Pierrepoint – „pedepsitorul” britanic

Albert Pierrepoint a trait intre 30 martie 1905 – 10 iulie 1992 si a fost cel mai solicitat calau britanic, executand in cariera sa, desfasurata intre 1932 si 1956, un numar de 433 de barbati si 17 femei. Tatal sau, Henry Pierrepoint si unchiul sau, Thomas Pierrepoint, au fost la randul lor calai. In familie nu era discutata "cealalta meserie" a celor doi barbati, insa Albert a avut ocazia sa citeasca jurnalele tinute de tatal si unchiul sau in care cei doi isi notau detaliile fiecarei executii: varsta si sexul condamnatului, crima pentru care era executat, plus detaliile tehnice referitoare la executie.

Albert Pierrepoint a lucrat incepand cu 1920 ca distribuitor de legume, pe care le cara cu o caruta. In 1930 si-a obtinut carnetul de sofer si si-a continuat cariera de distribuitor de legume conducand un camion. In 1931, Albert Pierrepoint a scris o scrisoare Comisiei Inchisorilor din cadrul Ministerului Justitiei (institutia care se ocupa de organizarea si supravegherea executiilor) solicitand un post de calau. In toamna acestui an Albert Pierrepoint a trecut toate testele si a urmat un curs de o saptamana la inchisoarea Pentonville din Londra. Procesul de selectionare pentru postul de calau in Marea Britanie era unul extrem de strict si invaluit in mister. De fapt, autoritatile preferau oameni care mai participasera la executii in cadrul armatei sau care proveneau din familii de calai, abordarea preferata fiind una informala.

Autoritatile britanice cereau discretie mai presus de toate in problema executiilor. Candidati la postul de calau au fost exclusi de pe lista dupa ce autoritatile au aflat ca acestia le-au spus prietenilor lor cu ce se ocupau. Un anume Arthur Gill a fost exclus in procesul de selectionare dupa ce politia a informat Comisia Inchisorilor ca este cunoscut ca "un om cu moravuri usoare". Verificarile politiei asupra candidatilor erau urmate de un examen medical si un interviu cu guvernatorii inchisorilor britanice. Interviul era condus cu maxima atentie, oficialii incercand sa afle cat mai multe despre modul de gandire a candidatului. Un politist care a reusit sa treaca toate celelalte teste a fost exclus in urma interviului, guvernatorul inchisorii Brixton afirmand ca acesta "nu se va ridica la nivelul postului pentru care candideaza, pare sa aiba un oarecare interes morbid pentru aceasta activitate, interes trezit de un prieten al sau care a dus la indeplinire mai multe executii in Arabia". Regulamentul cerea calailor britanici "sa evite sa atraga atentia publicului atunci cand vin sau pleaca de la inchisoare, sa inteleaga faptul ca tinuta si comportamentul sau general trebuie sa fie respectabile si discrete, nu doar la locul si in timpul executiei, ci si inainte si apoi si, mai ales, sa nu dea nici unei persoane detalii referitoare la munca sa".

Unchiul lui Albert Pierrepoint, Thomas, a servit in calitate de calau pana la varsta de 75 de ani, timp de 37 de ani, pana in anul 1946, chiar daca in anul 1940 un raport al unui medic punea la indoiala calitatile sale punandu-le pe seama varstei inaintate. Drept urmare, toate executiile duse la indeplinire de Thomas Pierrepoint au fost urmarite cu atentie maxima, rezultand mai multe rapoarte, insa toate acestea sunt extrem de laudative, cum a fost cel din 10 februarie 1943: "Dl. Pierrepoint a dus la indeplinire executia din aceasta dimineata si a fost, calm, uman si eficient ca de obicei. Se supune in detaliu procedurii prevazute in instructiunile confidentiale ale Comisiei catre guvernatorii inchisorilor. Am doar doua observatii critice si este corect fata de d-l Pierrepoint sa spun ca le ofer doar din cauza dorintei Comisiei Inchisorilor pentru un raport detaliat, avand un ochi extrem de critic pentru procedura. Aceste observatii sunt: 1) dl. Pierrepoint, in aceasta ocazie, ca si in celelalte, a permis o foarte mica marja de siguranta in a se asigura ca asistentul sau s-a indepartat de trapa inainte de manevrarea levierului si 2) este vizibil ca dl. Pierrepoint nu mai este un om tanar, desi nu arata nici un semn de decrepitudine. Ofiterul medic se refera la recomandarea invariabila a d-lui Pierrepoint cu privire la o crestere a lungimii sforii si caderii autorizate. Din mica mea experienta, recomandarile sale au fost justificate de rezultatul obtinut". Raportul medicului prezent la executia din 10 februarie 1943 arata ca "In conformitate cu instructiunile primite, inaintez urmatorul raport. Dl. Pierrepoint a dus la indeplinire executia intr-un mod rapid si comportamentul sau a fost linistit si ceremonios. (…) Probabil ar trebui sa comentez faptul ca el obisnuieste sa adauge cativa inci la lungimea autorizata a caderii. Spune ca face acest lucru pentru a reduce convulsiile reflexe care pot urma. In cazul de azi inteleg ca au fost adaugati zece inci si nu au existat nici un fel de convulsii. A fost o fractura completa si o dislocare a vertebrei cervicale superioare, insa pielea nu a fost afectata, iar tesuturile moi par sa fie intacte". Rapoartele de mai sus releva grija autoritatilor britanice astfel incat condamnatii la moarte prin spanzuratoare sa fie executati si sa ramana cat mai putine semne, iar executia in sine sa se desfasoare cat mai rapid posibil.

Intre 1945 si 1949 Albert Pierrepoint a executat 200 de criminali de razboi nazisti in Germania si Austria, in zonele de ocupatie britanica. Presa de la Londra a fost atrasa de "pedepsitorul" Pierrepoint, identitatea sa fiind facuta publica astfel intr-o serie de articole. Un astfel de articol a starnit o disputa intre Pierrepoint si Comisia Inchisorilor. Pe 27 august 1946, Pierrepoint scria superiorilor sai: "Acum ca procesele de la Nurnberg se apropie de sfarsit si Guvernul vorbeste de abolirea pedepsei cu moartea, am avut un numar de jurnalisti in jurul meu, insa sub nici o forma nu le-am facut pe plac. Tocmai ce am aflat ca un jurnalist a fost la politie, la ultimul meu loc de munca si pe la prietenii mei pentru a afla totul despre mine si a scrie o poveste despre mine. A venit la mine special un corespondent de razboi spunand ca m-a intalnit la Belsen, ceea ce era gresit deoarece eu nu am fost niciodata la Belsen, eu am fost la Hameln. Am refuzat sa conversez cu el, mi-a spus ca are povestea mea, insa doreste sa o verific. Am refuzat hotarat sa spun ceva si m-a parasit spunand ca sunt un prost si ca va publica un mare articol in Sunday Pictorial despre mine, la sfarsitul acestei saptamani. Motivul pentru care va scriu este ca orice articol va aparea, cu siguranta, nu provine de la mine. Raman servitorul dvs. supus, A. Pierrepoint".

Articolul a aparut sub titlul "Un portret al calaului", iar Comisia Inchisorilor a declansat o investigatie ale carei concluzii aratau ca: "Cel mai serios punct din acest articol este, dupa cate mi se pare, referinta la John Amery si declaratia care ii este atribuita la executia sa. Am verificat-o cu dl. Ball, guvernatorul inchisorii Wandsworth, si am fost informat ca Amery intr-adevar a intins mana si a spus "Oh! Pierrepoint". Pierrepoint i-a luat mana si i-a intors-o la spate pentru a fi legata. Conversatia a fost in intregime limitata la aceasta remarca. Cred ca scrisoarea lui Pierrepoint poate fi acceptata si ca el a facut totul pentru a-l descuraja pe corespondent. In orice caz, sunt cateva afirmatii generale in articol care pot duce la presupunerea ca Pierrepoint a dat anumite informatii intimilor sai, informatii care au fost transmise mai departe si care sunt prezentate aici. Sunt de parere ca nu pot fi luate nici un fel de masuri impotriva lui Pierrepoint din cauza acestui articol".

Printre cei mai faimosi nazisti executati de Pierrepoint se numara 13 gardieni din lagarul de concentrare de la Bergen Belsen, executati la Hameln. Pierrepoint a fost cel care l-a executat si pe John Amery, fiul secretarului de stat britanic pentru India in timpul razboiului, care a fost condamnat la moarte pentru tradare.

 

george.damian@ziuaveche.ro