Tocmai s-a încheiat un sondaj de opinie condus de sociologi. La întrebarea “Credeţi că românii vor şti să administreze România acum că le aparţine în totalitate ?”, 84 % din respondenţi, cu vârstele cuprinse între 18 şi 50 de ani, au răspuns că “NU”. Majoritatea NU cred într-o administrare eficientă, cinstită, şi corectă a ţării. Sondajul s-a efectuat în Ardeal. Eu am întrebat studenţii de la toate facultăţile clujene. Procentual răspunsul de “NU” a fost cam acelaşi. “De ce?”, revin eu mereu după ce primesc acest răspuns“ “Păi nu vedeţi ce se întâmplă în jurul nostru, în oraşul Cluj, în toate celelalte oraşe din Ardeal şi Banat”. “La ce vă referiţi ?” Iar răspunsurile au la bază experienţa lor personală, indiferent de vârstă, sex, pregătire, condiţie socio-profesională, etnie, religie. “Nimic din ce mi-am propus, din ce am visat, nu s-a îndeplinit”.
Apoi imediat subiectul se îndreaptă spre corupţie, care la fiecare s-a întâmplat un pic diferit, dar fundamental la fel. S-au cerut bani pe şleau, sau au fost mediocrii promovaţi / preferaţi datorită relaţiilor la nivel politic, sau personal, sau de familie, sau de cârdăşie, de cafea, de vecini, de băutură, de botez, de încuscrire, de făcut zacuscă împreună etc. Mă gândesc la multe fabulaţii ale fiecăruia dintre noi. Întotdeauna am încercat să verific cât mai multe afirmaţii. Mie mi s-a dovedit însă că oamenii spun în general adevărul. Am mai spus-o, cu riscul de a mă repeta, o mai spun odată: Pentru noi nu trebuie doar o simplă schimbare, noi trebuie să ne transformăm din temelii. Se schimbă o lume.
Când scriu aceste rânduri sunt marcat de două cărţi pe care le lecturez. Prima este a autoarei Irina Băldescu, cu titlul “Transilvania Medievală” cu subtitlul “Topografie şi norme juridice ale cetăţilor din Sibiu, Bistriţa, Braşov, Cluj”. Cartea este lucrarea de doctorat a autoarei, doctorat discutat la Universitatea Sapienza din Roma în 2005. Este o lucrare de doctorat adevărat prin cunoaşterea în detaliu a izvoarelor şi a bibliografiei.
Mă opresc la Anexa I, PREVEDERI URBANISTICE ÎN STATUTELE ORAŞELOR, şi mă duc la Cluj. STATUTUL Clujului la 1537. Iată două din aceste STATUTE ale urbei mele, la 1537:
[Art. al 27-lea: Nici unor preoţi nici unor clerici, nici nobililor, prin moştenire sau în numele altuia, nu le este permis să deţină sau să cumpere în oraşul nostru (Cluj n. a.) case, vii, grădini, şi dacă au trebuie să le vândă, iar dacă le vor păstra le vor fi confiscate după legea veche. Şi dacă dintre concetăţenii noştri cineva va vinde acestora, vor fi pedepsiţi după vechiul obicei cu vinderea la licitaţie publică a bunurilor, iar fondurile vor fi cheltuite de Cetate (Cluj n. a.), după necesităţile sale. p. 332].
Şi un alt STATUT al Clujului la 1537.
[Art. al 11-lea: Atât Judele cât şi fiecare cetăţean Jurat pentru casele proprii în care locuiesc, sunt liberi şi scutiţi atât de impozitele regale cât şi de impozitele extraordinare, dar pentru celelalte case pe care le deţin trebuie să achite. p. 331.]. (De la 1458 , prin ordonanţa guvernatorului Mihaly Szilagyi, numărul de membrii ai Consiliului Orăşenesc din Cluj, creşte la o suta: 50 de maghiari, 50 de saşi, iar Judele într-un an era maghiar, iar în următorul an era sas, n. a. ).
Textele sunt redactate în limba latină, limba oficială a vremii. Uimitor este cât sunt de actuale aceste articole din STATUTELE Clujului de la anul 1537.
Cealaltă carte pe care o am în faţă este tot despre Transilvania, cu titlul “Transilvania şi locuitorii săi”, scrisă la 1840. Autorul este un tânăr francez, Auguste de Gerando, care imediat după căsătoria lui cu fata contelui Imre Teleki de Szek face o călătorie în Transilvania. Pe durata călătoriei a ţinut un jurnal pe care l-a publicat cinci ani mai târziu în două volume. Inexplicabil, o lucrare netradusă până acum în limba română. Salut editura “Casa Cărţii de Știință”, Cluj-Napoca, coordonată de Acad. Prof, Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop care semnează şi un fel de prefaţă, “Îndemn către cititor”, pentru această iniţiativă. Frumuseţea Transilvaniei şi a locuitorilor săi de atunci este tot atât de actuală. Autorului i s-a prezentat atunci, la 1840, Transilvania, ca fiind ungurească, dar el a descoperit cele mai frumoase costume populare pe care le-a văzut la valahii autohtoni. Din scrierile acestui tânăr francez reiese că varza a-la-Cluj a fost celebră atunci şi a rămas celebră până în prezent.
Revenind la neîncrederea în viitorul României sub o conducere românească, mă îngrijorează o declaraţie relativ recentă a liderului de la Kremlin care spunea: “Noi (Rusia n. a.) nu trebuie să cucerim nici una din ţările foste comuniste din Europa. Multe se vor distruge singure”. Am legături la nivel de presă centrală care îmi spun că există presiuni pentru a atrage cât mai mulţi din mass-media să devină pro-ruşi. Asta mă îngrijorează.
Chem şi îndemn toţi locuitorii acestui pământ, în primul rând pe tineri (indiferent de etnie), să-şi recâştige încrederea în viitorul ţinuturilor noastre. Ardealul (cu Transilvania inclusă) şi Banatul, sunt regiunile noastre binecuvântate.
Prof. Emil Aluaş 15 iunie, 2015
Preşedinte Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 500 de editoriale/articole publicate în România si Germania (Stuttgart), profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj-Napoca.
