Marius Balo, pe cât de complicat, pe atât de simplu

Povestea profesorului clujean, Marius Balo, condamnat la 8 ani de închisoare în China, pentru o fraudă de 80 de dolari ar putea deveni fără doar și poate subiect de film. La o lună de la revenirea sa în țară, Balo privește încrezător către viitor și vorbește despre trecutul apăsător cu o oarecare detașare. 

Marius Balo a plecat din România pentru un trai mai bun, pentru a acumula cât mai multe cunoștințe și mai ales pentru a fi liber, așa s-a îndrăgostit de China deoarece, spune el, îi insufla o „armonie aparentă”, nimeni nu ieșea în evidență. S-a stabilit în China în anul 2010, s-a angajat și a dus o viață normală până în anul 2014. 

„Primul loc de muncă pe care l-am avut în China a fost la o grădiniță unde predam engleză. E cea mai curată meserie, cea mai frumoasă. Însă, după o perioadă am simțit nevoia să comunic cu cineva și după un an de zile am plecat și m-am angajat la o universitate unde, tot așa, predam engleză.”

Destinul său urma să ia o întorsătură dramatică, după ce a cunoscut un alt român care i-a propus să se angajeze la o firmă de creditare nonbancară cu sute de angajați, care i-a dat impresia că tot ceea ce se întâmplă este perfect legal și nu i-a stârnit niciodată suspiciuni. În 28 martie 2014, Marius Balo a fost arestat pentru o fraudă contractuală. Procurorii au arătat că Balo a primit 80 de dolari de la cetățeni chinezi, fără să știe că suma provine din comiterea unei infracțiuni. 

A stat 2 ani, 3 luni și 7 zile într-o cușcă

Profesorul clujean a fost ținut timp de doi ani și jumătate în arest preventiv într-o închisoare de tip vagon unde și-a așteptat sentința, fără să poată lua legătura cu rudele și fără să poată să comunice cu celelalte persoane arestate. 

„După ce m-au interogat, m-au dus la casa de detenție, o clădire aflată în centrul orașului, construită în sistem vagon, practic o succesiune de cuști. Acolo erau duși toți oamenii anchetați care își așteptau sentința. Am ajuns în cușca respectivă pe care o împărțeam cu 12-13 persoane. Nu era niciun element de mobilier, iar în loc de baie era o gaură mică în colț. Acolo am stat 2 ani, 3 luni și 7 zile, în cușculița respectivă. Nu știam ce sentință voi primi, judecătorii mi-au spus că este posibil orice, că nu există o încadrare clară pentru fapta de care eram acuzat.”

Balo povestește că singurul lucru care i-a ținut mintea limpede a fost credința, de care s-a agățat cu ambele mâini, încercând să-și imagineze viața pe care o va avea după ce coșmarul va lua sfârșit. 

„Pentru mine credința a fost salvarea. M-am prins de frânghia aceasta și mi-am spus că orice s-ar întâmpla eu nu las această frânghie. Am văzut oameni deznădăjduiți, fără credință care nu mai aveau nicio speranță, nu aveau nicio frânghie de care să se țină și care încercau tot felul de metode prin care să se sinucidă, se băteau cu capul de pereți. Neputând să vorbesc cu alți oameni au început să vorbesc cu Dumnezeu, pentru că El nu te lasă niciodată să cazi. Simțam uneori un entuziasm incredibil, iar de la o vreme m-am liniștit. Am întâlnit un om din Hong-Kong care era creștin, nu vorbea engleză, dar se vedea pe fața lui, în contrast cu ceilalți, o liniște, o pace.” 

A cerut să fie transferat în România, dar a fost ignorat

Clujeanul era scos din acea cușcă de două ori pe lună și, legat de mâini și de picioare într-un scaun de metal, era amenințat de gardieni, care îi spuneau să recunoască faptele „cu lacrimi în ochi” în fața judecătorului, pentru a-i inspira milă. În 24 martie 2016, Marius Balo a fost condamnat pe baza mărturiei unei persoane pe care nu o văzuse niciodată și, ulterior, încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Shanghai.  

Balo ne-a spus că singurele lucruri bune din toată experiența pe care a trăit-o în închisoarea din China a fost faptul că nu existau momente tensionate între deținuți, nu existau bătăi, dar și faptul că a avut posibilitatea să citească cât mai multe cărți. 

În septembrie 2016, el a adresat prin intermediul Consulatului României o cerere de transfer pentru executarea restului de pedeapsă în România, însă după cum spune Balo „nu s-a deranjat nimeni să-i ia cererea în seamă”.

„Am trimis o scrisoare către ministrul justiției prin care am cerut să mi se spună ce măsuri s-au luat din anul 2016 până în anul 2019. E dreptul meu să știu.”

La o lună după ce s-a întors în țară, după 8 ani în care a fost închis în China, Marius Balo spune că trăiește cea mai frumoasă perioadă din viața sa. 

„Tot ceea ce eu am visat în acești 8 ani s-a întâmplat, visez cu ochii deschiși. Privesc în urmă la cei opt ani petrecuţi acolo şi nu pot să nu îmi amintesc care a fost motivul pentru care am plecat eu de fapt din România. Am plecat pentru că vroiam să fiu LIBER, liber să fac ce vreau eu. Însă e asta oare libertatea? Să faci ce vrei tu, doar ce vrei tu, fără oprelişti şi fără limite? Am visat de acolo în ultimii ani, că odată ajuns acasă să plec într-un pelerinaj, o alergare duhovnicească mai degrabă. Am fost ţintuit în valea plângerii 2922 de zile şi vreau să alerg un traseu de 2922 de kilometri, un kilometru pentru fiecare zi petrecuta în acel loc. Va dura, cu ajutorul Lui, 100 de zile acest maraton duhovnicesc, cu planul de a străbate 30 de kilometri în fiecare zi. Vreau să vizitez închisorile în care au pătimit foştii deţinuţi politici. Pe traseu, vreau să îmbrăţişez fiecare suflet care îmi va ieşi înainte şi să ascult necazurile tuturor celor care vor dori să-mi vorbească. Necazurile mele le-aţi tot auzit de ani de zile, acum vreau sa le aflu şi eu pe ale lor, pentru că doar aşa, impărtăşindu-ne necazurile unii altora, vom putea ajunge sa ne împărtăşim şi bucuriile.”

După aproape 10 ani de când a lăsat fără voia lui Clujul în urmă, Balo spune că orașul de pe Someș este destul de schimbat. 

„Nu am mai fost în Cluj din anul 2013 și da, bineînțeles că am observat multe schimbări. S-a construit destul de mult, am auzit tot felul de accente din sud, pe care înainte nu le auzeam, semn că municipiul Cluj-Napoca atrage tot mai mulți tineri și se dezvoltă tot mai mult. Recent am avut ocazia să merg în București și comparând Clujul cu capitala, îmi dai seama că aici încă se mai păstrează acea doză de liniște adică, încă vezi oameni zâmbind pe stradă, nu par atât de grăbiți, îi vezi interacționând, își fac timp pentru o plimbare în parc, pentru un concert.” 

Marius Balo ne-a povestit că se lasă în mâinile destinului și că este încrezător că va reuși să facă tot ce și-a propus. Își dorește să scrie două cărți, una despre experiențele trăite după gratii, iar cealaltă despre viața la care a visat timp de 8 ani de zile, viața pe care a reluat-o în urmă cu o lună.