„Eu am aşa un mod şi un sistem de pregătire, îmi cunosc foarte bine organismul. Fac o menţinere, pregătire fizică până în competiţie, după care încep judo propriu-zis cam cu două luni de zile înainte. Iar aici la Cluj sunt specialişti, probabil cei mai buni antrenori cu care am lucrat, de exemplu domnul Florin Berceanu, care este o adevărată valoare”
Reporter: Cum ai ajuns să faci judo?
Petre Adian: Nu sunt din Cluj, m-am născut pe Valea Prahovei şi fac sport din clasa a treia, începând la Petrolul Ploieşti, după care am ajuns la liceu în Bucureşti unde am făcut şi Facultatea de Transporturi. După care m-am căsătorit şi m-am mutat cu soţia la Cluj unde m-am pregătit la lotul naţional de fete cu Berceanu Florin. După ce am făcut mai bine de şapte luni pauză, m-a antrenat şi am participat la Cupa României de la Braşov tot pentru Rapid Bucureşti unde am luat bronzul.
Rep: Cu ce te ocupai profesional înainte de a fi jandarm la Tribunalul Cluj.
P.A: Înainte am lucrat cinci ani la transport valori, iar după noua reorganizare am ajuns la Tribunal.
Rep: Unde este mai bine şi unde este mai riscant?
P.A: Riscant poate fi oriunde atâta timp cât deţii armament şi ai în consemn ceva, pot apărea probleme din orice situaţie. Mie personal mi-a plăcut la transport de valori. La jandarmi am dat examen ca tot ceilalţi, atât că eram sigur că la sport o să iau 10! Plăcându-mi să fac sport de mic, să merg prin cantonamente, turnee, deplasări şi dându-mi încredere, disciplină, siguranţa ţi nu în ultimul rând disciplina care este foarte importantă.
Rep: Spune-ne pe plan sportiv ce ai realizat de când ai ajuns în Cluj?
P.A: Când am ajuns în Cluj, mi-am făcut transferul de la Cs Rapid la Cs Jandarmul, un club foarte mic în cadrul unităţii. Din 2006 am concurat pe Minister, iar din 2008 de când am împlinit 30 de ani, de atunci participând la concursuri pe grupa de vârstă, aşa numita Grand Master. Începând cu anul 2006 am reuşit să ajut clubul cu nişte performanţe, care nu ar fi fost posibile fără ajutorul sponsorilor, cum ar fi domnul Ioan Pantelimon, fără de care mi-ar fi fost foarte greu şi căruia aş vrea să îi mulţumesc pe acestă cale. Primul dintre aceste concursuri a fost în Belgia, în 2008, unde am luat locul 5 la categoria mea de 81 de kilograme. După acest rezultat, a doua zi, m-am înscris la Open, o competiţie la care pot participa toate categoriile de luptători, inclusiv cei mult mai grei. Aici am luat medalia de bronz, chiar dacă am luptat şi cu supergrei, un exemplu bun fiind un canadian care avea 125 de kilograme.
Rep: Cum de ai decis să participi şi la Open imediat după competiţia din prima zi?
P.A: După ce am obţinut locul cinci, eram oricum mulţumit, avea 30 de ani şi consideram că începutul a fost bun. Atunci colegii m-au înscris la Open, fiindcă trebuia completat un formular. Mi-au zis că dacă nu o să ma simt bine a doua zi, sau dacă urma să fiu obosit, nu mă bat, dar măcar sunt înscris. În seara aceea am mers şi am mâncat în oraş, m-am destins şi a doua zi m-am bătut super bine. Cu toate acestea, trebuie să recunoscă că pentru locul trei am nimerit probabil cel mai accesibil adversar, un neamţ de vreo 90 de kilograme. De atunci am început să capăt încredere în mine şi să mă pregătesc.
Rep: Spune-ne cum te pregăteşti.
P.A: Eu am aşa un mod şi un sistem de pregătire, îmi cunosc foarte bine organismul. Fac o menţinere, pregătire fizică până în competiţie, după care încep judo propriu-zis cam cu două luni de zile înainte. Iar aici la Cluj sunt specialişti, probabil cei mai buni antrenori cu care am lucrat, de exemplu domnul Berceanu, care chiar este o valoare.
Rep: Ce competiţii au urmat?
P.A: Am participat la un concurs în Belarus, la Campionatul Mondial de Sambo pe ministere. La sambo se luptă în bluză de judo cu şort şi tenisi de lupte, iar salteaua este cu un cerc în care te baţi. Sunt nişte lupte mai speciale, practic e o tradiţie a armatei ruseşti, care au inventat această disciplină cumulând luptele cu judo-ul, făcând un sport cam dur pentru noi pentru că se poate luxa glezna, sau braţul. Eu am reuşit să fac ce ştiam mai bine, adică să mă bat ca un judokan şi la final am ieşit pe locul întâi. După această performanţă am mai fost la Campionatul European de la Praga din 2009, unde am luat bătaie pentru locul trei. După care am fost la Campionatul European de Poliţie- Cadre, o competiţie care îmi este foarte dragă de la Moscova, unde am fost singurul jandarm din ţară selecţionat. Acolo a fost foarte bună organizarea, păcat că noi românii am cam fost carne de tun pentru ruşi. Fără să mă laud, pot să spun că eu am reuşit un hantei-hantei, adică egalitate, în rest echipa a mâncat bătaie. Cu toate acestea, mi-a fost foarte dragă delasarea acea. După aceastăcompetiţie, m-am deplasat la Valencia, în anul 2010 la Jocurile Europene de Poliţie şi Pompieri, unde am luat medalia de argint . Acolo am reuşit să economisesc bani, fiind cazat la un fost judokan acasă, cei de la unitate plătindu-mi taxa de participare iar biletul de avion procurândumi-l prin sponsorizări. Anul trecut am mai fost la Campionatul European din Croaţia, pentru ultima oară la M1, adică la 30-35 de ani unde am luat medalia de bronz. Trebuie să mărturisesc că a fost foarte greu, vreu să vă spun că podiumul era format dintr-un rus, un ucrainean, eu şi încă un rus. De curând am fost la Frankfurt, la campionatele mondiale, unde am luat locul şapte şi am observat că nivelul a crescut foarte tare. Ca să vă faceţi o idee, să vă imaginaţi că podiumul de anul trecut nu a luat nimic anul acesta, campionul de anul trecut acum ocupând locul cinci. Ruşii au venit în număr de 180, au venit în cantonament cu o lună înainte de a începe concursul. Ce să vă zic, e un alt nivel, noi ne chinuim, aşa, după serviciu, mai ai un copil, familie, nu te poţi dedica în totalitate sportului. Din acest motiv pot să spun că sunt un amator, chiar dacă am performanţe şi dorinţa mea este de a câştiga orice confruntare.
Rep: Este şi o problemă de fonduri?
P.A: Bineînţeles. Vorba domnului Ţiriac, noi trăim prin excepţii în momentul de faţă. Pentru mine un hobby s-a transformat în ceva foarte serios, din acest motiv dacă particip la două-trei competiţii, este foarte greu ca apoi să mai primesc sponsorizări. Chiar dacă am familie şi responsabilităţi, trag foarte tare atunci când sunt la antrenament. Pentru că eu cred că diferenţa se face prin multă muncă. Există şi valori, cum am întâlnit acum un rus, campionul mondial, căruia nu avea ce să îi fac, puteam să fie eu super pregătit, era peste mine.
Rep: Ce competiţii mai urmează?
P.A: Acuma în momentul de faţă am de ales între Campionatul European din Austria, tot Grand Master şi Campionatul Mondial de Sambo care se va desfăşura în Grecia. Dintre acestea două aş alege cel din Grecia, de sambo la care vin numai ruşi şi ucrainieni.
Sabin Ripan
FELICITARI. Si succes pe viitor.