Preţul aurului a înregistrat o creştere accelerată în ultimele două luni, pe fondul riscului de default care a planat asupra Statelor Unite, dar şi a cirzei zonei euro. De fluctuaţiile burselor şi ale preţului metalului preţios se fac vinovaţi şi o serie de alţi factori, printre care intervenţia statelor pentru stabilizarea monedelor naţionale şi deplasarea investitorilor spre pieţe mai sigure.
Spre sfârşitul săptămânii trecute, fluctuaţia preţului aurului a dat bătăi de cap burselor din întreaga lume, după o creştere galopantă pe fondul crizei economice a Statelor Unite şi a zonei euro. Preţul aurului a scăzut cu 9,3%, joi, după recordul de 1.913,50 uncia, înregistrat marţi, pe măsură ce pieţele au devenit mai optimiste în privinţa viitorului economiei. În Asia, preţul metalului preţios a scazut, joi, la 1.738 dolari, în timp ce bursele, care au deschis câteva zile la rând în scădere, au continuat să crească, potrivit BBC. Analiştii pun scăderea pe fondul speranţelor că SUA vor lua noi măsuri în încercarea de a susţine recuperarea economică. Aurul este perceput ca o investiţie sigură în vremuri de incertitudine. Preţul său a crescut constant în această lună, pe fondul unei perioade tumultoase pe pieţe, cauzată de temerile cu privire la redresarea globală şi criza datoriilor în zona euro.
Aproape de 2.000 de dolari pe uncie
Vineri, aurul şi-a reluat creşterea, întreptându-se spre un prag istoric de 2.000 de dolari pe uncie. Indicele Nikkei al bursei de la Tokyo a închis în scădere cu 1%, la minimul ultimelor cinci luni, deşi autorităţile japoneze au avertizat că sunt pregătite să intervină pe piaţa valutară pentru a împiedica aprecierea yenului. Indicele MSCI Asia-Pacific al pieţelor asiatice din afara Japoniei a coborât de asemenea cu circa 1%, după ce a trecut pentru scurt timp pe plus în cursul şedinţei de tranzacţionare. Preţul aurului a urcat cu peste 1%, la 1.882,2 dolari pe uncie în jurul orei 6:18 GMT (9:18 ora României), un nou maxim istoric.
Unii analişti anticipează deja că preţul aurului va ajunge în curând la 2.000 de dolari pe uncie, deoarece factorii care îi alimentează avansul ar putea persista. Metalul preţios s-a apreciat cu peste 15% în luna august, cel mai puternic avans din septembrie 1999. Analiştii citaţi de Reuters susţin că preţul aurului ar putea depăşi în curând 2000 de dolari/unice şi sunt voci care mizează chiar pe o evoluţie şi mai spectaculoasă, de până la 3000 de dolari/uncie, până la sfârşitul anului.
Intervenţia băncii centrale în pieţele monetare are, în general, un efect semnificativ asupra preţurilor la aur. Preţul aurului exprimat în yeni japonezi a crescut cu 9%, până la un tarif record de 140.000 yeni (1,836 dolari) pe uncie, în săptămâna în care Banca Naţională a Japoniei a intervenit pentru a stopa creşterea cursului valutar.
Măsurile luate de Banca Naţională a Elveţiei (SNB) pentru a tempera din ascensiunea aproape necontrolată a francului elveţian au avut un efect secundar pe cât de aşteptat, pe atât de profitabil pentru cei care au mizat pe aur. Pe măsură ce francul se deprecia, interesul investitorilor pentru aur creştea direct proporţional, determinând ca metalul preţios să înregistreze cotaţii aproape record. „În timp ce preţul aurului raportat la euro, lira sterlină şi dolar a crescut, raportul aur/franc elveţian a rămas constant, ceea ce ne arată că francul elveţian este văzut ca o alternativă la aur”, spune Stephen Gallo, şeful departamentului de analiză a pieţelor din cadrul Schneider Foreign Exchange din Londra. Pretul aurului exprimat în franci a crescut cu aproape 20% de la anunţul băncii centrale elveţiene, doborând un record nemaînregistrat din iunie 2010, respectiv 1500 de franci/uncie.
Cum investitorii erau preocupaţi de situaţia economică a SUA şi de efectele acesteia asupra dolarului, măsurile SNB au eliminat francul din postura de monedă sigură, determinându-i să caute „refugiu” în aur. Odată văzut ca un refugiu la slăbiciunea dolarului, aurul este, acum, perceput din ce în ce mai mult ca o alternativă mai sigură la orice fel de monedă de „hârtie”, mai ales în contextul în care băncile centrale încearcă să îşi păstreze monedele slabe prin relaxare cantitativă sau chiar prin intervenţii directe, numite de unii analişti „războaie valutare”.
Prognozele ghidează evoluţia pieţei
Chiar în timp ce preţul aurului creştea de la o zi la alta oficialii chinezi au continuat să-şi plaseze rezervele în datorie externă americană. Investitorii europeni, în schimb, au renunţat la deţinerile din alte zone financiare pentru a se retrage strategic în aur şi în valute considerate sigure – cum este francul elveţian şi yenul japonez, notează CNNMoney. Îngrijorarea investitorilor a început să crească în momentul în care Morgan Stanley şi-a revizuit prognozele de creştere economică globală, avertizând că atât SUA, cât şi Europa, sunt foarte aproape de recesiune. De asemenea, în SUA, inflaţia şi numărul şomerilor a crescut, ceea ce determină reorientarea capitalului către aur, investitorii părăsind activele considerate mai riscante, cum este cazul acţiunilor.
Deloc neglijabil este faptul că preţul aurului a crescut după ce Venezuela a anunţat că intenţionează naţionalizarea industriei aurifere a ţării pentru a maximiza profiturile statului. De asemenea, preşedintele Hugo Chavez a anunţat că va muta rezerva strategică de aur din bancile străine americane şi europene, în bănci din Rusia, China, Brazilia şi Africa de Sud.
Un raport al World Gold Council arată că cererea globală de aur a crescut cu 17 procente în timpul celui de-al doilea trimestru, faţă de perioada similară a anului trecut, când investitorii din Europa se retrageau strategic în acest activ pentru a se proteja faţă de criza debitelor. Între timp, cererea din India şi din China a continuat să crească puternic. Analiştii se aşteaptă ca perpetuarea problemelor europene, retrogradarea ratingului de ţară al SUA, presiunile inflaţioniste şi perspectivele economice fragile să alimenteze în continuare cererea puternică pentru aur.
China susţine SUA în continuare
Chiar şi după retrogradarea ratingului de ţară al SUA de către agenţia de rating S&P, chinezii s-au arătat încrezători în potenţialul Statelor Unite. Vice-preşedintele chinez şi-a manifestat încrederea în economia americană şi în capacitatea acesteia de a-şi reveni, în cadrul convorbirilor cu omologul său american, Joe Biden. Tonul încrezător al lui Xi Jinping, care urmează să fie viitorul preşedinte al Chinei, a fost în contrast puternic cu atitudinea deosebit de critică a presei oficiale chineze la adresa modului în care economia americană evoluează, notează Reuters.
Atitudinea Chinei faţă de SUA este foarte importantă pentru politicile de stat americane, dat fiind faptul că este vorba despre cel mai mare creditor extern al SUA – ceea ce presupune construirea unei relaţii de încredere. „Economia americană este foarte rezistentă, având o bună capacitate de auto-revigorare. Chiar credem că economia americană va avea reuşite şi mai mari pe măsură ce va depăşi aceste provocări”, considera Xi, în cadrul unor declaraţii făcute către mediul de afaceri.
România are o rezervă considerabilă de aur şi chiar perspective ca aceasta să se dubleze. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în cele patru zone miniere pentru care diverse companii au licenţe de explorare (Roşia Montană – Alba, Rovina, Certej, Băiţa Crăciuneşti – Hunedoara) ar exista circa 354 de tone de minereu. Adică, peste 15 miliarde de euro. Din toată această sumă, României i-ar reveni doar 600 de milioane de euro, pentru că noi luăm doar redevenţa de 4% din valoarea zăcământului care este scos la suprafaţă de companii străine.
Preşedintele Traian Băsescu ar vrea ca aurul extras din Munţii Apuseni care revine ţării noastre să se ducă în rezerva BNR, pe care o doreşte îmbogăţită cu încă 100 de tone. La ora actuală, în vistieria BNR există 103,6 tone de aur, după ce, în anul 2000, erau 104 tone. Diferenţa reprezintă aurul pe care statul l-a retrocedat în ultimii ani. Rezerva de aur a României este nu numai de 33 de ori mai mare decât a maghiarilor şi de două ori şi jumătate decât a bulgarilor, dar ne-a îmbogăţit de ieri până azi cu aproape 800 de milioane de lei.
Diana Gabor
Topul ţărilor sau instituţtiilor care deţin cel mai mult aur, realizat de The Telegraph:
1. SUA: 8.133 de tone
Valoare: peste 3618 de miliarde de dolari
2. Germania: 3.401 de tone
Valoare: peste 151,3 miliarde de dolari
3. FMI: 2.814 de tone
Valoare: peste 125,7 de miliarde de dolari
FMI supraveghează operaţiunile economice în 187 de ţări membre. Rezervele de aur sunt folosite pentru a stabiliza pieţele internaţionale şi a ajuta economiile naţionale.
4. Italia: 2.451,8 de tone
Valoare: 109 miliarde de dolari
5. Franţa: 2.435,4 de tone
Valoare: peste 108,3 de miliarde de dolari
6 China: 1.054,1 de tone
Valoare: 46,9 de miliarde de dolari
7. Elveţia: 1.040,1 de tone
Valoare: peste 46,3 de miliarde de dolari
8. Rusia: 824,8 de tone
Valoare: 34,9 de miliarde de dolari
9. Japonia: 765,2 de tone
Valoare: 34 miliarde de dolari
10. Olanda: 612,5 de tone
Valoare – 27,2 de miliarde de dolari
