„Nu ne vindem ţara”
Eşecul privatizarii Cupru Min sau, cum o numeşte 22, o „privatizare in stil romanesc”, la care se adauga inca doua evenimente: moţiunea de incredere depusa de USL, prin care – printre altele – se critica modul cum se fac privatizarile, precum şi vestea ca s-a dat inca o hotarare judecatoreasca favorabila companiei Gold Corporation, ma fac sa ma gandesc cat suntem de refractari la orice soluţie inovatoare, care ar implica un reviriment economic, şi cat de greu se mişca lucrurile in direcţia raţionala.
Nu ştiu daca preţul de 200.000.000 euro, la cred ca urma sa se vanda exploatarea de la Roşia Poieni, aparţinand Cupru Min, este „un preţ just”, dar cu siguranţa sistarea privatizarii este un eşec. Compania romaneasca va continua sa produca datorii, afectand negativ PIB-ul, datorii pe care le vor plati, in majoritate, cei mulţi şi saraci. Sa vezi pe cei care se considera urmaşii Bratienilor, urmand indemnurile stangiste ale liderului FSN Ion Iliescu, lansate la inceputul anului 1990, pare un scenariu suprarealist, dar, din pacate, aceasta e realitatea. Planul de privatizare lansat de Victor Ponta, conform caruia firma din Abrud ar urma sa treaca in subordinea Consiliului Judeţean Hunedoara, deci la domnul Sorin Frunzaverde, este ceva fantasmagoric, ca sa nu-i spun exerciţiu de demagogie politica.
Despre paşuniştii de la Roşia Montana am mai scris şi nu vreau sa ma repet. Am vazut-o recent la o televiziune pe doamna Sanziana Pop, conducatoarea „Formulei As”, revista gospodinelor de pretutindeni. Foarte patetica şi cu o faţa tragica, ne spunea ca este pe cale sa-şi piarda viaţa daca totuşi, pana la urma, va incepe exploatarea miniera, deci daca vreo 3.000 de oameni işi vor gasi de lucru in cea mai saraca zona a ţarii. Pur şi simplu am fost consternat. Ştiu ca familia dumneaei a suferit multa nedreptate şi imense privaţiuni in perioada dejista, pe motive politice. Nu am uitat insa nici faptul ca intr-o perioada relativ mai blanda, cea ceauşista, n-a ridicat un deget pentru Doina Cornea şi Radu Filipescu, in timp ce Mircea Dinescu şi Octavian Paler au avut o alta atitudine cu privire la persecuţiile scriitorilor. Daca ma gandesc bine, nici faţa de Ana Blandiana, scriitoare ca şi dumneaei, nu şi-a manifestat solidaritatea. Pentru situaţiile pe care le-am suportat cu toţii nu parea chiar atat de disperata ca pentru Roşia Montana. Dar cat se poate, sa ne ferim sa ne judecam prea sever semenii.
Desigur, exista un risc al utilizarii cianurii in tratarea minereurilor ce conţin aur, dar tehnologia moderna face ca acest pericol sa fie din ce in ce mai redus. Cu cianura se exploateaza aur atat in Finlanda şi Suedia, cat şi in Noua Zeelanda, ca sa amintim ţarile mai avansate. Amos Oz, cel mai important prozator şi eseist israelian, spunea – in ultimul numar din Dilemateca – ca exista fanatici şi ai mediului inconjurator. Şi mai susţine: „Un fanatic este periculos pentru ca fanaticul nu are simţ al relativismului, al pluralismului, al complexitaţii şi toleranţei.” Cat sunt de adevarate aceste cuvinte!
Campania agresiva a unor ONG-uri, care beneficiaza şi de subsidii din strainatate, pe langa faptul ca este excesiva, daca ar avea succes, ne va face sa ramanem in continuare cu o mentalitate de oameni saraci şi neputincioşi. Pe cale de consecinţa, şi in viitor ne vom bate cu Bulgaria ca sa obţinem ultimul loc in clasamentul ţarilor din Uniunea Europeana, ceea ce va presupune un mod de trai modest. Aceasta situaţie va subzista chiar şi in ipoteza ca, din iunie, salariile bugetarilor se vor apropia de cele avute anterior, iar Curtea Constituţionala cea generoasa, la pensionari, le-a mai dat cateva zeci de lei incepand cu luna mai a.c.
20.04.2012
Adrian Man
