Satul Bădăcin este atestat documentar din anul 1213, când sunt luate sub stăpânire feudală maghiară mai multe localităţi sub numele villa Botocun. Această denumire, în decursul timpului, a cunoscut mai multe variante, dar din secolul XIX şi până în prezent este cunosctă sub numele actual de Bădăcin, în limba română, respectiv Badacsony, în limba maghiară.
Cu prilejul aniversării a 800 de ani de existenţă, Primăria şi Consiliul local al comunei Pericei, din care face parte satul, în colaborare cu parohia greco-catolică şi parohia ortodoxă Bădăcin şi Centrul de cultură şi artă al judeţului Sălaj, au iniţiat o serie de manifestări care s-au desfăşurat în localitate în zilele de 24 şi 25 august, anul curent.
Serbările au debutat sâmbătă, 24 august, la ora 17, în şcoala Iuliu Maniu, printr-o şedinţă extraordinară a Consiliului local Pericei, în cadrul căreia s-a citit Hotărârea 22 din 21 august 2013, prin care s-a acordat titlul de cetăţean de onoare unui număr de şapte persoane, după cum urmează: Simion Man, preot paroh şi Ştefan Nicolae Chişiu, om de ştiinţă, la primii doi titlurile fiind decernate post mortem, şi apoi doamnei Liliana Domniţa Mastan, cunoscută cântăreaţă de muzică populară, părintelui Gheorghe Turcaş, vicar coraneu al Şimleului, părintelui greco-catolic Cristian Borz, părintelui Dumitru Blaga şi domnului Valentin Vălcăuan, om de afaceri, care este un important sponsor al localităţii. După ce s-au citit laudatio şi s-au înmânat diplomele şi plachetele de către primarul Boncidai Csaba, în luările de cuvânt ale celor cărora li s-a făcut această onoare s-a remarcat că este semnificativ că din cei şapte cetăţeni de onoare patru sunt sau au fost preoţi, ceea ce demonsrează că aceştia au fost liderii sprituali ai localităţii care poartă, peste veacuri, pecetea lui Iuliu Maniu. S-a mai spus că Bădăcinul nu trebuie să rămână numa în cărţile de istorie, ci şi prin cei care vieţuiesc, în continuare, acolo, fiindcă depopularea localităţilor rurale este un fenomen de care nu este ocolit nici acest sat sălăjan.
A urmat un simpzion ”Bădăcin 800”. Apropo de acest moment aniversar, ar trebuie menţionat că Bucureştiul este atestat documentar din 1459, pe când Bădăcinul are o existenţă cu vreo două secole mai devreme. Apoi s-a lansat cartea: “Părintele Simion Man, crâmpeie din viaţa lui”. Istoricul Marin Pop, care a fost unul din cei care au prezentat volumul, a citit şi un mesaj din partea doamnelor Rodica şi Flavia Coposu, iar o schiţă de portret personal al preotului Simion a făcut-o fiica lui mai mare, Prof. Univ. dr, Maria (Mirica) Sânziana Pop.
A doua zi, după oficirea liturghiei la cele două biserici (greco-catolică şi ortodoxă), unde s-a oficiat un parastas pentru cei comemoraţi,, lângă şcoala Iuliu Maniu, s-a inaugurat “Monumentul eroilor” şi s-au depus jerbe şi coroane de flori. Mi s-a părut că cele mai relevante luări de cuvânt au fost cele ale părintelui Matei Boilă, strănepot de-al lui Iuliu Maniu, vicarului Foranei Gheorghe Turcaş, care a fost şi paroh în Bădăcin mai mulţi ani înainte de 1989 şi a baciului Ioan Făgărăşan, cel mai vârstinic locuitor (peste 90 de ani), pe deplin lucid, care a arătat printre altele, că nu a văzut atâta lume în Bădăcin din 1936, când s-a inaugurat şcoala. Este un bădăcinean privilegiat, fiindcă l-a cunoscut pe Sfinx, personajul tutelar al satului.
În legătură cu jerbele (coroanele) depuse la monument, am remarcat că dintre partidele politice au fost prezente numai PDLşi UDMR, iar instituţia Prefectului şi partidele de la putere nu au onorat acest moment. Deşi acest lucru nu a afectat prea mult solemnitatea ceremoniei, mi se pare semnificativ pentru lipsa de restect a unora pentru istoria naţională.
Monumentul este consacrat celor căzuţi în războaie şi în mod cert este o realizarea artistică majoră, care impune prin concepţie şi execuţie. Amplasat în curtea şcolii, care a fost edificată pe un pământ donat de Maniu acestui aşezământ şi către biserica greco-catolică, acesta este deosebit de elocvent pentru jertfa de sânge a localităţii Bădăcin, care au participat la cele două războaie mondiale din secolul trecut. În primul război mondial, din cei peste 70 de tineri concentraţi, peste 40 au pierit pe câmpurile de luptă “în slujbă la Împăratul”, cum zice Poetul, iar peste 20 şi-au lăsat acolo oasele în cel de al doilea război mondial. Pentru o localitate mică, este o pierdere copleşitoare.
S-ar cuveni ca tot în curtea şcolii Iuliu Maniu să fie amplasate şi busturile părinţilor lui Iuliu Maniu, Ioan şi Clara, care, până în 1989 se mai găseau în subsolul unei case din Bucureşti. Este de neînţelesc cum de nu au ajuns nici acum acolo unde le era locul, aşa cum şi-au dorit părintele Simion Man şi Corneliu Coposu.
Fiindă am susţinit că Bădăcinul nu trebuie să trăiască exclusiv din amintiri, ci şi din ceea ce se face în prezent, subliniez că am vazut că unii de acolo s-au acomodat la economia de piaţă, accesează fonduri europene, deci trăiesc civilizat. În acest sens, mi s-a părut relevantă gospodăria familiei Man Cornel şi Maria, care este exemplară şi prin faptul că demonstrează justeţea emisiunii de la TVR intitulată “România optimistă”. Nu tot ce se întâmplă în ţară este negativ, respectiv se încadrează în tiparul ştirilor de la ora 17 de la PRO TV.
Am considerat că participarea la zilele Bădăcinului merită să fie coonsemnată ca să ştie mai mulţi despre ele, iar semnătura mea o veţi revedea în paginile Gazetei, peste trei săptămâni, când revin dintr-o vacanţă mult aşteptată.
Adrian Man
