La Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dezbătută o problemă care afectează orice român cu credit la bancă, respectiv dacă sunt sau nu abuzive comisioanele de analiză și de administrare. Problema a fost dezbătută în condițiile în care instanțele din România dau decizii contradictorii în astfel de cazuri. Asta după ce mai multe persoane care au luat credite, nemulțumite de plata suplimentară a unor comisioane, au contestat în instanță contractul cu banca, au cerut restituirea unor comisioane și renegocierea condițiilor de creditare.
În cazuri similare, unii au câștigat, iar alții au pierdut. Punctele de vedere ale marilor instanțe din România sunt diametral opuse în aceste cazuri.
De exemplu, Curtea de Apel Cluj susține că ambele comisioane sunt abuzive și precizează că acestea nu au fost negociate, având caracter preformulat, sau ca aceste comisioane s-au stipulat pentru prestații inexistente sau injuste, fiind înfrânt principiul bunei credințe.
Pe de altă parte, conform Curții de Apel Craiova, comisionul de acordare a creditului și comisionul de administrare nu sunt abuzive. Potrivit magistraților craioveni, comisioanele fac parte din prețul total al contractului, nu au fost negociate dar sunt clare și neechivoc exprimate, într-un limbaj ușor inteligibil.
Pe de o parte, Curtea de Apel Bacău a reținut cuantumul ridicat al comisionului de administrare, prin raportare la dobânda lunară a creditului și lipsa unei justificări obiective în acest sens (spre exemplu 0,44% pe lună din sold, față de dobânda lunară de 0,575%).
Pe de altă parte, Curtea de Apel București motivează că lipsa unei definiții exprese a clauzei nu echivalează cu lipsa de informare ori cu imposibilitatea consumatorului de a cunoaște scopul pentru care este perceput un anumit comision, câtă vreme, însăși denumirea clauzei contractuale sugerează scopul perceperii respectivului comision.
Sesizarea, la solicitarea BRD
Decizia de a sesiza Înalta Curte cu acest caz a fost luată la finalul anului trecut de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, la sesizarea BRD – Groupe Societe Generale.
În esență s-a cerut ca prin recursul în interesul legii să fie asigurată o dată pentru totdeauna o interpretare și aplicare unitară a legii, în cazurile având ca obiect analizarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prin care se reglementează comisioanele de întocmire/analiză dosar și de gestionare/administrare a creditului, din perspectiva aplicării diferite în aceste litigii a două dispoziții din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Este vorba de prevederi stabilite în capitolul ”Drepturile și obligațiile părților contractante”.
Articolul 4, alineatul 1: O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Articolul 4, alineatul 6: Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Cerințele către Curtea Supremă
BRD – Groupe Societe Generale a cerut ca Înalta Curte să stabilească în mod unitar ordinea în care judecătorii să analizeze cele două prevederi privind comisioanele bancare, mai întâi dacă clauzele se referă la obiectul principal al contractului, la preț și sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil (art. 4, alin. 6), si abia apoi, dacă rezultatul este negativ, să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 4, alin. 1 – clauzele sunt negociate, contrare bunei credințe și creează un dezechilibru semnificativ.
Banca mai cerea interpretarea unor sintagme, cum ar fi ”prețul contractului” sau ”obiect principal al contractului”, sau în cazul noțiunii de clauze ”exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”, să se clarifice necesitatea menționării prestațiilor băncii ce urmează a fi efectuate în contrapartida comisioanelor, chiar și atunci când scopul perceperii comisioanelor poate fi ușor dedus din denumirea acestora sau din dispozițiile legale sau contractuale incidente, pentru a se considera că acele clauze sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil.
În plus, să se stabilească în ce măsură lipsa detalierii scopului perceperiii comisioanelor, respectiv lipsa indicării prestațiilor/activităților efectuate de bancă în contrapartida comisioanelor percepute, creează automat un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului și să se clarifice în ce măsură valoarea (cuantumul) comisioanelor poate fi un element în funcție de care se apreciază dezechilibrul semnificativ în defavoarea consumatorului.
Ce reprezintă aceste comisioane?
Curțile de Apel din țară au analizat pe rând problemele de drept ridicate. Majoritatea instanțelor au reținut că aceste comisioane de analiză dosar/acordare și de administrare/gestionare a creditului nu sunt incluse în obiectul principal al creditului, nu reprezintă prestații esențiale, ci sunt obligații cu caracter accesoriu, astfel că nu sunt incluse ”ab initio” (de la început – n.red.) în analiza magistraților referitoare la caracterul lor abuziv.
Mai nuanțată este practica Curților de Apel Pitești, Târgu Mureș și Constanța, fără a avea consecințe semnificative, instanțele analizează caracterul clauzelor în discuție.
Astfel, la nivelul Curții de Apel Pitești s-a arătat că aceste comisioane nu intră în „prețul contractului”, cu consecința analizării caracterului abuziv.
La nivelul Curții de Apel Târgu Mureș se face distincția între noțiunea de „preț al contractului” și cea de „obiect principal al contractului”, arătându-se că nu sunt identice, reținându-se în continuare că cele două comisioane nu constituie obiect principal al contractului.
La nivelul Curții de Apel Constanța s-a reținut că aceste comisioane reprezintă un element component al costului creditului, se integrează în noțiunea de „preț al contractului,” ceea ce „aparent” ar plasa clauzele sub incidenta art. 4, alin. 6 din Legea 193/2000, însă instanțele pot analiza astfel de cauze din perspectiva caracterului abuziv, urmând să verifice dacă clauza este exprimată într-un limbaj clar și inteligibil.
La nivelul Curții de Apel Craiova s-a apreciat că aceste comisioane fac parte din „prețul total al contractului”, dar sunt clare și neechivoc exprimate, într-un limbaj ușor inteligibil. Prin urmare, nu se mai impune verificarea îndeplinirii celorlalte condiții referitoare la buna credință și la dezechilibrul de prestații.
La nivelul Curții de Apel Galați se face distincție între „costul total al contractului” și „obiectul principal al contractului,” stabilindu-se că, deși clauzele fac parte din costul total al contractului, nu pot fi asimilate obiectului principal al contractului, nefiind vorba de prestația esențială a convenției de credit, ci de prestații cu caracter accesoriu. Comisioanele, deși parte din costul total al creditului, nu se circumscriu noțiunii de „obiect principal al contractului.”
La nivelul Curții de Apel Brașov este o practică diferită față de alte curți de apel. În sensul că, în urma verificării cu prioritate a încadrării clauzelor, se reține că aceste clauze contractuale se includ în noțiunea de preț al contractului, de obiect principal al contractului, reprezentând un element esențial al prestației asumate, fiind exceptate de la controlul caracterului abuziv numai în măsura în care sunt redactate într-un limbaj ușor inteligibil.
Cu toate acestea, instanțele au analizat caracterul abuziv al acestor clauze, argumentând în principal că în contract erau deschise/detaliate serviciile prestate de bancă pentru aceste costuri, fiind analizate și celelalte criterii prevăzute de Legea 193/2000.
Comisioanele sunt sau nu abuzive?
Separat, Curțile de Apel au analizat și criteriile avute în vedere în operațiunea de stabilire a caracterului abuziv, sau, din contră, în demersul juridic de a le constata conforme cu Legea 193/2000. Aceste criterii sunt variate.
Curtea de Apel Alba Iulia – ambele clauze sunt abuzive pentru următoarele motive:
· Comisionul de întocmire/analiză dosar este stabilit fie într-o cotă procentuală, fie într-un cuantum fix, este abuziv dacă este disproporționat în raport cu valoarea împrumutului;
· Comisionul de gestionare/administrare are caracter abuziv, raportat la lipsa indicării contraprestațiilor furnizate.
Curtea de Apel Bacău – ambele clauze sunt abuzive pentru următoarele motive:
· Comisioanele de administrare și de analiză nu prevăd nici măcar implicit care este contraprestația concretă pe care o efectuează banca exclusiv în beneficiul împrumutatului;
· Comisionul de administrare este stabilit pentru activitate de monitorizare exercitată de bancă, aspect care face parte din firescul activității bancare;
· Comisionul de administrare, fiind datorat lunar, pentru o singură prestație a băncii (punerea la dispoziție a creditului), calculat la soldul creditului, maschează o parte din dobândă, crescând suplimentar profitul băncii;
· S-a mai reținut cuantumul ridicat al comisionului de administrare, prin raportare la dobânda lunară a creditului și lipsa unei justificări obiective în acest sens (spre exemplu 0,44% pe lună din sold, față de dobânda lunară de 0,575%).
Curtea de Apel Brașov, opinie majoritară – ambele clauze sunt abuzive pentru următoarele motive:
· Lipsa descrierii contraprestațiilor băncii pentru aceste comisioane în conținutul acestor contracte, motivat de faptul că nu erau descrise/detaliate în contract serviciile prestate de bancă pentru aceste costuri, astfel că se crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților;
· Prin urmare, interpretarea noțiunii de „clauze exprimate într-un limbaj ușor inteligibil” este în sensul că este necesară menționarea prestațiilor băncii ce urmează să fie efectuate în schimbul achitării comisioanelor, iar în lipsa detalierii acestor contraprestații se creează automat un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului.
Curtea de Apel Brașov, opinie minoritara – clauzele nu sunt abuzive, pentru următoarele considerente:
· Termenii care definesc aceste comisioane sunt utilizați în sensul comun (curent) al cuvântului, monitorizarea situației creditului face parte din firescul activității bancare, și, ca orice serviciu, și această monitorizare și administrare are un cost, care a fost acceptat de consumator la semnarea contractului de credit bancar.
Curtea de Apel București – clauzele în discuție nu sunt abuzive, pentru următoarele considerente:
· Contractele menționează explicit valoarea comisioanelor, scadentă obligației și justificarea perceperii acestui comision (acoperirea cheltuielilor cu privire la acordarea creditului);
· Contraprestația băncii în schimbul comisionului rezultă din însăși clauza care impune plata acestuia;
· Nedefinirea comisioanelor prin contractul de credit nu echivalează cu existență unui dezechilibru contractual;
· Consumatorii nu au putut observa cuantumul comisioanelor și modul de calcul al acestora, motiv pentru care nu sunt într-o poziție dezavantajoasă față de instituția de credit;
· Caracterul ne-negociat al clauzelor nu conduce „de plano” (automat- n.red.) la constatarea caracterului abuziv;
· Denumirea comisionului relevă fără echivoc rațiunea perceperii sale, respectiv activitatea de acordare a creditului;
· Lipsa unei definiții exprese a clauzei nu echivalează cu lipsa de informare ori cu imposibilitatea consumatorului de a cunoaște scopul pentru care este perceput un anumit comision, câtă vreme însăși denumirea clauzei contractuale sugerează scopul perceperii respectivului comision.
· Faptul ca acest comision de administrare este percept lunar nu înseamnă că ar reprezenta în realitate o dobândă mascată, neexistând nicio similitudine juridică între acest comision (perceput pentru operațiuni legate de utilizarea/monitorizarea/rambursarea creditului) și dobânda (percepută pentru lipsa de folosință a sumei de bani împrumutată).
Problema, dezbătută de Curtea Supremă
Aceasta problemă de drept a fost soluționată de Înalta Curte, care a respins cererea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov.”
Instanța apreciază că nu este posibil a se stabili o concluzie general valabilă privind ”corecta aplicare și interpretare de către instanțele române a art. 4 alin. (1) și art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 în litigiile în care se analizează caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele de întocmire/analiză dosar și de gestionare/administrare a creditului”, de natură a asigura unificarea practicii judiciare și având aptitudinea de a fi aplicată în fiecare cauză aflată pe rolul instanțelor, întrucât statuarea implică aprecierea probelor, a circumstanțelor corespunzătoare fiecărei pricini, ceea ce ține exclusiv de aplicarea legii.
În acest context, este de menționat că, potrivit unei jurisprudențe constante, interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene realizate de C.J.U.E. lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare ale acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată de către instanțele naționale raporturilor juridice născute și constituite înainte de pronunțarea hotărârii asupra cererii de interpretare.
Așadar, și din perspectiva interesului soluționării recursului în interesul legii, decizia pronunțată în cadrul acestui mecanism trebuie să fie aptă a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, adică de a produce efectele juridice scontate de legiuitor. Or, un atare interes nu mai subzistă, câtă vreme a intervenit un reper jurisprudențial al C.J.U.E., instanța cu competență exclusivă în interpretarea dreptului Uniunii Europene”, arată Curtea Supremă.
Decizia este în vigoare din 13 iulie 2020 și a fost publicată în Monitorul Oficial.
