În 1932 Aldous Huxley publica romanul utopic „ Minunata Lume Noua”. Tilul era inspirat de o replica a unui personaj sheaksperian, Miranda, din „Furtuna” iar actiunea se baza pe creionarea unui tablou halucinant despre supratehnologizare, teroare si totala discriminare între oameni. În roman specia umana era, natural si iremediabil, divizata pe segmente; oamenii erau programati de la nastere sa apartina unui anumit grup, în functie de necesitatile societatii. Vârfurile, „alfa”, nu se amestecau niciodata cu cei din categoriile inferioare, „beta” sau „gama”. Un „ beta” nu putea sa spere sa fie mai mult decât un „beta”, iar drepturile lor erau corespunzatoare rangului pentru totdeauna. Din pacate lumea din anul 700 dupa Ford pare ca devine realitate, mai ales în virtutea unor idei a mai marilor Europei unite… Directiva Bolkstein numita asa dupa numele initiatorului, un olandez, liberal a pus Europa pe jar si a lovit în România, din plin. Olandezul-zburator s-a gândit ca, daca unii au avut nesansa sa se nasca într-o tara saraca, si sunt obisnuiti cu lipsurile, sa ramâna pe veci asa. În schimb, norocosii sa îsi duca pâna la capat soarta. Astfel el striga sus si tare ca un muncitor sa fie retribuit, oriunde s-ar afla cu un salariu echivalent celui primit de conationalii sai care fac aceasi munca. Adica, bietii români fugiti prin Spania sau nu se stie prin ce alte locuri pierdute, ca sa scape de saracie ar fi putut avea surpriza de a primi salariul din România, daca se poate „minim”. Iar lui Bolkstein si ceilorlalti europeni li s-ar parea corect.

Europenii cu mot au venit în România aducând „pe brate” marea directiva a lui Bolkstein. Bechtel, firma serioasa a adoptat-o imediat si le-a platit turcilor „ saci grei cu galbeni”, iar românilor ce si-au scos de sub unghii, asta dupa ce le-au facut acte, fiindca directiva lui peste poate ca zicea ca daca oamenii astia de calitate inferioara sunt obisnuiti sa munceasca la negru, sa îi lase asa ca sa nu strice traditiile. Populatia „gama”, de cea mai proasta calitate, în speta,  potrivit lui Huxley, oricum nu ar putea face fata unor conditii mai bune, ar fi derutata si nefericita daca ar primi mai mult, asa ca cei din categoriile superioare, aici europeni cu traditie.

Acum, în 2008, în Cluj au aterizat si cei de la Nokia. Si ei cu Bolkstein în cuget si simtiri…S-au interesat care este salariul minim pe economie si, ca doar români sunt destui. Pentru specialistii veniti de pe afara au respectat, însa, salariile din tarile de origine. Strânsi cu usa acum finlandezii vor negocia…o vor da la pace. Pe lânga UE, nemti disperati ca au dat „cu banu” si au primit teapa, comisii nu pot sa riste sa îsi ridice în cap si românii, cu catel si purcel…Pote ca vor fi de acord sa îsi plateasca muncitorii, cât de cât echitabil, fie ei finlandezi, fie români. Poate, o data se va face dreptate…Si poate, data viitoare,daca tot se întâlnesc cei de la Nokia cu românii, dar asta e prea greu de cerut, ministrul Muncii, Paul Pacurariu va avea un discurs coerent si va fi informat. Saptamâna trecuta, zice-se ca iar a dat-o rau cu oistia de gard…Habar nu avea despre ce se vorbea, ce se asteapta de la întâlnire, asa ca…numai a agitat spiritele pe margine.

Dincolo de idealurile Uniunii Europene, de egalitate, colaborare, fraternitate, par a fi, date „la pachet”, de-a valma, directive huxeliene, discriminatorii si nefiresti. Eu nu înteleg de ce, asa cum zicea un ardelean de al nostru, dupa ce ne-au abandonat la greu, în anii „restructurarii” dureroase a economiei, ne-au atacat când ne-am pus pe picioare si sunt pregatiti sa „parafeze” discriminarea românilor prin directive aberante si, în acealsi timp, ne numesc „frati” ai lor întru Uniune Europeana. Suna a ipocrizie…

Ligia Popa

LĂSAȚI UN MESAJ

V─â rug─âm s─â introduce╚Ťi comentariul dvs.!
Introduce╚Ťi aici numele dvs.