Mircea Buteanu:”Societatea romaneasca e una gretoasa”

Mircea Buteanu, patronul cluburilor Diesel, Fashion, dar şi propietarul restaurantului Napoca 15, a declarat într-un interviu noncomformist Gazetei de Cluj în care vorbeşte despre viaţa mondenă a Clujului şi despre preferinţele sale în materie de femei, maşini şi concedii.

Reporter: Există personalităţi mondene în Cluj-Napoca sau credeţi că este posibil să apară pe viitor astfel de persoane?

Mircea Buteanu: Nu cred.

Rep.: De ce credeţi că nu există? Pentru că nu formează clujenii o „pătură” atât de dezvoltată?

M.B.: Viaţa mondenă cred că presupune o anumită mărime a oraşului. Nu contest că există mult entertainment. Chiar există! Sunt o mulţime de spectacole, totuşi e un oraş care are două teatre şi  două opere, evenimente sunt de tot felul. Există foarte multe cluburi. Există foarte multe evenimente artistice, culturale. Clujul nu este o capitală şi aici nu sunt concentrate vedete. Însă, vedetele sunt puţine. În jurul lor se învârte viaţa mondenă, a persoanelor pe care trebuie să le recunoşti. Ca să le recunoşti trebuie să ai şi  mass-media necesară. Televiziuni locale aproape nu există. Sunt unele persoane, dar puţine: vedete muzicale, câteva formaţii, nu foarte multe şi care nu sunt cunoscute de marea masă a oamenilor. Şi dacă ar fi mai cunoscute nu ar deveni personalităţi mondene pentru că nu se afişează atât de des. Ar fi poate două trei persoane, dar nu duc o viaţă pe care să o sesizezi. Oamenii care reprezintă „protipendada” Clujului este formată în special din oameni de afaceri, mai de calitate sau de mai puţină calitate, care se întrepătrund cu o parte din cei care reprezintă lumea politică, administraţia de stat, cu tot ce înseamnă în jurul ei. Toţi aceştia formează o aşa-zisă „protipendadă” a Clujului şi care participă la anumite evenimente, care în general nu sunt publice: lansări de localuri, de festivaluri sau mai rar la lansări de carte. Sunt mai multe evenimente unde sunt chemaţi tot aceleaşi feţe. Eu nu le-aş zice lumea mondenă a Clujului.

Rep.: Are nevoie Clujul de o lume mondenă?

M.B.: Clujul are o viaţă mondenă. Dar personalităţi mondene eu zic că nu există. E greu să le obţină şi personal nu le simt lipsa. Aceste personalităţi mondene trebuie să fie şi oameni de bună calitate. Nu zic doar de un anumit fel de calitate, dar trebuie să fie oameni care chiar dacă se îmbracă mai fancy, conduc maşini extravagante, au frizuri şi mai extravagante. Ei dau o anumită imagine, a unei persoane de calitate. Din păcate, în alte zone ale ţării unde au apărut aceste persoane care au în evidenţă peisajul vieţei mondene, erau persoane cu ceafa lată şi plini de lanţuri. Poate că au trecut anii respectivi. În continuare erau oameni care doreau să iasă în evidenţă prin toate felurile, pentru că această componentă lipsea din întregirea personalităţilor şi mulţumirea de sine şi atunci căutau să epateze. Noi nu avem nevoie de aşa ceva. Au dificultăţi inclusiv cei care caută trend-setteri. Sunt oameni care caută persoane care să promoveze anumite produse, genuri de abordare a consumului şi îşi caută purtători de imagine. E greu să-i găsească pentru că nu sunt. Clujul a suferit în decursul acestor ani o puternică schimbare de populaţie. Unde vezi aceste persoane? La diferite evenimente artistice, culturale, etc şi chiar şi în diferite cluburi. Mulţi dintre cei care cândva ieşeau în evidenţă prin faptul că ieşeau toată ziua prin cluburi fie au emigrat spre Bucureşti sau spre străinătate, fie s-au transformat în oameni oneşti şi respectabili membri de familie. Au mai trecut anii, mai joacă acasă un bridge, o canastă, ies în weekenduri în altă parte şi nu simt nevoie să fie văzuţi. Mondenitatea şi statutul de personalitate sunt aceleaşi. Dacă ceilalţi nu te recunosc, e greu să fii o personalitate a lumii mondene.

Rep.:Dumneavoastră vă consideraţi o persoană mondenă?

M.B.: Nu. Spun că nu, în sensul că ieşeam mult prin cluburi dintr-unul în altul şi aveam o latură a componentului meu destul de puternică care mă făcea să fiu perceput ca o persoană mondenă, din sensul acesta. Au trecut anii. Nici nu mă simt foarte grozav să ies şi să bântui prin tot felul de locuri. Pe la petreceri şi pe la alt felul de evenimente unde sunt invitat mă mai duc, dar le aleg cu grija sau cel puţin nu mă „omor” după ele. Ţin să petrec cât mai mult timp posibil cu familia: am doi copii. Un om monden este unul care iese săptămânal. În Cluj la ora actuala este greu să mai ieşi puternic în evidenţă pentru că sunt mulţi oameni.

Rep.: Dar în Bucureşti sunt şi mai mulţi….

M.B.: Da, dar Bucureştiul are avantajul colosal al sticlei. Acolo sunt multe televiziuni. 95% din vedetele vieţii mondene sunt fabricate de televiziune. Ulterior, au speculat şi celelalte media: revistele de scandal, ziarele, dar adevărata notorietate le-a dat-o televiziune. Altfel e greu să te recunoască lumea. În momentul în care apari des la televizor eşti recunoscut peste tot şi chiar dacă te duci rar ei vor zice despre tine că eşti o persoană mondenă, dar eşti remarcat doar când ai ieşit. Pe mine dacă mă întrebi un nume de persoană tânără sau relativ tânără a vieţii mondene clujene nu aş şti.

Rep.: Alin Tişe este o persoană a vieţii mondene?

M.B.: Nu.

Rep: Şi el mai iese prin cluburi..

M.B.: De câte ori iese Alin prin cluburi?

Rep.: Eu l-am vazut de două ori într-o lună. Este destul de des pentru o persoană publică…

M.B.: Nu e. Eu nu cred că el iese cu regularitate de două ori.

Rep.: Probabil a fost o excepţie, vă daţi seama…

M.B.: Pe mine dacă mă întrebi de Alin Tişe, îl cunosc, dar nu îl cunosc foarte bine, dar nu sunt în relaţii foarte apropriate cu el. Are comportament normal de un tânăr care are o anumită funcţie. Are o funcţie de preşedinte de Consiliul Judeţean, dar e tânăr. A fost la Fashion şi la Diesel, dar dacă iese din când în când nu înseamnă că este o persoană mondenă. La un moment dat un anumit grad de mondenitate îl avea Bela Urasi, care ieşea des prin cluburi. După care el s-a săturat, nu a mai ieşit. O persoană mondenă o vezi peste tot: te duci la festivalul de film, îl vezi, se deschide nu ştiu ce restaurant îl vezi, se taie panglica la nu ştiu ce, îl vezi, iese prin cluburi, în general în clubul lui gravitează o gaşcă întreagă: băieţi şi fete. Puţină extravaganţă trebuie. La vârsta lui, cum trebuie omul să îşi trăiască viaţa ? Şi ce dacă e preşedinte de Consiliul Judeţean? Eu aş ieşi şi mai mult. Eu cred că, dimpotrivă, ei au acest handicap pentru că la ora actuală în Cluj există foarte multe persoane tinere în funcţii de conducere. Eu înclin să cred că mulţi dintre ei nu ies cât şi-ar dori, din acest motiv. Că au această funcţie. Îşi pun întrebarea că eu primar, viceprimar să mă vadă lumea acolo? Eu unul aş zice bravo tată! Pentru că îţi faci viaţa normală sau îşi pot pune întrebarea…. Oare nu o să zică lumea că eu de aia ies ca să fac un pic de baie în mulţime şi să mă vadă poporul ce prieten sunt cu masele? Eu cred că ar trebui să iasă din ce în ce mai des şi să se bucure de viaţă. În primul rând ei sunt personalităţi, dar nu fac parte din viaţa mondenă. Ca orice personalitate trebuie să aibă şi o carismă.

 Rep.: Dacă ar apărea mai multe televiziuni şi ziare tabloide care să abordeze acest gen credeţi că s-ar dezvolta şi latura mondenă a Clujului?

M.B.: Cu siguranţă. Chiar dacă ar fi mai multe televiziuni locale sau televiziuni naţionale este clar că o persoană din Cluj va fi interesantă foarte rar pentru cineva din  Bucureşti. Se întâmplă foarte rar. Aceştia sunt oamenii politici clujeni eventual.

Rep.: Mai ales că în ultima perioadă au dispărut două televiziuni naţionale de pe piaţa locală…

M.B.: Nu că erau ele neapărat bune, dar aveau cea mai bună conexiune cu naţionalul, fiind televiziuni mari, ProTv şi Antena. Ele sunt cele mai interesante din punct de vedere al promovării naţionale. Vă daţi seama că dacă acestea au renunţat, cât de greu va fi pentru altele. Poate că nu au ghicit formatul.

Rep.: Cum credeţi că se distrează clujenii în comparaţie cu cei din alte oraşe, nu neapărat cu bucureştenii, dar cu ceilalţi din provincie?

M.B.: Aici am informaţii destul de bune şi care reflectă destul de bine realitatea. Având contacte cu companiile multinaţionale care vând pe piaţă ţigări, băuturi şi care sunt foarte bine organizate: îşi trimit spioni în piaţa care văd categoria de public, ce bugete, ce bani au. Povestind cu ei mi-au spus că începând de cu vreo şase ani în urmă Clujul a revenit foarte puternic, înainte avusese o perioadă foarte lungă de stagnare. Bucureştiul e clar că este capitala şi este oraşul cu paleta cea mai largă. Între timp lucrurile au început să se aşeze şi pe acolo. Iar Clujul este la mare distanţă de celelalte oraşe. Eu aşa văd datorită numărului foarte mare de studenţi. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit tututor celor care locuiesc şi îşi câştigă banii aici în Cluj. Potenţialul oraşului este limitat pentru că oraşul nu mai poate suporta o puternică dezvoltare ca număr de populaţie. Eu cred că este la limita maximă şi nu trebuie mărit. Ar trebui ca turiştii să fie atraşi pe diferite canale: atât turiştii propriu-zis, dar este clar că oamenii care nu vin să facă turism în Transilvania nu au tare multe lucruri de văzut la Cluj, cât şi acţiuni care s-ar putea petrece aici, în special dintr-un anumit domeniu. Eu cred că ar trebui să ne gândim ce facilităţi se pot face pentru orice congres de la medici, la industriaşi, la ce o fi. Aduc bani în oraş. Ar trebui să ne gândim şi la evenimente sportive şi e neapărat să se implice autorităţile locale ca să se organizeze competiţii sportive. Au mutat Trofeul Carpaţi de la Cluj în alt oraş. Este o greşeală. Pentru că aceste evenimente mai devreme sau mai târziu aduc lume în Cluj. Uită-te la TIFF, care aduce lume în Cluj, aduce notorietate oraşului la fel ca şi multe alte evenimente care se mai pot organiza. Pe de altă parte, dezvoltarea centrului universitar este o altă prioritate. Studenţi cheltuie pe parcursul a trei-şase ani o groază de bani aici. Banii aceştia, care vin din afară, noi nu trebuie decât să îi luăm. De văzut exemplul negativ, de science fiction, a litoralului românesc care funcţiona în 1989 când a plecat „răposatul.”

Rep.: Cum vedeţi distracţia „a la Cluj” ?

M.B.: Ca şi distracţie, Clujul oferă o paletă foarte largă. Aici pot să spun că există tot felul de evenimente. Poate un singur gen este mai „orfan”, jazz-ul. Acum am văzut că s-a deschis un local, dar în rest sunt puţine. Dar în rest nu ai ce să reproşezi Clujului. Sunt sute de cluburi, nu zeci, ci sute.

Rep.: Vreţi să deschideţi un club de jazz?

M.B. : Eu sunt destul de obosit să mai deschid cluburi. Cred că este o oportunitate pentru alţii mai tineri. Uite-te în revistele de evenimente. Sunt o grămadă. Totuşi e oraş de provincie. Sunt concerte live în fiecare săptămână cu trupe mari, cu trupe mici. E cu risc mare. Pentru oferta de distracţie oferită clujenilor se poate da o notă bună.

Rep.: Ce părere aveţi despre ultimul scandal sex-gate care a apărut în presă în ultima perioadă? Cum consideraţi astfel de apariţii în media prin intermediul anumitor stenograme şi altor informaţii conexe?

M.B.: Nu-l cunosc. Punctual acest caz nu îl cunosc, dar eu ştiu despre un alt scandal care tangenţial m-a pomenit şi pe mine şi alte valuri legate de relaţiile sexuale în afara familiei. Eu cred că acesta este mai mult un subiect pentru ziare, iar pe de altă parte este un subiect de a face presiuni pe anumiţi bărbaţi prinşi cu pantalonii în zona genunchilor şi care sunt dispuşi să cedeze la presiuni, la şantaje pentru că le este „groază” de ce li se poate întâmpla atât din punct de vedere al carierei, cât şi în ceea ce priveşte familia. Altfel, mi se pare o chestiune complet neimportantă şi o abordare foarte încrâncenată a unor lucruri care nu au nicio importanţă. Dacă ar fi vorba de trafic, ar fi o problemă care face parte dintr-un sistem corupt, atunci aş zice că respectiva întâmplare când Gheorghe s-a culcat cu Coana Leana şi i-a dat cadou o pereche de jeans sau 100 de euro sau a dus-o într-o excursie nu ştiu unde, atunci aş zice… Dar ce este mare scofală? Bărbaţii au avut o relaţie sexuală cu femeile şi în afara căsniciilor. Atât doar că orgoliul îi impingea să facă cadouri femeilor şi invers, dar mai rar. Chestiunea în sine ţine mai mult de bârfă, nu este o chestiune de substanţă. Nu vreau să dau în derizoriu, dar vreau să spun că sunt foarte multe probleme reale şi grave, care chiar presează asupra întregii societăţi româneşti: care ţin de corupţie, de bani, de trafic de influenţă, de toate păcatele pe care le-am făcut în aceşti 20 de ani. Putreziciunea ne-a cuprins şi pe orizontală şi pe verticală în aceşti 20 de ani. Problema unui sex-gate este ca să râdem. Rezultatul unei astfel de distracţii poate fi foarte dăunător unora. Pot fi familii distruse, copii traumatizaţi. Pentru că voi presa nu sunteţi preoţi sau popi pentru că vreţi să apelaţi la moralitate.

Rep.: Credeţi că un fotomodel poate urca în cariera ei ajungând prin patul unui politician?

M.B.: Nu contest, deşi nu cunosc. Nu sunt în branşă, cunosc doar tangenţial viaţa fotomodelelor şi tot ceea ce ţine de fashion şi sigur că acest domeniu are o conotaţie sexuală. Pentru că sigur, sunt femei frumoase şi te duce gândul şi spre partea aceasta. Sunt convins că sunt şi cazuri de acest gen, poate chiar multe, dar nu numai în domeniul modei. Dar cu siguranţă sunt convins că multe fete au reuşit şi vor reuşi în continuare fără să-şi calce pe principii ca să facă performanţă. Eu nu cred că corupţia generală a ajuns atât de puternică în acest domeniu. Sunt convins că într-o ţară atât de coruptă cum este România, într-o societate mondială atât de coruptă în care trăim, poţi face în continuare performanţă. Cunosc fete tinere care au strâns din dinţi, au muncit din greu şi au reuşit să realizeze în viaţa ce şi-au propus ele fără să treacă prin patul cuiva pentru a realiza chestia asta. Pentru că puteau să treacă prin patul cuiva pentru că nu erau de la mănăstire.

Rep.: Unde preferaţi să mergeţi în concedii?

M.B.: Am şi eu „păsărelele” mele cu anumite zone pentru concedii. Mă duc unde îmi permit şi unde mi se iveşte ocazia. Este un orăşel în Italia, la Marea Adriatică, unde mă duc de 15 ani în acelaşi loc: San Benedetto del Tronto. Unde au fost şi alţi prieteni de-ai mei şi le-a plăcut. O altă destinaţie unde îmi place să merg iarna, în luna ianuarie, sunt Caraibele. În funcţie şi de ofertă mă duc pe una din insulele de acolo. La două oferte asemnătoare aş apela la litoralul românesc. În momentul în care nimic nu este în favoarea litoralului românesc, cum nimic nu îmi este în favoarea Bucureştiului. Aceeaşi distanţă o fac până la Viena. Nu am niciun motiv naţionalist să mă fac să o aleg pe aia sau pe cealaltă, ci pur şi simplu oferta. A merge în Italia, este mai ieftin decât să merg pe litoralul românesc. O cameră la hotelul Rex din Mamaia costă 400 de euro pe zi, iar eu plătesc la San Benedetto pe un apartament mare de trei camere sub 100 de euro pe zi, 80 de euro. Acolo poate să meargă două, chiar trei familii să stea. Sunt camere mari, cu frigidere, cu bucătărie, cu tot, tot, tot. Viaţa este liniştită şi foarte frumoasă, este cel mai bun peşte de pe Adriatică. În Caraibe mă costă mai ieftin decât să stau decât în România. Litoralul românesc ar trebui să fie vândut în regim all-inclusive.

Rep.: Blonde sau brunete?

M.B.: Frumoase.

Rep.: Daniela Crudu sau Blonda lui Bote?

M.B.: Sincer să fiu, niciuna dintre ele nu îmi place. După părerea mea amândouă au o problemă: sunt un pic vulgare. Este marea problemă poate nu numai a televiziunii din România. Pe Daniela Crudu am văzut-o la acele emisiuni de dimineaţa. Iniţial chiar credeam că este aşa de proastă precum joacă, după aceea mi-am dat seama că joacă, dar oricum nu pot face o evaluare de IQ. E interesantă, e foarte goală, dar un pic vulgară, cealaltă este frumoasă, dar este o frumuseţe agresiv vulgară. Poţi să le compari cu Monica Belucci?

Rep.: Maşini sport sau limuzine?

M.B.: Prefer şi maşini sport şi limuzine, dar pentru că nu sunt un împătimit al maşinilor şi în situaţia actuală când am prietenă şi am copii am nevoie de o maşină mare, ba chiar mai rău, de un combi. Trebuie să aibă un anumit standard, nu neapărat foarte luxos. Până acum zece ani când eu ieşeam foarte des şi făceam parte din viaţa mondenă, eu reprezentam mai mult clubul. Patron de club este şi PR, implicit nu poate fi îmbrăcat ca un funcţionar de bancă, nici ca un director de bancă, pentru că nu se potriveşte. Trebuie să te comporţi ca un patron de local şi să ai un anumit mod de viaţă. Atunci este bine să ai o maşină mai interesantă, să se uite lumea.

Rep.: Casual sau elegant?

M.B.: Prefer amândouă, dar este important să le potrivesc. Este un termen smart casual, care este foarte bine venit. Apreciez foarte mult îmbrăcămintea casual, e comodă şi denotă o relaxare. Aşa şi este.

Rep.: V-aţi gândit vreodată să emigraţi din România? Care sunt motivele care vă ţin în Cluj-Napoca?

M.B.: Chiar niciodată nu am simţit atât de puternic nevoia de a mă despărţi de o societate şi de o lume care îmi este atât de străină ca România. În anii 1980 când am plecat eu, am plecat pentru că era un val. Şi tot se spunea că acolo vom trăi mai bine. Acum, după atâţia ani, nu aş zice neapărat Clujul, dar societatea românească este una greţoasă. Lumea politică, tot ceea ce vezi la televizor îţi dă o senzaţie de crimă, ca o boală care simţi că ţi se urcă la televizor. Prietena mea nu mă lasă să mă uit la ştiri pentru că este greţos, scârbos. Simt că trăiesc într-o ţară poate fără speranţe. Dacă într-adevăr ceva s-a dezvoltat bine şi frumos în România  ultimilor 20 de ani, acest lucru a fost corupţia. Am  văzut un singur politician incoruptibil în România.

Tiberiu Hrihorciuc