Reporter: Se simt consumatorii din Cluj protejaţi?
Mircea Radu: E o întrebare pe care o consider chiar pertinentă. Eu consider că se simt protejaţi şi mai ales prin numărul mare de reclamaţii. Eu pot să vă spun că în luna septembrie s-au înregistrat 420 de reclamaţii. Pot să vă spun că la nivelul anului 2010 până în acest moment au fost înregistrate aproximativ 2.480 de reclamaţii.
Rep.: Dintre care câte au înregistrat sancţiuni?
M.R.: Aproximativ 70-80% sunt cu finalitate în procesul verbal de constatare a contravenţiei. Dacă comparăm cu alte judeţe, judeţele limitrofe au până în 600 de reclamaţii înregistrate până în acest moment la nivelul anului 2010. E o muncă extrem de grea pentru că aceste reclamaţii trebuie înregistrate, urmează o procedură. Trebuie să trimiţi răspunsul în maxim 30 de zile. În general respectăm şi trebuie să respectăm aceste 30 de zile. În cazuri speciale cerem o „păsuire” de încă 15 zile în condiţiile în care este un caz mai complex şi trebuie cercetat mai intens. Da, consider că sunt şi îndreptăţiţi să facă reclamaţii şi se simt protejaţi.
Rep.: Credeţi că aveţi cum să lucraţi şi la prevenirea acestor reclamaţii pentru că nu este totuşi un lucru cu care să ne mândrim dacă mulţi cetăţeni sunt nemulţumiţi de anumite servicii?
M.R.: Ca spirit civic, ardelenii şi Clujul sesizează aceste reclamaţii. Eu în ultima perioadă tot am insistat: aveţi încredere şi veniţi să depuneţi reclamaţii. Noi o să încercăm să le soluţionăm favorabil pe orice domeniu. La nivel de prevenire pot să vă spun că am făcut tot felul de întâlniri cu marii retaileri pentru consiliere. Şi cu băncile ne-am întâlnit. Din cele 22 de bănci care au activitate pe raza judeţului nostru am avut consiliere cu o mare parte. Să ştiţi că până la intrarea acestui număr foarte mare de reclamaţii am rezolvat favorabil multe din soluţiile solicitate de către petenţi. Aici mă refer la acea bancă vizată cu multe reclamaţii la numărul mare de împrumuturi în franci elveţieni. Până într-un anumit moment au fost foarte reconcilianţi şi au achitat sumele solicitate de către petenţi. Nu au avut o problemă.
Rep.: Care credeţi că a fost cauza şi cum veţi acţiona să preveniţi astfel de situaţii în viitor?
M.R.: Prin canalele media, prin întâlniri directe cu operatorii economici indiferent de natura lor şi prin medierea consumatorilor. Să ştiţi că vin foarte multe persoane care cer un sfat doar pentru care se alocă un timp.
Rep.: Cam câte persoane intră în acest birou zilnic?
M.R.: Cam 80-100 de persoane. Pe lângă sfaturi, pe lângă reclamaţii, alţii sunt îndrumaţi să ceară un punct de vedere de la operatorii economici. Marea parte vin la noi, însă eu cred că oamenii cred că au încredere în instituţia noastră. E un punct de vedere.
Rep.: Au fost şi oameni care au plecat nemulţumiţi? Aveţi ceva să vă reproşaţi?
M.R.: Ar putea să fie un reproş poate la a înţelege o persoană că un răspuns necesită o muncă extrem de mare. Să ştiţi că în general dăm răspunsuri destul de laborioase pentru ca ne justificăm acţiunea de ce acel petent nu are dreptate. Dar de multe ori sunt cazuri forţate în care solicită un punct de vedere pentru a obţine alte interese. Atunci normal că nu acţionăm şi în urma cercetărilor realizăm că nu am constatat deficienţe nu putem sancţiona doar de dragul de acordării unei sancţiuni mai ales că este o perioadă nefavorabilă operatorilor economici. Însă în general că am constat şi cercetările arată faptul că operatorul a greşit, soluţia este clar în favoarea consumatorilor. Noi apărăm interesele consumatorilor. Însă nu putem fi folosiţi ca o interfaţă pentru ca unii petenţi să-şi rezolva unele probleme.
Rep.: Aceste probleme care încearcă să şi le rezolve nu ar putea fi chiar fapte penale pe care să le transmiteţi la consiliul concurenţei?
M.R.: Lucrăm cu consiliul concurenţei. În ceea ce priveşte fapte de natură penală sau fapte de cercetare economică am trimis destul de multe adrese pentru a fi cercetaţi în special de construcţia unor locuinţe, de dispariţia unor firme care au prejudiciat anumiţi oameni. De exemplu agenţii de turism care au dispărut de pe teritoriul judeţului Cluj. Am trimis nenumărate adrese şi colaborăm cu serviciul de investigare fraude pe diverse teme care pot ajuta la interesul consumatorilor.
Rep.: Dacă puteţi să ne daţi un exemplu când s-a materializat concret recunoaşterea unei fraude…
M.R.: Anul trecut au fost două agenţii de turism care au dispărut. Au venit foarte multe persoane care au declarat că şi-au plătit concediile la târguri. În general la târguri se întâmplă aceste probleme unde oamenii sunt ademeniţi de acele promoţii, achită concediul şi având în vedere că târgul este în luna martie-aprilie până în luna iulie-august firmele pleacă de pe piaţă şi în general oamenii rămân fără acele excursii. Da, sunt finalizate două astfel de acţiuni. Era vorba de Kenzi Voiaj şi încă o agenţie de turism care îmi scapă acum numele. Era un grec care a deschis prin intermediul unei persoane din România o agenţie. Toate au rămas, dar în general toate contractele nu mai aveau nicio valoare. Grecul a plecat din ţară, nu a fost descoperit. Am ajuns să dăm de urma dânsului prin diverşi parteneri de-ai dânşilor, alte agenţii de turism. Am obţinut anumite informaţii. La nivel de Comisariat de Protecţie a Consumatorului nu putem restitui acele sume de care petenţii au fost prejudiciaţi. De multe ori le rezolvăm pe cale amiabilă ca operatorul economic să restituie acele sume. Dacă operatorul refuză putem să îi oprim activitatea, însă doar în instanţa de judecată acele persoane pot să îşi primească înapoi acel prejudiciu. Normal, instanţa poate cere un proces verbal care să vină în sprijinul persoanei care doreşte să îşi restituie prejudiciul.
Rep.: Au fost multe cazuri în ultima perioadă când aţi pus sigilii pe anumite localuri şi care s-au redeschis a doua zi?
M.R.: Au fost câteva cazuri unde am constat nereguli. Nu a fost chiar sigiliu pus. Au fost cazurile de anul trecut cu acele sigilii pe marii operatori, dar anul acesta le-am transmis că acele localuri sunt închise şi nu aveţi dreptul de a opera orice tranzacţii până la remedierea problemelor. Aici, într-adevăr ne referim la localurile unde am întâlnit la bucătării câteva nereguli.
Rep.: Puteţi să îmi daţi câteva exemple?
M.R.: A fost un restaurant din zona strada Clinicilor şi două pizerii, în mediul rural două pensiuni care aveau activităţi şi de restaurant pe lângă cazare. În mare parte se dispune o oprire a activităţilor până la rezolvarea de deficienţe. Trebuie să venim să verificăm că acest lucru chiar s-a întâmplat.
Rep.: Şi se întâmplă chiar a doua zi?
M.R.: Este în interesul lor pentru că oprirea unei activităţi clar atrage un minus la resurse financiare. Patronii îşi lasă de obicei bucătăria pe mâinile anumitor persoane sau angajaţi şi de foarte multe ori lasă de dorit. Sunt foarte multe bucătării bine amenajate, dotate, dar în ceea ce priveşte păstrarea alimentelor şi a condiţiilor specifice şi etichetarea lor acolo lasă de dorit. Foarte multe bucătării mi-au plăcut, m-au impresionat, dar dacă la anumite alimente nu ştim data la care expiră alimentele, atunci se pot provoca deranjamente destul de grave.
Rep.: Dar bănuiesc că aceste lucruri nu se întâmplă cu rea-voinţă?
M.R.: Nu, nu se întâmplă din rea voinţă, ci din lipsă de interes. Au mulţi clienţi şi nu reuşesc să facă faţă solicitărilor. Noi intervenim, şi de obicei înţeleg că este spre binele lor.
Tiberiu Hrihorciuc
