Mascarada a început pe 2 mai. Şi, de atunci, nu s-a mai oprit. Variante cutremurătoare şi informaţii sfâşietoare au apărut în fiecare zi după moartea celebrului terorist Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden. De cealaltă parte, preşedintele Barack Hussein Obama al II-lea a câştigat capital electoral într-un mod perfect. Mai precis 11 puncte procentuale a câştigat în doar câteva secunde preşedintele celei mai puternice naţiuni. Chiar dacă alegerile sunt la doi ani distanţă, cetăţenii Americii au gustat cu multă poftă din mascarada oferită de trupele SEAL prin uciderea teroristului bin Laden.
De atunci, nimic nu a mai fost la fel. Nici chiar lista FBI a celor mai căutate persoane din lume, celebra FBI Most Wanted List, nu mai e la fel. Dacă pentru capul teroristului musulman se plăteau 52 de milioane de dolari, pentru actualul cap al listei se plăteşte amărâta sumă de 1 milion de dolari. Victor Manuel Gerena, actualul lider al listei, este căutat pentru un jaf de 7 milioane de dolari din 1983, nici pe departe comparabil cu uciderea a 3.000 de persoane în atentatele de la 11 septembrie 2001.
Lucrul cel mai enervant sunt diversele poveşti care au apărut după uciderea teroristului. În fiecare zi, conducerea Statelor Unite ale Americii, prin diverşi interpuşi, apare în presă cu diverse declaraţii halucinante despre moartea lui Bin Laden. Ba că avea alte planuri de atentate, ba că avea documente secrete americane, ba ca era foarte periculos, ba că era terorist. Pentru moartea lui Osama s-au tăiat mai mulţi copaci pentru a publica ziarele care îi defăimau post-mortem imaginea decât recompensa pentru capul lui. Dacă până nu demult Osama devenea un terorist uitat de mulţi, ale cărui acţiuni negative şi repercursiuni nu se prea mai simţeau, teroristul a avut o armată de oameni care ofereau zilnic pumni întregi de noroi cu care îl împroşcau.
Adevărata crimă este cea a credulităţii nemărginite şi unilaterale ale majorităţii americanelor în cele spuse după moartea teroristului. Justificarea americanilor pentru moartea teroristului este atât de penibilă, încât dacă ai puţină minte o vezi de la mare depărtare. Adâncimea remarcilor apărute despre terorist după moartea acestuia sunt puerile, iar toată mascarada este cusută cu o aţă atât de fină, încât prevăd că se va rupe cu uşurinţă în viitorul apropiat.
Nici nu vreau să îmi imaginez cum ar arăta societatea americană dacă Osama ar fi în viaţă, dar nici cât de negru ar deveni primul preşedinte negru al Statelor Unite în acest caz.
Osama şi Obama ne înnegresc viaţa, zi de zi, cu ştiri despre terorismul mondial. Numai cultivarea mentalităţii şi discuţiile despre acest subiect stârnesc, cu siguranţă, adânci furii în sufletele musulmanilor şi cei care sunt adevăraţi terorişti. O altă variantă ar fi că cei care nu sunt terorişti ar fi tentaţi să devină numai văzând capitalul de imagine pe care îl are un terorist după viaţă. Ce om nebun nu ar fi interesat să primească, post-mortem, asemenea atenţie din partea mass-mediei. Atenţia este mai valoroasă pentru un terorist decât orice decoraţie pe care un soldat o va primi post-mortem. Dacă teroriştii luptă cu adevărat pentru acest lucru, atenţia după moarte, soldaţii americani nu îşi desfăşoară "activitatea" pe câmpurile de luptă cu gândul la "ce decoraţie frumoasă o să primesc după moarte."
Trist este că cei care conduc aşa-zisa naţiune ideală nu realizează cu cât au crescut acţiunile terorismului mondial la… bursă. Şi numai din cauza lor.
Dar până la urmă, cine sunt eu ca să critic administraţia O(s)(b)ama? Cel puţin o secundă să închideţi măcar televizorul sau să nu citiţi ştirile despre Osama şi întreaga lume va deveni cu mult mai bună.
Tiberiu Hrihorciuc
