”Polonia, Ungaria, România, guvernul Italiei doresc să slăbească sau chiar să distrugă” proiectul european, declara, in septembrie 2018, comisarul european pentru Buget, Gunther Oettinger. ”În viziunea mea, proiectul european este în fața unui pericol mortal. Unii din Euroopa vor să-l slăbească sau chiar să-l distrugă – Polonia, Ungaria, România, guvernul Italiei”, spunea atunci Oettinger, spre satisfacția taberei Iohannis-#rezist, care se vedea mai aproape de alungarea ”ciumei roșii”, cu ajutorul puternicului comisar neamț de la Bruxelles.
La acel moment, Ungaria era pusă la zid pentru așa-zisele ”legi anti-Soros”, care interziceau ONG-urilor să acorde sprijin imigranților, care le obligau să-și publice sursele de finanțare externe. Ulterior, Universitatea Centrral Europeană înființată de George Soros la Budapesta urma să fie forțată să părăsească Ungaria. Toate acestea au dus la declanșarea procedurilor Articolului 7 din Tratatul UE împotriva Ungariei, cateva luni mai tarziu. U ngaria mai era pusă la zid și pentru limitarea libertății academice, o tendință care s-a materializat, scrie presa anti-Orban, prin trecerea institutelor de cercetare ale Academiei de Științe sub autoritatea guvernului, în ”interesul național”. Tot atunci, în 2019, lua ființă și Consiliul Național pentru Politica Cercetării, condus de secretarul de stat Laszlo Palkovics, care fusese trimis cu doi ani înainte în Israel, pentru a se inspira din modelul de acolo. Acum, Palkovics este ministru al Inovației și tehnologiei.
Ei bine, cine a fost numit, săptămâna trecută, în funcția de copreședinte al Consiliului Național pentru Cercetare din Ungaria? Nimeni altul decat germanul care considera că Ungaria este un ”pericol mortal” pentru proiectul UE, Gunther Oettinger.
Oettinger a acceptat oferta guvernului ”iliberal” al lui Viktor Orban. Rămâne de văzut dacă va primi și acceptul Comisiei Europene, căci foștii comisari trebuie să treacă de o analiza a posibilelor conflicte de interese în asemenea cazuri. Criticii lui Viktor Orban au acuzat că noua instituție nu va face decât să condiționeze politic accesul la finanțarea proiectelor de cercetare. Oettinger apără proiectul lui Orban și spune că ”știința și inovația trebuie să fie o prioritate pentru toată Europa și trebuie promovate în fiecare țară”, după cum noteaza Politico.eu. Oettinger a mai spus că nu va fi remunerat de guvernul Ungariei și sarcina lui va fi de a stabili agenda unor întâlniri și de a contribui la o serie de discuții.
Criticii continuă să amintească de politica dură față de ONG-uri a lui Viktor Orban, de exilarea la Viena a universității lui Soros, de subordonarea institutelor Academiei Ungare. Însă Oettinger spune: ”Numele spune totul: Consiliul Național pentru Pilitica Cercetarii are un rol consultativ și nu ia decizii. Libertatea științei a fost mereu importantă pentru mine. De aceea nu accept aceste criitici. Sunt exagerate”.
Într-adevăr, Oettinger a declarat, în 2018, că Ungaria, România și Polonia amenință proiectul european. În realitate, Oettinger era foarte apropiat de guvernul ungar. Viktor Orban (cel pe care Oettinger îl numește acum ”pericol mortal”) a apelat la comisarul german pe când deținea portofoliul Energiei la CE pentru a ”unge” rotițele de la Bruxelles astfel încât Rusia lui Putin să poată investi în centrala nucleară de la Paks, în Ungaria, o afacere în care a fost implicat și magnatul german Klaus Mangold, președinte al Rothschild Bank pentru Europa. Proiectul ruso-ungar de la Paks a primit recent lumină verde, iar Ungariei i s-a permis să ofere ajutoare de stat centralei. Sprijinul lui Oettinger este valoros, căci el este patronul unui ”mini-Bilderberg” – Forumul European de la Lech, acolo unde se adună an de an personaje precum șefii BASF, Google Europa, Rothschild Bank Europa, dar și ai unor mari companii ruse, deși sunt supuse sancțiunilor europene. Când vorbește Oettinger, vorbesc Berlinul și interesele marilor companii.
Pentru ce guvern va lucra abilul, ipocritul și puternicul Oettinger, dacă va primi aprobarea Comisiei Europene? Va lucra pentru un premier Viktor Orban care, cu puțin înainte de alegerile din 2010 care l-au readus la putere, și-a trimis doi emisari la Lubianka, la sediul FSB din Moscova. Totul a rămas secret pentru electorat până în 2018. Oettinger va lucra pentru un guvern Viktor Orban care naționalizat guvernul pilonul pensiilor private afectând intersele marilor bănci, a naționalizat companii de utilități privatizate în anii 1990, a interzis extinderea marilor lanțuri de retail vestice, a făcut afaceri de miliarde de euro cu Rusia lui Putin, a nu a vrut picior de imigrant musulman în țară, a răscumpărat o parte din compania MOL de la OMV, a fost primul guvern UE care a deschis un biroul diplomatic comercial la Ierusalim, a obligat ONG-urile sa-si declare sursele de finanțare, a scos din țară universitatea lui George Soros, l-a acuzat pe Soros de conspirație pentru colonizarea Europei cu imigranți. Mai mult, Orban dorește acum să treacă sub umbrela unei fundații sute de publicații pro-guvernamentale, vrea să creeze un uriaș trust de presă pro-guvernamental. Curat iliberal, curat pro-rus, antieuropean! Și totuși, Oettinger acceptă să lucreze cu acest ”pericol mortal”, și totuși BMW va investi în Ungaria un miliard de euro într-o nouă uzină a constructurilor auto germani. Și totuși SUA au un ambasador la Budapesta care laudă și aprobă acțiunile gubernului Orban, ocolind cu grație subiectele sensibile.
Ce se întâmplă în România, și ea un ”pericol mortal”, ca și Ungaria, în declarația lui Oettinger din 2018. Ei bine, în România, in 2009, Mircea Geoană mergea la Moscova într-o vizită privată, aranjată, se spune, de un fost ofițer din spionajul militar rus, GRU. Așadar, tot vizite la Moscova, tot spioni ruși. Diferența majoră este însă că vizita lui Mircea Geoană nu a rămas secretă ani de zile, ci au avut grijă Cozmin Gușă, consilierul prezidențiabilului Geoană, și fostul ministru Cristian Diaconescu să o facă publică, chiar înainte de alegerile prezidențiale. Pe care le-a pierdut în sufrageria lui Gabriel Oprea. Cât de mare era vulnerabilitatea lui Geoană? Zero – avea să o demonstreze numirea sa, zece ani mai târziu, în funcția de secretar general adjunct al NATO.
Apoi, a naționalizat România pilonul pensiilor private, ca Ungaria? A răscumparat o parte din Petrom? A atins cu vreun fir de păr ONG-urile cu finanțare externă? A tăiat în carne vie în justiție? A renaționalizat Apa Nova? A atins cu ceava ineresele lanțurilor de retail care înăbușă micul comerț autohton și schilodesc centrul orașelor mari? Și totuși România rămâne o oaie neagră, și totuși un nou ambasador al SUA este din nou nemulțumit de situația statului de drept. Si totuși, președintele etnic german nu a adus in tara nici BMW, nici Mercedes, nici Oettinger.
Lecția numirii lui Oettinger în fruntea unei instituții guvernamentale ungare, indiferent de care va fi verdictul UE, este foarte serioasă. Regula tratativelor unui stat mic cu o mare putere pentru o schimbare de statut este limpede: înainte dai, iar apoi ceri. Guvernul Ungariei a dat rețeaua informativă aliaților din NATO, a dat energia nucleară rușilor, a dat contracte de miliarde pentreu arme americane, a dat subvenții de stat record pentru uzina BMW, a dat voturile din Consiliul UE și Parlamentul European acolo unde a dorit Germania, a deschis o piață de 10 milioane de consumatori. Însă guvernul Ungariei nu a uitat și să ceară un alt statut, sa ceara expertiză israeliana și lobby german pentru cercetarea din Ungaria – in cazul Oettinger, pentru că la Budapesta nu se pierde memoria instituțională, nu se schimbă guverenele la câteva luni, nu se acționează pe planuri de lobby încropite pe genunchi și sub amenințarea MCV-ului. România a dat marilor puteri ce a dat Ungaria și încă și mai mult. Industria neferoasă rușilor, armele americanilor, rețeaua informativa la NATO, si tot așa. Însă România pare că uită prea des să ceară ceva în schimb. Cu ce s-a ales România, cel mai recent, riscând catalogarea drept ”pericol mortal” pentru UE? Cu nimic. Cu o timidă reformă a justiției de care oricum s-a ales praful.
Prietenul lui Oettinger, Klaus Mangold, partenerul de Panama Papers în paradisurile fiscale al lui Ion Țiriac, a ”uns” o afacere de miliarde în Ungaria, cea de la centrala nucleară Paks, și poate și investiții germane majore. În schimb, în România magnatul german doar se relaxează trăgând în mistreți, la Balc. Asta în timp ce președintele și #rezistența exultă că Laura Codruța Kovesi este șefa unei procuraturi-formă-fără-fond de la Bruxelles care nu se va putea atinge de Oettinger, patronul ”mini-Bilderbergului” din Alpii austrieci.
sursă: cotidianul.ro
