci de procurorul şef adjunct, şi au fost desemnaţi (exact în aceeaşi zi) doi procurori, care au pus în mişcare resurse neobişnuit de mari – 9 persoane (ofiţeri judiciari, mascaţi), două maşini care s-au deplasat de la Bucureşti la Galaţi aproximativ 500 km dus-întors. DNA-ul a folosit şi un agent provocator care să mă determine să pronunţ suma de 20 mii euro invocată de Doina Livia Stanciu. Nu am pronunţat-o, pentru că eu am cerut doar datoria, în jur de 2400 euro (există mesaje doveditoare).

Deşi CEDO a statuat că o soltuie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutata, acel complet ilegal constituit a admis contestaţia în anulare.

V-am relatat toate aceste lucruri, pentru a arăta că atunci când este vorba de interesul personal, Doina Livia Stanciu admite să fie încălcate legile dacă acest lucru îi este favorabil, chiar dacă, rolul este tocmai acela de a aplica legea în mod echitabil.

Aceasta este preşedinta celei mai înalte instante din ţară, şi aşa înţelege să încalce legea dacă, acest lucru îi este favorabil.
Aceasta este persoana pe care dumneavoastră o felicitaţi pentru realizări în Justiţia din România.

Cu respect,
Rarinca Mariana”

2 COMENTARII

  1. Art.268, art.280 si art.283 din N.C.pen.nu mai sunt fapte infractionale ale magistratilor in indeplinirea sarcinilor de serviciu. Doi procurori de rang inalt sustin ca aceste art.din Legea penala sunt drepturi ale magistratilor, nu infractiuni. (procurorul Sutiman si Bobe de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie) Sa nu uitam ca tot aceiasi oameni ai institutiilor de putere a statului, sustin ca ei au dreptul sa „INTERPRETEZE LEGILE” nu au obligativitatea de a aplica legile si sa verifice ca acestea nu sunt interpretate ci aplicate asa cum au fost ele enuntate de legiuitor – acre este diferit fata de MAGISTRATI.
    In cazul chirurgilor se spune ca nu esti un chirurg bun daca nu ai cel putin 50 de cruci in cimitir.
    Nu stiu in cazul magistratilor, un magistrat de rang superior, cate cruci trebuie sa aiba in cimitir pentru a fi considerati meseriasi ?
    Ce spune-ti doamna Livia Stanciu, este corect ce sustin acesti inalti demnitari ai institutiei de forta a statului roman ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.