În anul 2008, mulți români au căzut în capcana creditelor în franci elvețieni (CHF), atrași de dobânzile aparent mai mici. Printre aceștia, se numără și doi clujeni, soț și soție, care au contractat un împrumut bancar în valoare de 360.320 CHF de la Banca Românească SA, cu speranța că îl vor rambursa într-un interval de 323 de luni, echivalentul a aproximativ 27 de ani. Oamenii s-au trezit după câțiva ani că instituția bancară a strecurat în contractul de credit diferite clauze abuzive care au umflat comisionul de administrare a creditului cu peste 20.000 de lei. Cazul a ajuns pe masa magistraților de la Judecătoria Cluj-Napoca, unde instanța le-a dat câștig de cauză celor doi clujeni.
Înainte de criza financiară din 2008, creditul ipotecar în CHF era foarte popular în România, datorită dobânzilor mai mici decât cele în lei românești (RON). Mulți români au ales să împrumute în CHF pentru a profita de ratele de dobândă mai scăzute. Cu toate acestea, împrumutătorii români care au ales această opțiune s-au expus riscului ca rata lunara a plăților lor să crească semnificativ în cazul în care moneda CHF s-a apreciat în raport cu RON. După criza financiară din 2008, cursul de schimb CHF/RON a fluctuat semnificativ, ceea ce a dus la creșterea substanțială a ratelor de dobândă pentru cei cu credite în CHF. Acest lucru a pus o presiune financiară considerabilă asupra multor împrumutători, iar unii au fost chiar în imposibilitatea de a-și plăti ratele.
Clauze abuzive în contractul de credit
Pe lângă această problemă, soții clujeni au descoperit că contractul lor de credit conținea clauze abuzive, care au fost ascunse și nediscutate în momentul încheierii contractului cu Banca Românească SA. Aceste clauze le-au creat dificultăți financiare suplimentare și i-au forțat pe debitori să caute soluții legale pentru a-și proteja interesele. Cei doi clujeni au decis să dea în judecată Banca Românească SA, cerând magistraților de la Judecătoria Cluj-Napoca să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale din contractul de credit bancar ipotecar referitoare la comisionul de administrare a creditului în valoare de 1%, clauzele referitoare la riscul valutar, care prevăd că creditul va fi restituit în aceeași valută, care prevăd că banca este autorizată să efectueze schimbul valutar în numele împrumutatului dacă este necesar, la cursul de schimb practicat de bancă la data debitării conturilor. De asemenea, clujenii au solicitat, ca o consecință a constatării caracterului abuziv și a nulității absolute a acestor clauze, să se dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/RON pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit încheiat cu Banca Românească SA la cursul de schimb valutar de la momentul semnării contractului de credit, ICHF =2,2705 Lei. În final, cei doi soți au cerut ca Banca Românească SA să fie obligată să ramburseze toate sumele de bani achitate nedatorat în temeiul clauzelor nule, respectiv ca urmare a înghețării cursului valutar, aproximativ 20.000 de lei și dobânda legală aferentă.
Cei doi clujeni și-au motivat cererea de chemare în judecată arătând că respectivele clauze contractuale „nu au fost negociate direct de consumatori, acestea fiind prestabilite unilateral de profesionist, iar consumatorul nu a avut posibilitatea de a discuta ori negocia aceste clauze ci numai pe aceea de a adera sau nu la setul global de norme private în cauză”.
Banca Românească SA a arătat în întâmpinare că respectivul comision de administrare al creditului reprezintă, de fapt, acel comision perceput de instituția bancară pentru analiza documentației aferente creditului. De asemnea, a precizat că „nu se poate susține că banca ar fi acționat contrar cerințelor bunei-credințe și că reclamanții nu ar fi cunoscut atât anterior semnării contractului de credit, cât și la data semnării acestuia costurile creditului, inclusiv existența și cuantumul comisionului de administrare”.
Magistrații au stabilit că respectivul comision e de fapt o dobândă mascată
În urma procesului, magistrații de la Judecătoria Cluj-Napoca au constatat că una dintre clauzele din contractul de credit ipotecar, referitoare la comisionul de administrare, era abuzivă și, în consecință, au declarat-o nulă. Banca Românească SA a fost obligată să restituie către cei doi clujeni toate sumele percepute cu titlu de comision de administrare în temeiul clauzei abuzive.
Magistrații au avut în vedere cuantumul ridicat al comisionului de administrare, în procent de 1% din valoarea creditului de 360.320 CHF, arătând că este unul excesiv, fiind greu de acceptat că activitatea de administrare prestată bancă presupune cheltuieli atât de mari.
„Deși aparent este vorba despre un comision stabilit în procent, însă plătibil o singură dată, în realitate acesta este inclus chiar în conținutul creditului bancar oferit, urmând a face obiectul – dincolo de suma aferentă procentului de 1% efectiv plătită – și dobânzii remuneratorie care urmează a fi percepută lunar de către bancă. Din acest punct de vedere – dincolo de deficiențele cu privire la cuantumul propriu-zis al acestui comision, care nu oferă o descriere în detaliu a serviciilor prestate de bancă în mod corelativ, respectiv nu prevede în concret în ce constă activitatea de administrare a creditului și pentru ce se percepe în mod efectiv acest comision – inclusiv mecanismul de operare este unul instituit cu rea-credință de către bancă și e apt să inducă în eroare inclusiv o persoană experimentată, un consumator mediu informat, în condițiile în care în contract nu se prevede că va fi perceput lunar și, la o primă privire, apare ca fiind datorat punctual, în cotă fixă, în timp ce în realitate este vorba de o sumă fixă, la care se adaugă procentul corespunzător dobânzii aplicat în mod implicit și asupra acestei sume, câtă vreme este inclusă în credit. În acest fel, este evident că un astfel de comision operează similar unei dobânzi remuneratorii principale și are, așadar, natura unei dobânzi mascate, iar nu a unui comision cu destinație clară, care să acopere un cost real, aspect pe care instanța îl deduce prin raportare la modalitatea în care acest comision e inserat și perceput în temeiul contractului. (…) Astfel, cu privire la sumele percepute cu titlu de comision de administrare, instanța reține că, făcând abstracție de clauza constatată ca fiind abuzivă și, prin urmare, nulă absolut, orice sumă percepută în concret de către pârâtă în temeiul acesteia urmează a fi restituită reclamanților. În consecință, pentru considerentele prezentate, instanța va obliga pârâta la restituirea către reclamanți a tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de administrare.”, a motivat instanța.
Ce spune legea în astfel de situații:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, conform căruia „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, în timp ce alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
