Politicienii pot influenta deciziile unui judecator?

La prima vedere s-ar putea afirma că politicienii nu pot influenţa deciziile unui judecător. Această afirmaţie s-ar putea baza pe mai multe argumente.

În primul rând, din punct de vedere constituţional, autoritatea judecătorească este una din cele trei puteri ale unui stat democratic şi este separată de către puterea executivă şi legislativă. Aşadar, această autoritate având competenţe diferite, nu se subordonează nici puterilor executive ori legislative.

În această ipoteză, s-ar putea susţine că judecătorul, funcţionar, care aduce la îndeplinirea competenţelor activităţii judecătoreşti nu este subordonat niciuneia din cele două puteri şi deci nu poate primi dispoziţii ori ordine în ceea ce priveşte deciziile pe care trebuie să le pronunţe în procesele penale pe care le judecă.

Deşi există unele interferenţe ale puterilor legislative şi executive în competenţele puterii judecătoreşti, acestea au caracter constituţional şi sunt necesare pentru a se menţine un echilibru în funcţionarea lor şi pentru a se crea un control formal care să nu genereze abuzuri şi ilegalităţi activitatea acestora. Şi în acest caz, interferenţele care vizează în mod direct activitatea de judecată a judecătorului şi nu ar trebui să influenţeze deciziile sale.

În al doilea rând, statutul juridic al judecătorului ar trebui să garanteze lipsa oricărei ingerinţe în activitatea sa de judecată în deciziile pe care le pronunţă.

Astfel, judecătorul este independent şi se supune numai legii. Acest aspect înseamnă că judecătorul este ţinut numai de respectarea legii, orice cetăţean al ţării, chiar şi atunci când îşi exercită atribuţiile funcţiei sale şi pronunţă decizii în procesele pe care le judecă.

Independenţa sa este atât instituţională, în sensul că nu se află în vreun raport de subordonare cu nicio altă autoritate publică, inclusiv conducătorul instanţei la care funcţionează, cât şi funcţionalii, în sensul că nimeni nu-i poate dicta ce soluţii să pronunţe într-un proces concret.

În plus, judecătorul se bucură de inamovibilitate, adică de o serie de garanţii legale care să-i menţină independenţa în luarea deciziilor, în sensul că nu poate fi promovat, transferat eventual, ori sancţionat decât de către Consiliul Superior al Magistraturii şi care din aceste măsuri se pot lua decât dacă sunt întrunite condiţiile legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

O altă autoritate publică nu are competenţe în luarea oricăreia dintre aceste măsuri şi unele din ele (transferul, lăsarea, delegarea) nu pot fi dispuse decât cu acordul prealabil al judecătorului.

Cu toate acestea, menţinerea unor proceduri administrative de numire a judecătorului în funcţii de excuţie şi de conducere, dar şi promovare la ICCJ, nu tocmai transparenţa sa obiectivă poate crea suspiciuni serioase de dependenţă şi parţialitate a acestuia în luarea deciziilor, dacă în aceste proceduri sunt implicaţi politicienii, calitate de exponenţi ai puterii lor, executivă şi legislativă.

Bunăoară, numirea în funcţie a judecătorului se face către Preşedintele ţării, la propunerea CSM-ului, numirea în funcţie la conducere la ICCJ, se face după aceiaşi procedură.

Deşi promovarea la instanţa supremă se face de către CSM, procedura de selecţie nu este în totalitate obiectivă, bazată pe criterii exclusiv transparente şi să se ghideze pe competenţa profesională şi cariera judecătorului care concurează la promovare.

Viaţa a dovedit că mulţi judecători cu vechime în magistratură, care au obţinut rezultate profesionale deosebite, care au avut activitate ştiinţifică notorie, şi chiar au obţinut titluri ştiinţifice, având activitate didactică în învăţământul universitar, au fost daţi la o parte de judecători anonimi şi chiar de către procurori, adică de persoane care n-au fost în viaţa lor, măcar o zi judecător la cea mai mică instanţă din România.

Şi atunci, ne putem întreba, de ce se întâmplă aceste lucruri anormale, şi de ce sunt admişi la ICCJ (cea mai înaltă instanţă a ţării) nişte banali judecători, şi de cele mai multe ori foşti procurori, care au servit cândva puterea politică de la Cotroceni, şi nu au stat pe scaunul de judecător înainte, nici măcar un minut din cariera lor.

Se pare că „peştele s-a împuţit de la cap” (CSM), deoarece această instituţie face o „selecţie riguroasă” în raport de indicaţiile primite, fie de la cei care au ajuns deja în justiţie la nivel înalt, pe baza aceleiaşi selecţii (unii dintre ei fac parte cu drept în CSM), fie doar cei care au competenţe de numire în funcţii de conducere a judecătorilor, atunci când aceştia sunt politicieni.

Tot viaţa a dovedit că cei incomozi (cu coloană vertebrală), inclusiv din CSM, au fost „făcuţi” deoarece, dacă nu se dau pe brazdă, ei trebuie înlăturaţi (vezi cazurile – Toni Neacşu, George Bălan şi Marcel Sâmpetru).

Acest aspect mai dovedeşte că înainte de toate, jocurile se fac la CSM, deoarece, pentru a nu trezi suspiciuni, este bine ca persoana care trebuie numită de către Preşedintele României, să fie „cea potrivită” de la început. Nu este bine ca Preşedintele ţării să fie pus în situaţia de a refuza numirea unei persoane nepotrivite, numai că aşa ceva s-a întâmplat câteodată.

Aşadar, astfel de greşeli nu trebuie să se mai întâmple, şi la nivelul CSM trebuie creat un mecanism sigur de selecţie a candidatului potrivit, a celui fidel cauzei, celui care îl propune şi apoi numeşte, adică a celuia care „îl are pe naşul în suflet”.

Un astfel de judecător, în mod sigur, ar fi influenţat în deciziile sale de către politicianul care l-a numit, fie prin firul scurt, fie pe alte căi practicate de cei care solicită anumite deczii judecătoreşti.

Nu întâmplător s-au pronunţat decizii de către unii judecători care sfidează cel mai simplu raţionament juridic, ci chiar bunul-simţ.

Cum este posibil acest lucru ? Foarte simplu. Calitatea unei decizii judiciare depinde de nivelul de independenţă, imparţialitate şi competenţă profesională a judecătorului.

Cu cât aceste caracteristici sunt mai bune, aşa va fi şi decizia lui.

Schimbarea procedurilor de numire în funcţie şi de promovare a judecătorilor poate fi în măsură să scadă influenţa politică a judecătorului.

Totodată, adoptarea unei noi legi privind răspunderea judecătorilor, poate conduce la responsabilizarea lor şi dependenţa de influenţa politică. Să sper că măcar atunci când vom fi străbunici să se întâmple aceste lucruri.

Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI