Parlamentarii vor ca judecătorii şi procurorii să fie traşi la răspundere pentru abuzuri

Procurorii şi judecătorii clujeni, şi nu numai, stau la mâna parlamentarilor, după ce un deputat a propus ca Statutul acestora să fie modificat. În concret cei din Camera Deputaţilor au adoptat tacit propunerea colegului lor prin care atât judecătorii cât şi procurorii vor fi traşi la răspundere de către Statul Român în urma deciziilor CEDO.

Unul dintre motivele pentru care deputatul Oajdea Daniel a propus această modificare provine din miile de cazuri câştigate de români la CEDO împotriva Statului, unde daunele morale şi materiale sunt plătite din banii contribuabililor şi nu din buzunarul judecătorilor sau procurorilor care nu şi-au făcut eficient treaba.

Proiectul lui Daniel Oajdea prevede modificări şi completări la Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în legătură cu procurorii şi judecătorii care îşi exercita funcţia cu rea-credinţa sau gravă neglijenţă, dar şi în legătură cu obligaţia statului de a se îndrepta împotriva magistraţilor din cauza cărora au fost încasate condamnări în instanţele interne sau la CEDO. Astfel, Daniel Oajdea a propus modificarea alin. (7) şi (8) ale art. 96 din Legea 303/2004 şi completarea art. 99/1 cu două noi alineate. În esenţă, deputatul Daniel Oajdea propune ca statul să fie obligat să se îndrepte cu o acţiune în regres împotriva procurorului sau judecătorului care, cu rea-credinţa sau gravă neglijenţă, a comis o eroare judiciară din cauza căreia statul a suferit prejudicii. În prezent, legea prevede că statul se poate îndrepta cu acţiune în regres, iar până acum nu a existat niciun demers de acest gen, pasivitatea şi complicitatea statului cu magistraţii care au dat soluţii strâmbe având la baza tocmai faptul că o asemenea acţiune nu este obligatorie. De asemenea, Oajdea propune că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune să fie de 5 ani în cazurile în care persoană vătămată a suferit pierderi materiale şi de 8 ani în cazurile în care persoană vătămată a fost privată de libertate. În prezent, termenul de prescripţie este de un an.

Proiectul lui Daniel Oajdea, pentru care desigur CSM a adat aviz negativ, prevede că nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, a prevederilor legale explicite şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţa sau gravă neglijenta se sancţionează cu excluderea din magistratura. Procurorii şi judecătorii excluşi din cauza acestor motive îşi vor pierde drepturile salariale după data săvârşirii abaterii disciplinare, pensia specială, iar toate actele pe care aceştia le-au încheiat vor fi declarate nule.

Modificările cheie în legea existentă

Practic, deputatul a cerut prin proiectul său de modificare legislativă ca Statul Român să fie obligat să se îndrepte împotriva magistraţilor şi judecătorilor în cazul în care pierde la CEDO. Astfel de modificări vor ajuta la perfecţionarea sistemului de justiţie din România, dat fiind faptul că în caz de implementare, fiecare procuror sau judecător va răspunde în faţa legii pentru practici necuvenite.

Prezentăm propunerile deputatului Daniel Oajdea:

„1. Alin. (7) şi (8) ale art. 96 se modifică şi se completează având următorul cuprins:

(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul este obligat să se îndrepte cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţa sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în cazurile prevăzute de prezentul articol este de cinci ani pentru cazurile în care persoană vătămată a suferit pierderi materiale şi de 8 ani pentru cazurile în care persoană vătămată a fost privată de libertate.

(N.R. – Iată forma actuală a alin. (7) şi (8) ale art. 96 din Legea 303/2004:

(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţa sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an).

2. Art. 99/1 se completează cu alin. (3) şi (4), având următorul cuprins:

(3) Nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a prevederilor legale explicite (care nu ridică probleme de interpretare) ori exercitarea funcţiei cu rea-credinţa sau gravă neglijenta se sancţionează cu excluderea din magistratură şi pierderea tuturor drepturilor salariale după data săvârşirii abaterii. Magistraţii care au fost excluşi din magistratura în baza acestui alineat nu mai au dreptul la pensia specială acordată magistraţilor.

(4) Toate actele încheiate de magistratul găsit vinovat în baza alin. (3), după data săvârşirii abaterii, sunt nule de drept.

(N.R. – Iată forma actuală a art. 99/1 din Legea 303/2004:

(1) Există rea-credinţa atunci când judecătorul sau procurorul încalca cu ştiinţa normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijenta atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual)”.

Oajda: Magistraţii sunt singurii din România ce nu sunt traşi la răspundere

Un aspect grav sesizat de deputatul iniţiator al modificării legislative constă în faptul că în România, judecătorii şi procurorii sunt singurii ce nu sunt traşi la răspundere cu privire la greşelile comise în procedura de justiţie.

De asemenea acesta îl acuză pe Florin Iordache, preşedintele CD că dă dovadă de laşitate împotrivindu-se modificării propusă.

„Preşedintele Camerei Deputaţilor nu are curaj să îşi asume tragerea la răspundere a magistraţilor incorecţi

Într-o emisiune televizată, preşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, a afirmat că iniţiativa legislativă de modificare a Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care îmi aparţine, nu a fost discutată în plenul Camerei deoarece prezintă carenţe majore. Această afirmaţie ascunde în fapt o lipsă de curaj şi asumare, în încercarea de a justifica adoptarea tacită a iniţiativei.
Proiectul de lege a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, deci corespunde normelor legislative, prin urmare carenţele de care vorbea îl privesc în mod direct şi se traduc prin necunoaşterea proiectului şi frica asumării unui proiect de impact. Mai mult, orice proiect poate fi îmbunătăţit în comisiile de specialitate şi ulterior propus spre aprobare Parlamentului. Corect era să fiu chemat la dezbaterea proiectului în Comisia Juridică, şi dacă era cazul, să fiu informat despre aceste carenţe, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Nu mă surprinde că CSM-ul a dat aviz negativ proiectului şi nici nu cred ca cineva se aştepta ca magistraţii să considere oportună introducerea unor noi sancţiuni disciplinare clare care să-i vizeze tocmai pe ei. Poate fi de înţeles că CSM-ul nu vede cu ochi buni această schimbare legislativă, dar este greu de acceptat lipsa de implicare şi asumare a parlamentarilor.
Magistraţii sunt singura categorie profesională din România care nu răspunde pentru erorile comise în desfăşurarea activităţii lor. Nu putem vorbi de o justiţie corectă atât timp cât cei care trebuie să facă dreptate ştiu că nu vor fi traşi la răspundere dacă aplică legea greşit. Acest lucru a fost confirmat prin numeroasele cazuri în care oameni nevinovaţi au făcut ani sau zeci de ani de închisoare pe nedrept, cazuri în care CSM-ul nu a găsit niciun vinovat, niciodată. În mod inexplicabil, mulţi dintre colegii mei parlamentari evită să îşi asume un proiect privind tragerea la răspundere a magistraţilor vinovaţi din teama de a nu atrage ura acestora. Această idee este una greşită, consider că în magistratură sunt mulţi oameni corecţi care nu ar fi deranjaţi de o măsură care să îi tragă la răspundere pe cei care nu fac cinste profesiei.
Pentru asumarea unei astfel de modificări legislative este nevoie de o oarecare doză de curaj, care din păcate le lipseşte de cele mai multe ori politicienilor din România. Există parcă o frică în rândul parlamentarilor când vine vorba de această categorie profesională. Din respect pentru cei care ne-au trimis în Parlament, este timpul să analizăm lucrurile cu obiectivitate şi să demonstrăm că nimeni nu este mai presus de lege” a declarat parlamentarul Florin Oajdă.

Consecinţe concrete în caz de promulgare a modificării

Dacă şi cei din Senat vor adopta modificările, iar Statutul Magistraţilor va fi implementat cu amendamentele prezentate mai sus, toţi procurorii şi judecătorii vor fi nevoiţi să plătească din buzunarul propriu în cazul în care CEDO dă câştig de cauză unui condamnat, suspect sau cercetat.

În prezent, în toate speţele în care românii au reclamat la CEDO abuzurile comise de judecători şi magistraţi, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis să le dea câştig de cauză acestora, daunele materiale şi morale au fost achitate de către Statul Român, din buget, fără ca adevăraţii vinovaţi să fie sancţionaţi.

Deşi legea permite ca Statul Român să dea în judecată magistraţii pentru care au plătit ”oalele sparte”, amendamentul nu obligă la o astfel de acţiune şi nici nu au existat speţe în care un judecător sau un procuror să fie chemat în instanţă pentru a plăti strict pe abuzurile comise.

Celebru caz câştigat la CEDO de un judecător

Statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(CEDO) pentru un dosar instrumentat de actualul şef al DNA, procurorul Daniel Morar. Este vorba de dosarul prin care acesta l-a trimis în judecată pe fostul judecător clujean Viorel Burzo, condamnat pentru corupţie.

Instanţa europeană critică atât condiţiile de detenţie din România dar şi aspecte care ţin de modul în care a fost instrumentat acest dosar de organele de urmărire penală.

Concret, condiţiile de detenţie şi transportul deţinuţilor, accesul limitat la duşuri şi la apă potabilă al condamnaţilor sunt criticate de CEDO în decizia sa referitoare la fostul judecător clujean, care a reclamat o serie de abuzuri ale anchetatorilor.

CEDO a decis condamnarea statului român în cazul fostului judecător Emil Burzo pentru încălcarea articolului 3 referitor la tratamente inumane şi degradante, articolului 5 care statuează dreptul la libertate şi siguranţă şi articolul 8 care prevede dreptul la viaţă privată şi de familie. De asemenea, magistraţii CEDO au constatat că nu s-au încălcat articolele 1, 2, 3 şi 6 din Convenţia Europeană referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la modul în care s-a derulat ancheta. CEDO a decis ca fostul judecător să fie despăgubit cu 10.000 de euro daune şi alte 1.500 de euro cheltuieli de judecată.

În motivarea Curţii se arată că Emil Burzo a reclamat condiţiile în care a fost încarcerat în Cluj şi Jilava şi apoi transferat la Bistriţa, că nu a fost adus în faţa unui judecător în timp util după reţinerea sa, că nu i s-a respectat prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, fostul magistrat s-a plâns că i-au fost ascultate telefoanele, dar şi interceptat ambiental şi că i-au fost interzise drepturile părinteşti în urma condamnării.
Judecătorii CEDO au analizat pentru a pronunţa această sentinţă şi situaţia descrisă de CPT (Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante) după ce au vizitat închisorile româneşti.

Atât în Cluj, cât şi în Jilava, Emil Burzo a fost încarcerat într-un spaţiu mic.

Magistraţii CEDO mai arată că până să fie dus în faţa unei autorităţi judiciare au trecut 19 zile de detenţie.

CEDO a constat că lui Emil Burzo i s-au încălcat drepturile prin interceptarea convorbirilor sale, fără să existe un minim grad de protecţie în lege pentru cetăţeni.

Însă, având în vedere legea actuală, daunele au fost achitate de Statul Român şi nu de procurorul Daniel Morar.