Domnul Serghei Narîşkin, preşedintele Dumei de Stat al Rusiei, este unul din persoanele care au interdicţie de a intra în Uniunea Europeană.
Domnul de la Moscova mai are câteva interdicţii din partea noastră, a poporului român: De a nu intra în România până nu se înapoiază României tezaurul ţinut ilegal de Moscova. Aş merge mai departe amintindu-i de trupele ruseşti staţionate ilegal în Transnistria, unde elevilor şi profesorilor de la Liceul Lucian Blaga li se interzice să vorbească, să râdă şi să plângă în limba română. I-aş mai aminti domnului preşedinte al Dumei de Stat a Rusiei că Basarabia şi Bucovina de Nord este pamânt românesc unde drapelul tricolor este tot atât de sfânt ca icoana Sfintei Marii.
Şeful Dumei de Stat ceruse ţărilor europene mai în urma cu un an să excludă SUA din NATO. Deci în ciuda unei afişări în faţa noastră cum că el, Serghei Narîşkin, ar fi un personaj legitim să viziteze România, o ţară membră UE, nu este chiar atât de “curat”. El reprezintă imperiu care nu a ezitat să acapereze prin forţă, fără a întreba pe nimeni, peninsula Crimeea, teritoriu cu o populaţie de două milioane de locuitori, aparţinând legitim Ucrainei. De aceea, în timp ce Serghei Narîşkin îşi ţinea discursul în Senatul României, şase persoane, parlamentari ucrainieni, au ieşit în faţa românilor cu două pancarde pe care scria: “Putin return Crimeea back to us” şi “2008-Georgia, 2014-Ukraine-Who’s next ? – Putin stop !”.(“Putin dă-ne Crimeea înapoi”. “2008-Georgia, 2014-Ucraina. Cine este următorul ?. Putin opreşte-te !”). În această scenă a aparut un membru al delegaţiei ucrainiene care a strigat “Afară din Crimeea”.
Nu-mi pot explica atitudinea preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care s-a arătat deranjat de manifestările “acestor intruşi”. Imediat m-a dus gândul la nenumărate declaraţii ale acestui individ–model de modă înainte de 1989–, azi preşedinte al Senatului României, care începând de prin anii 2000, încuraja prin declaraţii retragerea soldaţilor români din Afaganistan şi din alte zone de operaţii ale armatei române care luptau alături de aliaţii noştrii vestici. Nu am ştiut niciodată ce hram poartă acest personaj atât de spălăcit în politica României de dinainte şi de după 1989. Un lucru este cert, acesta nu face parte din categoria celor care nu vor schimba niciodată Romania. Compătimesc noua generaţie care pe drept cuvânt reclamă că “toţi dorim schimbare dar nici unul nu vrem să ne schimbăm”. Este ceea ce s-a strigat pe stradă la demonstraţiile de patru zile după carnagiul de la Colectiv. Călin Popescu Tăriceanu este generaţia care şi-a
aranjat absolut toată viaţa prin aranjamente şi mesaje “trimise prin bileţele” (vezi intervenţia prin bileţelul trimis lui Traian Basescu. Toată viaţa lui C. P. Tăriceanu a fost marcată numai de astfel de “aranjamente”). O tragedie pentru întreaga generaţie tânără de români care mai trebuie să aştepte alt sfert de secol până ce indivizi ca Popescu Tăriceanu vor dispărea.
Cu toate acestea, Serghei Narîşkin nu a fost deranjat de protestele manifestate în timpul discursului lui în faţa parlamentarilor români. El şi-a continuat discursul ca şi cum nimic nu-l poate clinti din crezul lui de cuceritor rus. Şi-a învăţat bine lecţia la Moscova. Era prezent în România ca reprezentant al Rusiei, ţară care preia de la România preşedenţia Adunării Parlamentare a Cooperarii Economice la Marea Neagră. Aceasta circumstanţă i-a dat oarecum dreptul de a încalca directiva de interdicţie în Uniunea Europeană şi de a intra pe teritoriu unei ţări membră a UE. Întrebat ce crede despre scutul antirachetă de la Deveselu, Serghei Narîşkin a evitat un răspuns. A venit chiar cu o propunere de a semna un acord în care să se precizeze că scutul nu este îndreptat împotriva Federaţiei Ruse.
Am fi dorit să i se transmită preşedintelui Dumei de Stat Ruse şi Moscovei că Roamânia se mişcă, şi se mişcă bine. Că ţara noastră este naţiunea din estul Europei care se îndreaptă cu paşi repezi spre cultura şi valorile vestice. Că România este ţara a cărui popor vorbeşte de o mie cinci sute de ani o limbă de origine eminamente latină. Că avem o ţară, o naţiune care este unică într-o mare slavă. Şi indiferent de presiunile impuse nouă de vecini, inclusiv de Rusia, avem un singur destin, cel european. Iar pentru împlinirea acestui destin suntem pregătiţi să plătim orice preţ.
Dacă această realitate nu este înţeleasă de Moscova, vizita lui Serghei Narîşkin în România a fost inutilă.
Prof. Emil Aluaş
Preşedinte-Fondator
Fundaţia PRO WEST
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 600 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj
