Legendara handbalistă Mariana Tîrcă dezvăluie pentru Digi Sport ce a trăit în ziua exploziei de la Cernobîl și ce s-a întâmplat ulterior, în România. Ieri s-au împlinit 34 de ani de la catastrofa nucleară.
În ziua tragediei de la Cernobîl, Mariana Tîrcă și colegele sale aveau să joace prima manșă a dublei cu Spartak, la Kiev, oraș aflat în zonă de risc maxim, situat la doar 110 km de accidentul care se produsese, în acea noapte, în timpul unui test de siguranță.
Sovieticii secretizaseră totul, deși peste 30 de persoane muriseră pe loc, iar gruparea din Bacău avea să meargă, conform obiceiurilor din sport, la plimbarea din ziua meciului. O energie negativă parcă plutea în oraș.
Mariana Tîrcă: „Nu era nimeni pe străzile din Kiev, noi am fost expuse atunci”
Atmosfera înspăimântătoare cu un impact emoțional major asupra jucătoarelor e povestită de Mariana Tîrcă. Norul care cuprindea particule radioactive se răspândise deja, iar Kievul se afla în zona de risc maxim.
„Pe străzile din Kiev era o atmosferă apăsătoare și nu înțelegeam de ce. Nu trecea nimeni. Nici țipenie de om! Noi am fost expuse atunci, dar nu am realizat la acel moment.
Ne-am dat seama că ceva e în neregulă abia în momentul în care am văzut că partida urma să fie condusă de o cuplu de arbitri din Uniunea Sovietică, ceea ce nu era în conformitate cu regulamentul. Arbitrii delegați inițial refuzaseră să mai vină la Kiev”, crepețește Tîrcă o fereastră spre anii ’80.
Sportivele au fost băgate direct în carantină
Accidentul nuclear de la Cernobîl a avut loc pe 26 aprilie 1986, la ora 1:23. Catastrofa a fost cauzaă de o explozie a centralei nucleare din oraşul ucrainean Prîpeat, un oraș părăsit, iar zona apropiată catastrofei a fost contaminată.
Un nor de precipitaţii radioactive a ajuns în partea de vest a Uniunii Sovietice, Europa şi până în estul Americii de Nord, iar în timp, efectele asupra populației au fost năucitoare.
„Când am revenit în România, lucrurile personale ne-au fost băgate într-un beci, la întuneric, ni le-au dat înapoi după multe săptămâni, îmi amintesc.
Alte lucruri, hainele, au fost îngropate. Ne-au dus la Iași, la un institut și ne-au măsurat gradul de radioactivitate folosindu-se de firele de păr.
Acel control și tot ce se întâmplase ne-a distras puțin de la tensiunea returului. Apoi, după retur, ne-au băgat direct în carantină, am stat mult timp izolate”, mai rememorează legendara jucătoare.
Mariana Tîrcă mărturisește: „Am trăit cu frică o perioadă”
Între 27 aprilie și 5 mai 1986, 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului în flăcări. Aparatele de zbor ar fi aruncat 2.400 tone de plumb și 1.800 tone de nisip, dar eforturile au fost în van.
Demersul chiar a agravat starea pentru că sub aceste materiale temperatura din reactor a crescut, la fel ca și cantitatea de radiații eliberată. Echipele de intervenție au reușit să controleze focul și emisiile radioactive abia pe 6 mai.
„Am trăit cu frică o perioadă, eram tinere. Dacă inițial, când eram în Kiev, nu am conștientizat adevărata dimensiune a problemei, pe urmă am înțeles exact cum afecta întreaga omenire. Mereu îmi aduc aminte de acea perioadă”, mai face Mariana Tîrcă o ultimă incursiune în calendarul anului 1986.
Citește mai multe pe DIGI SPORT.
Stabilită în Brașov, orașul despre care se spune că are cel mai curat aer din România, Mariana Tîrcă respiră pentru handbal, marea ei iubire. „Eu am noroc că stau la casă cu curte, dar abia aștept să treacă această pandemie. Și vreau să se însănătoșească toată lumea, dar și tot sportul românesc. Vreau să văd oameni care trăiesc pentru sport, care iubesc sportul”.
