The Pope. How many divisions has he? (Time, 27 decembrie 1943). Sunt vorbele lui Stalin la întâlnirea de la Teheran cu Churchill şi Roosevelt Se non è vero, è ben trovato. Aşa spun italienii. Ei au „împins pe scări” România la Arbitrajul de la Viena (1940). Iar, fără Stalin, România nu îşi recăpăta Transilvania de Nord-Vest la Paris (1947). Internaţionaliştii, susţinuţi şi de Molotov, doreau o Republică a Transilvaniei. Ghinion! Lui Stalin nu-i plăceau „jucători noi”.
Marea resetare a statelor eşuate
Putin este văzut drept noul Stalin, un crossover între el şi Hitler. După Putin, Ucraina este un stat post-imperial eşuat. Sunt şi glosele istoricului austriac Oliver-Jens Schmitt menite României1. Ea a trebuit să aleagă între Basarabia şi Transilvania pentru a trăi. Vorba lui Schmitt a fost grea şi pentru dreapta din România. Nu şi pentru Putin, orice mai puţin un dement. O înjurătură peste Carpaţi este o rachetă în Donbas. Inclusiv în necunoştinţă de cauză.
În „limbajul de specialitate”, există atomi liberi (formulare rânduită de la vârful Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii), idoţi utili (vechea încadrare atribuită lui Lenin) sau conserve (denumire utilizată mai ales în raport cu alegătorii şi aleşii USR ± Plus şi AUR). Sunt cuvinte, unele cuprinzătoare, altele jignitoare. Dacă nu ar deschide cutia rusă a Pandorei transilvane, ar trebui evitate. O recenzie, să-i spunem aşa, a forţat-o deja.
Actul I: plagiatul drept act unificator al României Mari
De trei săptămâni a apărut oficial Enciclopedia reprezentanţilor scrisului istoric românesc, în cinci volume. A fost un demers necesar al Academiei Române. A devenit cu puţin – nu prea mult – ajutor un ghiveci faraonic. Critica nu a întârziat să apară (bookhub.ro)2. Era firească şi în bună măsură binevenită. A adus şi o acuzaţie – populară – de plagiat. În premieră (aproape), era vorba despre o ea şi nu despre un el. Acuza era însoţită însă de nişte „ciudăţenii”.
Avertizorul de integritate de la Prut se găseşte sub oblăduirea doctorală sibiană a lui Flavius Viaceslav Solomon, separatistul basarabean germanofil din Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice3. Cartea vizată a fost premiată în 2020 de Societatea de Ştiinţe Istorice din România, prezidată de bucureşteanul Bogdan Murgescu, promotorul lui Oliver-Jens Schmitt drept „controlor” al istoriografiei române4. Autorarea a fost apoi promovată de clujeanul Ovidiu Ghitta, preşedintele comisiei de istorie din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU cel vestit) şi reprezentantul franco-maghiar al Századok [Secole] în Transilvania5.
Făcând suma academică (Ø) a personajelor amintite, personal, ne îndoim de validitatea acuzei. În cel mai rău caz (clujean), lucrarea incriminată are valoarea tezei de doctorat, din 2003, a clujeanului Adrian Ivan, rectorul Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul” din Bucureşti (2017-)6.
Actul II: autostrada clujeană a Iaşiului spre Crimeea
Episodul nu este neobişnuit. Pe culoarul est-vest (Iaşi-Cluj) au trecut, după 1989-1991, figuri ca Marius Diaconescu, Lavinia Grumeză, Daniela Mârza (né Doltu) ori Lucian Năstasă <-Kovács>.Graţie Academiei Române, au ajuns până în Crimeea (nerecunoscută, ca în cazul independenţei kosovare, de Româniă drept parte a Rusiei). „Excursia” a avut loc în octombrie 20177.
La acea vreme preşedinte al Academiei Române era Valentin Vlad, aflat în fază terminală. Preşedinte al Filialei Cluj a Academiei era Emil Burzo, membru în consiliul de la Dubna. În vara lui 2019 la TVR, el tot nu-şi putea înfrâna plăcerea la auzul vechiului gând al Transilvaniei independente8.
Situaţia a fost gravă. Teodor Meleşcanu, ministru al Afacerilor Externe pe atunci, s-a implicat personal. Venerabilul a făcut-o însă abia după ce, în aprilie 2018, a fost aleasă o nouă conducere centrală a Academiei Române.
Cazul a fost muşamalizat. Anii COVID i-au arătat costul. Marea factură nu a venită încă. Influencer-i(ţe) roşii au rămas pe poziţii, de pildă Nadia Nadejda Mezincescu (Secţia de Ştiinţe Fizice a Academiei/ Insula Şerpilor) ori Luiza Preda (né Vătămanu) (Şcoala de Studii Avansate a Academiei).
Actul III: încoronarea din Piaţa Roşie de la Alba Iulia
Ceea ce urmează este poate mai uşor de înţeles. În 2020, la Bucureşti, urma să se desfăşoare a treia ediţie a Congresului Naţional al Istoricilor Români (de voie, de nevoie, în 2016 şi în 2018, Clujul şi Iaşiul îi fuseseră gazde). COVID-a amânat totul. Congresul a fost apoi blocat de Universitatea din Bucureşti prin „marele-vizir”, prorectorul BogdanMurgescu (legitimitat prin Costin Murgescu, care, peste ani, a recunoscut valabilitatea Planului Valev din 1964).
Congresul a fost ca urmare transferat la Alba Iulia. În octombrie 2022, se împlinesc o sută de ani de la încoronarea lui Ferdinand şi a Mariei la Alba. Noua locaţie a fost prezentată drept pavăză contra lui Sputnik şi a lui Misha.
Ca invitat de onoare a fost chemat Matei Cazacu9. Fiu de secretar al trei patriarhi roşii, acesta a fugit din România în plină „liberalizare” (ceauşistă). S-a oprit la Paris, unde a fost angajat la Centre d’études du Monde Russe et Soviétique, „cea mai competentă divize” a celei mai mari breşe de securitate europene a NATO: Franţa. În vara lui 198910,Cazacu a semnat Declaraţia de la Budapesta. Ulterior, a (re)adus cultura franceză în România şi chiar mai mult.
În noiembrie 201611, la Iaşi, a propovăduit „introducerea limbii române” în Moldova lui Vasile Lupu (socrul lui Bogdan Hmelinţschi, tatăl Ukrajnei, închinată de el Moscovei). Cazacu a fost ajutat de emulul său clujean de pe Sena, Dan Ioan Mureşan. Licenţa acestuia pe Vasile Lupu a fost coordonată de Ovidiu Ghitta. Autorul prezentării lui Mureşan12 din trufaşa enciclopedie este Flavius Solomon (venit întâia oară în România în 1990 pe şantierul de la Rîbiţa al lui Adrian-Andrei Rusu13, urmaşul separatist al primului mitropolit greco-catolic, Alexandru Şterca-Şuluţiu). Pentru toate acestea, prin invitarea lui Cazacu, conducerea Universităţii – româneşti – „1 decembrie 1918” din Alba Iulia merită o „plăcuţă suedeză” din partea României, Mare sau Mică.
Actul IV: istoria nu crede în lacrimi la hotarul Eurasiei
Într-o ţară în care competenţa în materie de politică externă se vede în poza din debutul articolul, multe trec nevăzute. Unii spun: pădurea nu se zăreşte din cauza copacilor. Mai corect ar fi: omuleţii nu se văd datorită istoriei.
Se zice că românii şi ruşii s-au urât de la Ştefan (al III-lea) cel Mare şi Ivan (al III-lea) cel Mare. Ultima oară ideea a fost clamată, la Putna14, de francofilul Ştefan Gorovei şi constănţeanca Maria-Magdalena Székely. Este falsă. Ştefan şi Ivan s-au ciocnit în Crimeea (chiar acolo). Ştefan s-a impus, iar apoi ei şi-au căsătorit copiii. Problema a fost în diaspora bizantină (din „internaţionala ortodoxă”) de la Moscova, care-l ura pe român şi pe ai săi.
Se spune că încoronarea de la Alba Iulia din 1922 a fost un triumf. Ideea „a născut” strămutatea pomenitului congres al istoricilor. Ideea este la fel de falsă precum precedenta. Destui români au boicotat ceremonia din 1922. Unii bucureşteni se purtau în Ardeal ca în Basarabia (a venit acum rândul transilvănenilor să se creadă o „putere colonială”). Singurul care s-a adunat a fost regele. Ferdinand s-a încoronat singur şi apoi a încoronat-o pe Maria.
A refuzat să fie încoronat de Miron Cristea. Acesta aruncase anatema pe trupele române în 1916. Din acest motiv pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost oprit să citească declaraţia de unire cu Regatul României. Ea a fost citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Peste numele său şi al familiei sale a scris apoi pe temniţă. Fix pe 1 decembrie, 1948, tot la Alba Iulia, a fost celebrată „fuziunea prin absorbţie” a Bisericii Greco-Catolice cu Biserica Ortodoxă Română. Bisericile au mers la închisoare. Din celule a ieşit altceva.
Omuleţii din pădurile adormite ale României
Majoritatea celor pomeniţi anterior sunt greco-catolici (Burzo, Diaconescu, Ghitta, Rusu sau Vlad) şi ortodocşi „reformişti” (Murgescu şi Solomon mai ales). Ortodocşii „talibani” (Cazacu, Mureşan ori Preda) sunt buni aliaţi şi portavoci ale separatiştilor greco-catolici. Într-o lume ieşită din carnagiile secolului al XX-lea nu este de mirare. Nu toţi care strigă moarte Moscovei!/ slavă Occidentului! chiar doresc aceasta. Dimpotrivă. Dar se uită prea uşor.
România nu datorează un fir de păr Ucrainei. Soarta românilor de la Cernăuţi ori din Bugeac a fost şi este cruntă (are şi Viktor Orbán dreptatea sa). Ucraina este o aberaţie „bolşevică” (Putin dixit), dar una determinată de ridicarea, sub ochii lui Lenin, şi de căderea, din vrerea lui Stalin, a Poloniei Mari şi a României Mari. Au fost vremurile în care pentru Basarabia ne-am făcut criminali şi am fost gata să dăm Transilvania pe hătmănia Ucrainei (fiind nevoie de legitimitate istorică, s-a apelat la bucovineanul Ion I. Nistor, ajuns şi el la Sighet, şi la Duca Vodă, „guvernatorul otoman” al Ucrainei).
România trebuie să ajute Ucraina. Nu pentru ea, ci pentru noi. Delirul de la Nistru a consfinţit falimentul României Mari (are şi Schmitt dreptatea sa).
România a intrat într-un joc al morţii, nu de azi, nu ieri (cel târziu de când, sub privirile împăienjenite ale lui Elţin, bombardierele americane au zburat deasupra României, şi nu a Ungariei, spre Belgrad). Are însă o şansă. Fie că Ucraina se prăbuşeşte, fie că supravieţuieşte, România rezistă, dacă renunţă la „specificul transilvan” şi la „obsesia basarabeană”. Este astfel poate de înţeles de ce Vladimir Putin este atât sigur pe el printre ghiocei.
Alexandru Simon
Note
1. https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24873020-necesitatea-dezbaterii.htm;
4. https://stiriedu.ro/2020/05/04/cine-alege-comisiile-de-specialitate-cnatdcu/.
5. https://szazadok.hu/szerkesztobizottsag/.
6. https://gazetadecluj.ro/adrian-ivan-de-trei-ori-editat-data-plagiat/.
7. Fişier pdf MAE-AR.
8. https://www.youtube.com/watch?v=u-_1X8bYERY.
9. http://cnir.conference.uab.ro/index.php?p=4.
12. Fişier pdf DIM.
13. http://rmi.patrimoniu.gov.ro/?articol=56716-biserica-romaneasca-de-la-ribita-judetul-hunedoara.
Semnatarul nu fusese trimis in judecata pentru delapidarea banilor destinati cercetarii? Ce se mai aude?
Voi ați înțeles ceva din textul de mai sus? Poate reușește redacția gazetei să ne sistematizeze mesajul articolului. Ziarul acesta se bucură de ceva încredere, motiv pentru care mă întreb dacă a lecturat un „cap limpede” materialul de mai sus! Dar fiind destinat probabil universitarilor, se mizează pe ideea că noi, pălmașii de rând, nu vom căuta să pricepem mai mult decât ar reuși logica firească a unui text. N-o fi fost beat autorul articolului?
Medicamente va rog omul vrea sa zica ceva dar supureaza si nu inteleg nimic