În actualul climat tensionat (nu mă gândesc de data aceasta la situația conflictuală Rusia-Ucraina, ci la raporturile din Orientul Mijlociu), vizita recentă a Suveranului Pontif în Turcia o consider dătătoare de speranțe. Turcia este o țară musulmană, care își abandonează treptat caracterul laic al statului, a fost gazda unei vizite cu adevărat importante, iar discuțiile avute cu acest prilej, atât cu oficialitățile de stat, cât și îndeosebi cu patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, au fost mult comentate în presa internațională.
De la marea fractură dintre creștinătatea orientală și cea apuseană, din 1054, și de la cucerirea Constantinopolului de către cruciați la începutul mileniului II, dar din secolul trecut și îndeosebi după conciliul Vatican II, relațiile dintre cele două biserici s-au îmbunătățit treptat. Astfel s-a ridicat anatema reciprocă dintre Roma și Constantinopol și, în pofida îndărătniciei conducerii Bisericii Ortodoxe Rusă, care este ostilă chiar și Bisericii Ortodoxe Române, din cauza credincioșilor pe care îi are în Republica Moldova, consider că lucrurile merg în direcția bună. În această trecere în revistă a raporturilor reciproce nu ar trebui omisă nici vizita cu adevărat istorică a lui Ioan Paul al II-lea în România, o țară latină, majoritar ortodoxă, și nu este exclus ca într-un interval de timp rezonabil Papa Francisc să poată să ajungă și la Moscova, pe care Rușii o consideră cea de-a ”treia Romă”. Apropierea celor două mari biserici nu este una ușoară. În acest sens este relevant interviul PS Florentin, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, acordat revistei Viața Creștină, care a relatat cum au decurs discuțiile între catolici și ortodocși la Amman, capitala Iordaniei. În acest interviu, ierarhul catolic a scos în evidență poziția constructivă a delegației Bisericii ortodoxe Române.
Este demn de relevat și faptul că relațiile Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică de rit latin, cel puțin în țara noastră, sunt mult mai bune decât raporturile dintre ortodocși și catolicii de rit bizantin. Este o situație paradoxală, deoarece, pe lângă adevărurile de credință, care sunt apropiate, îi leagă și tradițiile comune liturgice. Deși dialogul între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită, la nivel instituțional, s-au întrerupt de mult, relațiile dintre cele două culte, îndeosebi la Cluj, sunt civilizate, de respect reciproc, și sunt șanse ca în viitor să fie și mai bune.
Dar nu despre relațiile între BOR și BRU doresc să scriu, ci despre vizita Papei în Turcia și, îndeosebi, despre convorbirile avute de conducătorul celor 1,2 miliarde de catolici cu primul inter pares al lumii ortodoxe. Cei doi ierarhi au condamnat categoric valul de prigoană care s-a abătut cu o sălbăticie fără precedent asupra tuturor celor de altă credință, decât a sunniților radicali, dar îndeosebi față de creștini în Irak și Siria, unde gruparea statul islamic săvârșește atrocități de care nu s-a mai auzit din timpul Imperiului Roman sau de la începutul Mileniului II. Lumea nu poate rămâne indiferentă la acest val de intoleranță. România este implicată în acțiunile îndreptate împotriva grupării Statul Islamic, chiar dacă nu participă la acțiuni militare.
Intoleranța față de cei care gândesc altfel este comună tuturor regimurilor autoritare și ideologiilor exclusiviste. În Ucraina, Biserica Greco-Catolică, care a fost interzisă de autoritățile sovietice între 1946 și 1989, este amenințată și persecutată de separatiștii și Donețk și Lugansk. Aceasta datorită faptului că cei din vestul Ucrainei, unde se găsesc majoritatea practicanților catolici, doresc integrarea europeană. Separatiștii sunt ostili și față de Biserica Ortodoxă Ucraineană, care nu este subordonată Patriarhului Moscovei. Este rău, chiar foarte rău când statul nu menține echidistanța în raport cu diferitele culte. Statele moderne, civilizate, nu sunt unele teocratice, biserica fiind despărțită de stat. Din păcate, și la noi mai sunt astfel de intervenții din partea statului în favoarea cultului majoritar. M-aș referi la situația de la Bixad, județul Maramureș, în care hotărâri judecătorești date în favoare greco-catolicilor nu sunt puse în aplicare datorită Consiliului Județean Satu Mare. Este vorba de aceeași instituție în care un vicepreședinte este cercetat penal pentru abuz in serviciu, pentru fapte săvârșite cu prilejul alegerilor. S-ar putea da și alte exemple în care chiar justiția nu a păstrat justa măsură în litigiile între BOR și BRU. Personal, mă afectează situația Catedralei Greco-Catolice din Baia Mare, la care bunicul meu, Gheorghe Mădăras, a fost prim curator, în momentul în care s-a construit. Din vina justiției, aceasta nu a fost restituită, la 25 de ani de când s-a abrogat interdicția funcționării cultului greco-catolic.
Am credința că, în speță, convorbirile Francisc-Bartolomeu vor aduce în lume mai multă toleranță și respect pentru toți cei care practică o religie sau alta. Libertatea de conștiință este una din marile valori ale civilizației, la care nu putem renunța.
Adrian Man
04.12.2014
