Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului a publicat un raport privind starea natiunii pe 2011, in care evidentiaza o serie din problemele Romaniei care pun in pericol respectarea libertatilor fundamentale. Este vorba de subfinantarea unor institutii publice si a sistemului de sanatate, coruptia institutionalizata, precum si starea justitiei. OADO mentioneaza si o initiativa proprie de a verifica ipotezele emise de alte organizatii in legatura cu existenta inchisorilor CIA pe teritoriul Romaniei, pe care le infirma dupa o serie de verificari pe teren.

Raportul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (OADO) privind starea natiunii in anul 2010 vine ca o continuare a activitatii de monitorizare realizata de aceasta in ultimii ani. Atentia rapoartelor OADO este indreptata spre evolutia societatii romanesti si, in special, catre activitatea institutiilor statului care, se arata in preambulul raportului, „prin obiectul muncii lor, extrem de usor pot avea derapaje in sfera drepturilor fundamentale ale omului”. Monitorizarea are in vedere si institutiile care sunt insarcinate sa asigure respectarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si a Constitutiei Romaniei.

Criza limiteaza capacitatea institutionala

Raportul OADO subiliniaza inca de la inceput ca anul 2010, fiind unul marcat profund de criza financiara, a inregistrat, drept consecinta, degradarea drepturilor fundamentale ale omului, in speta dreptul la munca, sanatate, trai decent, educatie sau cultura. Unul dintre lucrurile evidentiate de raport a fost „performanta puterii de a dezbina intreaga societate romaneasca, starnind sindicatele contra patronatelor, salariatii contra pensionarilor, bugetarii contra celor din sectorul privat, tinerii contra batranilor, civilii contra militarilor (…), preocupata mai mult de inregimentarea tuturor structurilor societatii in grupul obedientilor”.
Monitorizarea institutiilor statului de catre OADO porneste de la nivel local, unde a avut in vizor Institutia prefectului, Consiliul judetean, primariile, precum si institutiile deconcentrate (Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Casa de Asigurari de Sanatate, Casa de Pensii. Inspectoratul Scolar). La nivelul acestor organizatii de stat, OADO constata o preocupare pentru respectarea si promovarea drepturilor omului, limitata insa de resursele financiare reduse de criza. In ceea ce priveste instantele si parchetele de pe langa acestea, organizatia conclude: „Desi au fost supuse unei presiuni mediatice, dar si de alta natura, instantele au reusit, in practica, sa dispuna solutii care au afectat in mai putina masura unele drepturi si libertati.”

Verde pentru Schengen in teorie

Interesul organizatiei merge insa dincolo de activitatea institutiilor statului, fiind implicata in diferite studii care vizeaza politicile nationale si europene. In 2010, o echipa a OADO a implementat un proiect pe tema „Tinutul Schengen – un viitor spatiu pentru cetatenii din Romania”, realizand vizite de informare si evaluare in mai multe zone de granita, precum si in aeroporturi si porturile maritime. In cadrul proiectului au fost verificate modalitatile de implementare a programelor finantate prin fonduri nerambursabile pentru Schengen si au fost realizate verificari ale angajatilor de la institutiile vizitate. In ceea ce priveste Politia de Frontiera, raportul organizatiei pentru drepturile omului este unul favorabil. De asemenea, aeroporturile „au fost in totalitate reconstruite, proiectate si construite conform normelor Schengen”, arata OADO. „De departe, aeroporturile aflate in administrarea Consiliilor Judetene au si cele mai bune performante”, mai subliniaza raportul. Drept concluzie, acesta arata ca Romania trebuie sa fie pregatita pentru aderare pana la 27 martie. Obiectivul nu a fost atins, criza fiind una de natura politica, asa cum prevede si raportul: „Cum decizia integrarii se pare ca nu e una pur tehnica, ci una politica, facuta prin decizia unanima a tuturor guvernelor statelor care apartin deja acestui spatiu, ramanem circumspecti cu privire la aceasta iminenta integrare dupa aparitia scrisorii ministrilor de Interne din cele mai puternice state, care au si cele mai mari contributii la UE – Germania si Franta”.

3.800 de sesizari la CEDO in 2010

Un alt capitol al raportului OADO este referitor la cazurile ajunse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) in 2010, o parte dintre ele fiind in urma unor sesizari facute de OADO. In 2010, CEDO a analizat „aproximativ 3.800 de cereri indreptate impotriva Romaniei, dintre care 3.575 au fost respinse fie de Judecatorul Unic, fie de comitetul de trei judecatori. CEDO a pronuntat decizii si hotarari in 220 de dosare impotriva Romaniei. In 136 de hotarari s-a constatat violarea a cel putin unui drept prevazut de Conventie.” Raportul arata ca in 72 de hotarari CEDO a stabilit ca s-a incalcat dreptul la un proces echitabil, in 61 de cazuri s-a constatat incalcarea dreptului la proprietate, in 21 de cazuri s-a constatat nerespectarea dreptului de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, iar in 15 cazuri nerespectarea dreptului la libertate si siguranta. In anul 2010, arata OADO, Romania a trebuit sa plateasca, in urma cazurilor analizate de CEDO, 3.600.000 de euro. Tot in domeniul juridic, raportul evidentiaza plangerile depuse impotriva magistratilor la CSM. Este vorba de 4.100 de sesizari inregistrate la sectia juridica a institutiei, 1.200 impotriva procurorilor si 2.900 impotriva judecatorilor, in conditiile in care CSM-ul a dat calificativul de „foarte bine” pentru 90% din magistrati.
Abordand problematica libertatii presei si a transparentei in garantarea dreptului la informare, raportul OADO releveaza ca in Romania acest drept este suprimat de secretomania existenta la nivelul administratiei si cel politic. Insa „incalcarile cele mai vizibile si cu impactul cel mai mare la adresa drepturilor fundamentale, le reprezinta infractiunile”. In ceea ce priveste institutiile abilitate pentru a veghea la repectarea acestor drepturi, stam destul de bine, arata OADO. In schimb, practica este grav afectata de fenomenul coruptiei, prezenta in politie, magistratura, dar si in politica. Lupta impotriva crimei organizate trebuie sa inceapa cu lupta impotriva coruptiei din sistem, arata raportul. „Contractele pentru lucrari publice – manoase pentru cei din sistem si impovaratoare pentru contribuabil – au continuat sa fie „distribuite” fara vreo opreliste. Firme specializate in produse culinare, ce-i drept, „blitz”, au continuat sa asfalteze, cu gropi bulevardele din Bucuresti”, mentioneaza raporul OADO, facand referire la o serie de scandaluri care implica persoane de la cel mai inalt nivel politic.
Sistemul sanitar si criza prin care trece acesta este un subiect care nu putea fi omis intr-un raport privind starea natiunii. OADO arata ca principalele probleme ale acestui sistem sunt lipsa unei strategii coerente, lipsa de transparenta, centralismul administrativ excesiv, precum si stoparea reformei in sanatate demarata la inceputul anilor 2000.

Nici urma de detinuti straini

Nu in ultimul rand, un subiect de deosebit interes pentru realizatorii raportului OADO, coordonat de prof. univ. dr. av. Florentin Scaletchi, este cel al inchisorilor CIA din Romania. Organizatia a constituit si o comisie formata din specialisti pentru a stabili daca unitatile de detentie straine chiar functioneaza pe teritoriul tarii noastre. Acestia au realizat vizite la locatiile de detentie mentionate pe lista Human Rights Watch, cu permisiunea institutiilor abilitate, printre care Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Justitiei sau Ministerul Administratiei si Internelor. Raportul OADO, inaintat catre responsabilii UE, ONU si ambasadele statelor straine, arata ca nu s-a gasit nici o persoana straina retinuta in aceste locatii, in afara celor arestati pentru infractiuni realizate pe teritoriul Romaniei. In plus, nici una dintre locatii nu prezenta semne ca ar fi fost construita sau amenajata pentru a gazdui prizonieri deosebit de periculosi, iar autoritatile si soldatii din zona nu au cunostinta de vreun prizonier strain sau de trupe care sa nu fie in evidentele oficiale. Concluzia este ca „nu se confirma nici una din supozitiile Human Rights Watch, Amnesty International si a altor oficiali ameriani sau europeni cu privire la escale facute de aeronave CIA cu detinuti pe aeroporturile Mihail Kogalniceanu, Fetesti, Bucuresti – Otopeni si Timisoara sau la existenta pe teritoriul Romaniei – cu sau fara stirea Guvernului – a unor centre sau locuri de detentie si investigare cu mijloace de tortura a unor detinuti CIA.”

Diana Gabor
 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.