Soldaţii clujeni sunt pregătiţi în orice moment să apere ţara şi cu toate că au ales o meserie care îi solicită 24 de ore din 24, satisfacţiile sunt pe măsură. Puţini sunt cei care au luat în considerare latura financiară în momentul în care au ales să se alăture Armatei Române, cei mai mulţi orientându-se spre o carieră în acest domeniu mai mult din pasiune. Reporterii Gazetei de Cluj au fost invitaţi să participe la exerciţiile de pregătire ale Diviziei 4 Infanterie Gemina, desfăşurate în poligonul Unităţii Militare din Someşeni, pentru a observa condiţiile în care se derulează activitatea militară în Cluj-Napoca.
De vorbă cu un soldat clujean
Unul dintre militarii prezenţi la exerciţiu, Alin, a fost de acord să împărtăşească pasul pe care l-a făcut atunci când s-a înrolat în armată. Soldatul a precizat faptul că o carieră militară oferă în primul rând un loc stabil de muncă, alături de alte avantaje. “Îmi place ceea ce fac şi vreau să rămân aici şi pe viitor”, a declarat Alin. Militarul a menţionat şi faptul că alegerea acestei cariere a fost o decizie personală, lipsită de influenţa centrelor de recrutare sau a altor persoane şi că, până în prezent, nu regretă acest pas. Despre posibilitatea participării la un conflict armat, soldatul afirmă că nu ar ezita în niciun fel dacă s-ar pune problema să lupte pentru ţară. Chiar dacă oferta Ministerului Apărării este atractivă pentru cei care visează la o carieră militară, atunci când este adusă în discuţie recompensa financiară, un recrut nu poate susţine că aceasta este satisfăcătoare. Cu toate acestea, Alin nu are nimic de obiectat, iar salariul este, măcar pentru el, suficient, “ţinând cont că ţara noastră încă se confruntă cu o criză financiară”. Militarul nu a uitat să îşi menţioneze colegii, precizând că aceştia reprezintă o a doua familie pentru el şi că o asemenea legătură între oameni este menită să dureze o viaţă întreagă.
Căpitanul Dumitru Cristian a avut amabilitatea de a răspunde unei serii de întrebări pe tema carierei militare şi a lucrurilor pe care tinerii trebuie să le ia în considerare atunci când decid să o urmeze.
Reporter: Putem numi armata o meserie? De ce aleg tinerii această carieră?
Cristian Dumitru: Da, chiar este o meserie, o meserie foarte interesantă şi foarte solicitantă. Este solicitantă în primul rând datorită sarcinilor pe care trebuie să le acoperim şi a responsabilităţii ce decurge din acestea. Tot în acest context, se poate discuta şi despre răspunderea ce ne revine atunci când trebuie să intervenim în situaţii de urgenţă, adică incendii, inundaţii sau cutremure, pentru a asigura un suport util şi benefic, realizat în cel mai scurt timp pentru populaţia civilă din zonele afectate. De asemenea, participăm şi la misiuni de specialitate, cum sunt pregătirile pentru luptă,în care trebuie să ne perfecţionăm nu numai la nivel teoretic, ci şi practic, acesta fiind, de fapt, aspectul prioritar. Aş adăuga şi faptul că echilibrul atins între elementele de teorie şi cele practice reprezintă nivelul de pregătire şi de profesionalism al oricăruia dintre noi, iar acest lucru nu se obţine uşor.
Rep.: Care este rolul unui militar?
C.D.: Rolul unui militar este acela de a fi capabil să îşi îndeplinească sarcinile profesionale în orice moment din zi, în orice loc şi să facă acest lucru cu cel mai înalt grad de profesionalism. Este vorba de o disponibilitate de 24 de ore din 24, iar acest lucru presupune o pregătire teoretică şi practică de excepţie, la care se adaugă inerentul sacrificiu social şi familial.
Rep.: În rândul soldaţilor, vă confruntaţi cu multe cazuri de demisie? Care sunt motivele ce generează luarea unei astfel de decizii?
C.D.: Ne întâlnim cu o serie de asemenea cazuri şi chiar constatăm în ultimul timp o creştere în dinamica situaţiilor de acest gen, dar nu pot să spun exact care sunt motivele pentru care se renunţă. Trebuie menţionat faptul că un bun militar se formează foarte greu şi că investim timp şi resurse în formarea acestuia. În momentul în care reuşim să-l aducem la un nivel de performanţă, ne confruntăm cu posibilitatea ca acesta să renunţe, dar aceasta este decizia lor. O parte aleg să rămână aici, iar alţii aleg să plece.
Rep.: Sunt pregătiţi soldaţii clujeni să apere ţara în eventualitatea unui conflict armat?
C.D.: Eu cred că da şi într-un mod chiar foarteeficient. La marea majoritate constat şi o motivaţie intrinsecă, o motivaţie născută probabil din elemente superioare îndeplinirii rigide a unor atribuţiuni. Este chiar o participare cu întreaga fiinţă.
Rep.: Tot mai multe persoane de sex feminin sunt interesate să cunoască „miezul” acestei meserii. Cum se descurcă ele în armată?
C.D.: Femeile au acelaşi rol ca oricare dintre noi. Sunt colegele noastre, participă la aceleaşi categorii de pregătiri. Sunt tratate ca şi un egal de-al nostru şi pot obţine orice funcţie în sistem, sunt plătite la fel şi au aceleaşi responsabilităţi ca oricare dintre noi. În cariera militară, se poate observa faptul că persoanele de sex feminin sunt foarte conştiincioase şi pot spune că unele dintre ele dau dovadă şi de rigurozitate. Cu alte cuvinte, ele sunt binevenite oricând în domeniul militar.
Rep.: Care sunt nemulţumirile cu care se confruntă armata?
C.D.: Nu putem vorbi despre nemulţumiri. Noi suntem învăţaţi să ne facem treaba. Nu am cerut nici prime, nici măriri de salariu, practic, nu am cerut nimic. Noi, militarii, suntem învăţaţi să executăm ordinele care ni se dau. Noi nu avem sindicat, dar avem certitudinea că în funcţie de interesele ţării şi de binele general se va găsi o soluţie bună pentru toată lumea.
Rep.: Ce sfaturi le daţi tinerilor care vor să se înroleze în armată?
C.D.: În primul rând, să se documenteze foarte bine, să caute şi să stea de vorbă cu oameni din sistem care le pot da mai multe informaţii. Cu certitudine, vor fi sfaturi pro şi contra, dar este bine să le primească. Ceea ce trebuie să ştie de la început e că o carieră militară este una deosebită prin prisma solicitărilor, prin prisma cerinţelor şi prin prisma provocărilor ce stau în faţa noastră. Nu este uşor, de multe ori ne confruntăm cu stresul deoarece avem multe responsabilităţi. În acelaşi timp, avem şi satisfacţii pe măsură. Cu cât responsabilităţile sunt mai mari, cu atât sunt şi satisfacţiile mai mari.
Beatrice Golondzac
Cei mai adevarati colegi de munca
Bravo voua
Luptam pentru patrie
Suntem uniti si luptam impreuna-pana la sfarsit.Bravo baieti.
smirghel luatai ceva tinte :))