Orice mucea cu pretentii de avocat cunoaste poezia cu care-si poate scapa clientul de un anchetator sau judecator incomod: îl reclama pe omul legii (în numele cercetatului, bineînteles, doar lasii – se stie – stau în spate) pentru tot soiul de motive închipuite; se da o ciorba de burta unui infractor de presa ca sa porneasca echipa de zgomote; si, pentru ca, cica, hotul si vardistul ar fi acum în „dusmanie notorie”, istetul avocatel poate sa-l recuze pe cel care le-a dibuit hramul.
Cine-i ultimul „neprihanit” care a cazut victima „urii si dusmaniei pe care domnisoara procuror Sasa Cercel o are fata de politisti, sau poate fata de barbati”? (Am citat dintr-un „fulminant” reportaj marca Ciucas-Gal, ultima lovitura de presa a acestor „Bonnie and Clyde” ai presei bihorene, preluat apoi si distribuit la nivel national pe filiera MEDIAFAX, dupa o reteta deja batatorita). Nimeni altul decât angelicul comisar Alexandru Roxin, sef al Politiei municipiului Salonta. Cercetat pentru ca ar fi palmuit în biroul lui o femeie primita în audienta si, în alt dosar penal, pentru ca – în timpul unei „interventii” realizata în forta tocmai de el, ditamai boss-ul politiei locale, asupra unor „foarte periculosi” petrecareti, blagosloviti de frenetica jurnalista cu epitetul de „interlopi” ai marii metropole de pe Crisul Negru – ar fi provocat un hematom pe laringe unuia dintre cei saltati în duba.
Tupeul avocatului s-a împletit armonios, în acest controversat caz, cu experienta militianului: în plina ancheta, au aparut martori noi, (civili), si au insistat sa declare în fata procurorului-anchetator ca l-au auzit pe sotul doamnei batute – membru al unei familii „care are boala pe politisti” – laudându-se, la o halba, ca „o va bate pe fosta sa sotie si apoi o s-o puna sa-l reclame pe Roxin pentru ca, împreuna, sa-l usuce de bani si sa-l scoata din Politie” (nu mai e nevoie sa indic sursa din care citez). E clar ca nici Salonta nu a scapat azi vara de canicula care i-a înnebunit pe români. Cealalta victima, chefliul cu gâtul în pioneze, a fost lovita între timp si de amnezie (de parca pumnul greu al comisarului nu ar fi fost de ajuns). Tocmai când a fost chemat sa-si sustina plângerea în fata procurorului, „interlopul” nu-si mai aminteste si pace fata celui ce i-a luat graiul. E drept ca, pe coridoarele parchetului, la iesirea din biroul procurorului Cercel, îl asteptau subordonatii lui Roxin, curiosi sa stie „ce a scris în extemporal” daca a ratat oralul. Vreo 7-8 ofiteri si subofiteri, strâns uniti în jurul conducatorului iute la mânie, tocmai exersau în cor revolta în fata umilitoarei probe a recunoasterii din grup, menita sa dea o mâna de ajutor memoriei victimei. Doar procurorul Cercel mai avea naivitatea sa creada ca-i poate dovedi fara tehnica si înregistrari pe complotisti. Care, conform planului, nu uitasera sa vina de acasa cu reportofonul sub cascheta si au înregistrat asa-zisa „scena a rafuielii personale”, în care domnisoara procuror le vorbeste „printre dinti” si le spune borfasilor ce crede despre ei, despre mama si studiile lor.
E clar ca dosarul îi va fi luat procurorului Sasa Cercel si repartizat unui baiat de treaba. De pilda, un oarecare Valean sau un Crisan, vecini de birou cu Sasa, nu au insomnii daca victimele pactizeaza cu agresorii. Toata lumea ar putea continua sa se balaceasca în continuare, fiecare dupa legea lui.
O clipa doar, va rog sa nu treceti dezamagiti cu lectura mai departe, ca lucrurile nu au întotdeauna happy end pentru politistii si avocateii smecheri:
– Domnisoara procuror Sasa Cercel, daca tot vin dinozaurii din CSM sa te cerceteze disciplinar, întreaba-i – ca tot ai gura mare – ce stiu ei despre acest comisar Roxin. Si trimite-i sa studieze „Actul de constatare al SRI, UM 0561 Oradea, nr. 00799541/5 din 12.03.1999, întocmit de maiorul C.Gh. în executarea mandatului 00775 emis de Parchetul de pe lânga Curtea Suprema, prin care se consemneaza discutia telefonica din 02.02.1999, ora 7,47”, în timpul careia infractorul Pocse Mircea a „convins-o” pe tânara speranta a politiei bihorene, locotenent Roxin Alexandru, sa nu întocmeasca actele de constatare pentru o autocisterna care circula fara acte legale pe ruta Rafinaria Suplacul de Barcau – benzinaria din Vama Salonta, cu combustibili furati! Socoteste ca, în ciuda timpului trecut de atunci, au mai ramas un an si trei luni pâna la prescriptia mitei, iar daca îi întrerupi cursul se mai adauga un ragaz de 5 ani pentru lamurirea acestei nebuloase din trecutul unui tânar si încercat sef de politie în functie. Daca neispravitii se scuza ca nu gasesc actul, ai doua variante: 1. ori cuplul Ciucas-Gal le mai preda un xerox dupa document, asa – regulamentar – cu proces verbal, cum stiu ei sa-si dea în gât sursele; 2. ori îi trimiti la Dosarul nr. 20/D/P/2006 al DIICOT Bihor, sa-l citeasca împreuna cu cel care-l palmeaza, unu' Miu, procuror sef cu delegatie, fost ofiter de CI cu scoala de drept la FF (împejurari ce pot explica de ce desluseste el mai greu astfel de lucruri).
(Cât despre avocatul Doseanu, micul scenarist din papusoi, ma mai gândesc daca e de ajuns sa-mi pierd timpul cu el folosindu-ma doar de prea elegantele mijloace oferite de presa. Poate e suficient sa stiu cum si cu ce metode îi va „multumi” ultimul client lansat pe tobogan, „îngerasul” caruia i-a pus aripi ca sa zboare din politie.)
Alexandru Lele
