Cornel Melinte

GAZETA de Oradea a demarat o vastă anchetă jurnalistică pentru a descoperi ce interese se ascund în jurul lichidărilor judiciare a intreprinderilor de stat falimentare. În lichidarea fostelor MULTIMEC SA MARGHITA, AVÂNTUL şi OLIMPIA SA Oradea – care s-au dovedit punct de pornire a unor scandaluri ce au zguduit mediile de afaceri şi ale justiţiei din Bihor – apar cam aceleaşi nume: lichidatorii Buda Dindelegan Valeriu şi Iosif Bereczki, judecătoarea Mariana Roşca, avocata Elena Albuţiu şi procurorul Ioan Moldovan. Trebuia multă temeritate pentru a formula acuze numai faţă de unii dintre aceşti actori şi fără a ţine seama de întregul context în care s-au plasat prin complicităţile lor anterioare. Procurorul Moldovan a anchetat-o şi a dispus trimiterea în judecată doar pentru magistrata Mariana Roşca, mizând, probabil, pe fragmentarea probelor, pe tăcerea „colaboratorilor” săi şi pe absenţa judecătoarei, care a înţeles la un moment dat că nu are nici o şansă să-şi facă auzită apărarea şi a preferat să dispară. Încercând să descâlcim relaţiile dintre protagonişti şi fiindcă era vorba de interese şi infracţiuni economice, GAZETA de Oradea a lăsat actele să vorbească în prima parte a investigaţiilor jurnalistice. Am încercat apoi să obţinem reacţia celor vizaţi direct. Ne-am izbit însă de o adevărată „omerta”, legea de bază a mafiei.

După ce a încasat în mână mai bine de 4 miliarde de lei din lichidarea intreprinderii AVÂNTUL SA, avocatul-lichidator Valer Buda se află acum în litigiu la Tribunalul Bihor pentru a-i fi achitate încă 624 milioane, ca diferenţă de onorariu pentru treaba făcută. Instanţa i-a pus în vedere să prezinte dovada pretenţiilor sale, ocazie cu care lichidatorul, mizând pe dificultatea punerii cap la cap a probelor, a făcut afirmaţii ce deconspiră adevăratele interese pe care le-a avut atunci când, împreună cu Iosif Bereczki, au formulat, în septembrie 2000, autodenunţuri faţă de Mariana Roşca. „Referitor la refuzul de a preda actele la judecătorul sindic Mariana Roşca, arăt faptul că această cerere s-a făcut când era cercetată pentu abuz şi luare de mită, pentru care a fost şi condamnată şi dorea să îmi ridice actele pentru a le distruge, cel puţin o parte din ele, şi astfel să nu mă pot apăra în cazul unor acuze pe care voia să mi le facă. Astfel, era normal să nu i le dau, cu atât mai mult cu cât cunoştea foarte bine activitatea şi ce acte făcusem şi ce nu, doar ea era cea care, potrivit legii, făcea supravegherea lichidării”. Reamintim că Mariana Roşca le impusese termen limită de depunere a actelor pentru aceeaşi lună.

Buda, complice la Maxim

La scurt timp după numirea ca lichidator la SC AVÂNTUL a lui Valer Buda, au murit de inimă rea fostul director adjunct Virgil Oros şi fostul cotabil şef Sergiu Smulinski, care se împotriviseră din răsputeri lichidării celei mai mari fabrici de conserve din ţară, considerând că aceasta poate fi redresată şi salvată de la desfiinţare. Aceştia nu mai pot vorbi. Supravieţuitorii abordaţi de noi se tem să vorbească. Astfel, fostul director al fabricii, inginerul Gheorghe Sas, refuză să dea amănunte în legătură cu modul în care a fost lichidată SC AVÂNTUL. La fel, fostul administrator, Pavel Vese, numit la scurt timp după nominalizarea lui Buda ca lichidator. Ambii sunt însă dispuşi să dea declaraţii organelor de urmărire penală, dacă Parchetul Anticorupţie din Oradea s-ar hotărâ să se ocupe de treburi serioase şi nu numai de controlorii CFR şi agenţii de circulaţie. Toţi cei implicaţi în lichidarea SC AVÂNTUL ştiu că întreprinderea putea fi salvată dacă în 1998 s-ar fi încasat banii în urma vânzării cantinei, măsură acceptată de creditori şi menită să menţină în funcţiune restul fabricii. Planul a fost dat peste cap şi 200 de muncitori au fost trecuţi în şomaj ca urmare a înşelăciunii la care s-a pretat Gheorghe Maxim, fostul director al Fabricii de Confecţii Oradea şi actual manager al SC MAXIM SA. Acesta, ca persoană fizică, a oferit, în timpul unei licitaţii organizate pe 28 iunie 1998, 4,5 miliarde lei pe cantină şi a înlăturat astfel celălalt pretendent, SC MTL CRAIU PRODEXIM SRL Oradea, care oferise 4 miliarde. Deşi în procesul verbal de licitaţie era prevăzut în mod expres că întabularea noului proprietar se va face numai după achitarea preţului de licitaţie, iar Maxim nu plătise nici un leu, prin fals şi corupţie el a reuşit să se înscrie în CF nr 73163 Oradea ca proprietar al cantinei şi al terenului de sub aceasta. Iniţial, la 06.07 1998, a fost menţionată şi o ipotecă în favoarea SC AVÂNTUL SA, dar aceasta apare radiată în 14.01.1999, ca şi cum Gheorghe Maxim ar fi achitat suma datorată, ceea ce era nereal, el neplătind de fapt nici un sfanţ. Toate aceste fapte penale au ajuns la urechile judecătorului sindic Mariana Roşca, astfel că lichidatorul Valer Buda a fost nevoit să „desfiinţeze” vânzarea şi a procedat la o nouă vânzare, în 2001, fără să organizeze altă licitaţie şi fără să anunţe întreprinderea care oferise deja, încă din 1998, 4 miliarde. Bravul Buda a cadorisit însă imobilul unui cunoscut de-al său, pentru numai 700 de milioane, la aproape trei ani după ce i se oferise de 6 ori mai mult!

Piedestal pentru sărmanii delatori

În sentinţa prin care a fost condamnată judecătoarea Roşca, apărarea a încercat să contureze cadrul trio-ului Roşca-Buda-Bereczki: „În anul 1992, Buda Dindelegan Valeriu a încheiat cu SC MULTIMEC SA Marghita un contract prin care solicita să se facă o linie de îmbuteliat sucuri, pentru care nu a dat nici un ban. În momentul în care SC MULTIMEC SA a ajuns la reorganizare, iar apoi s-a trecut la lichidare judiciară, a intervenit şi Buda Dindelegan Valeriu cu cerere de creanţă, deşi nu avea un titlu în baza căruia să se poată face executarea, creanţă care se majorase între timp la peste 4 miliarde lei. Iniţial, s-a încercat o vânzare parţială şi fiind greu de realizat, la propunerea judecătoarei Mariana Roşca, s-a trecut la vânzare prin negociere directă, în urma căreia s-a redus însă şi creanţa lui Buda Dindelegan Valeriu şi au apărut neînţelegeri”. Ramintim că celălalt denunţător, Bereczki Iosif, fusese numit în 29.03.1999 lichidator al SC MULTIMEC SA, adică exact acolo unde colegul său de delaţiune avea aceste mari interese! Instanţa reţine însă o frumoasă caracterizare a lui Valer Buda, pentru care acesta rămâne pe veci îndatorat procurorului Moldovan: „Buda Dindelegan Valeriu, fost judecător, în prezent avocat pledant, cu mulţi ani de activitate profesională, pentru a-şi suplimenta veniturile, a demarat o afacere personală, comandând în condiţii negociate prin contract o instalaţie de îmbuteliat sucuri de la SC MULTIMEC SA Oradea, comandă care nu a fost onorată, devenind creditorul acestei societăţi (n.r. – observaţi că se trece cu mare uşurinţă peste această operaţiune, prin care Buda a devenit creditor cu 4 miliarde fără să investească nici un leu. S-a renunţat şi la audierea „martorului” Elena Albuţiu, care ştia amănuntele acestei tranzacţii, a fost la un moment dat chiar şi judecătoare a litigiului şi l-a trimis mai târziu pe fostul său ginere să intermedieze cumpărarea fabricii, amănunte care merită o viitoare analiză distinctă). Tot pentru a-şi suplimenta veniturile, a acceptat funcţia de lichidator judiciar, afaceri care în sine nu-i pot fi imputate, asemenea activităţi fiindu-i permise şi proprii economiei de piaţă… Bereczki Iosif, expert contabil de asemenea cu vechime şi experienţă îndelungată, persoană care nu a făcut parte din anturajul inculpatei, nu s-a putut sustrage constrângerii morale prin condiţionarea impusă de inculpată şi a acceptat cu destulă reticenţă cererile acesteia… Este de remarcat că inculpata le-a acceptat funcţiile, nu le-a constatat deficienţe şi nici nu le-a contestat calităţile profesionale ori morale înainte de septembrie 2000, aşa că nu există vreun temei pentru a pune la îndoială credibilitatea denunţătorilor”.

Orbul găinii

Dacă citeşti rechizitoriul nr 75/P/2001 redactat la 1 august 2001 de procurorul Ioan Moldovan şi confirmat de procurorul general Ioan Rus, ai senzaţia unei ciudate evadări din timp şi spaţiu, dintre oameni, mizerie şi bani. Nicăieri nu se vorbeşte de interesele care-i mânau în luptă pe denunţătorii Buda şi Bereczki. Moldovan aproape le face statuie acestora şi-i prezintă atât de inocenţi că nu le vine nici lor să creadă că i-ar putea vedea cineva aşa. Nicăieri nu se vorbeşte despre mânăriile pe care le făcuseră deja Buda la AVÂNTUL şi Bereczki la MULTIMEC. Nu se aminteşte ultimatumul primit de aceştia de la Mariana Roşca pentru a depune toate înscrisurile şi documentele lichidării şi nici despre explicaţiile pe care trebuiau să le dea în legătură cu toate sumele încasate de cei doi. Moldovan nici nu îi pune în discuţie pe avocata Albuţiu şi pe fostul ei ginere. Aceste înscrisuri şi documente nu au fost nici la ora actuală aduse judecătorului sindic şi predate la dosarele de lichidare. Lăcomia l-a făcut însă pe Valer  Buda să recunoască deţinerea acestora şi „temerile” care l-au determinat să nu le predea la cererea judecătoarei Roşca, „să nu dispară” mijloacele sale de apărare. Întrebarea noastră este dacă vor exista bărbaţii care să le ia la purecat.

Şapou final
Vrem să fim bine înţeleşi: GAZETA de Oradea nu este apărătorul nimănui. Dorim doar să nu fim crezuţi fraieri şi să-i prezentăm în toată mizeria şi goliciunea lor morală pe toţi protagoniştii scandalului. Până la urmă, fie că au urmărit bani sau funcţii, nici unul nu este mai bun decât celelalt şi ar merita aceeaşi soartă, cântărită cu aceeaşi unitate de măsură. Documentele pe care le vom publica în numerele viitoare urmăresc dezvăluirea jocurilor tuturor combataţilor, inclusiv a celor ascunşi în presă.
Iar dacă Dumnezeu ajută şi este drept, fiecare va primi răsplata cuvenită după fapte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here