Clujul are un potențial imens, dar în ultimii ani a suferit din cauza unei gestionări defectuoase și a lipsei de viziune. Pentru clujeni, Sabin Sărmaș, cu experiența sa în domeniul IT, administrație și antreprenoriat, reprezintă o alternativă de temut în fața lui Emil Boc. El se angajează să revitalizeze orașul, concentrându-se pe soluții practice și eficiente pentru problemele cu care se confruntă clujenii în viața de zi cu zi.
Sabin are 39 de ani, aceași vârstă la care Emil Boc a devenit primar al Clujului, este IT-ist de meserie, fost olimpic și antreprenor. A pus bazele și a dezvoltat o firmă de la zero și a creat locuri de muncă. IT-istul a fost președinte al Autorității pentru Digitalizarea României și șef al Comisiei pentru tehnologia informaţiei din Camera Deputaților și a condus cea mai mare conferință pe care România a găzduit-o vreodată, o conferință ONU la care au paricipat pese 180 de state ale lumii și care i-a oferit o experiență internațională extraordinară.
Sătul să se numere printre clujenii invizibili din oraș, Sabin s-a decis să iasă din anonimat, să tragă linie promisiunilor goale ale lui Boc și să candideze împotriva tătuțului. Unul dintre planurile sale este rezolvarea problemelor de trafic prin construirea de pasarele, îmbunătățirea infrastructurii de transport public și promovarea mobilității alternative. De asemenea, el se angajează să sprijine educația prin construirea de noi școli și grădinițe, precum și prin susținerea unor programe educaționale inovatoare.
Prin colaborare transparentă și consultare activă cu acei clujeni ,,invizibili’’, Sabin Sărmaș promite să conducă municipiul Cluj către un viitor mai bun, în care fiecare locuitor se va simți apreciat și va avea acces la servicii și oportunități de calitate reale.
Rep: V-am consultat CV-ul și am observat că ați fost doctorand în Telecomunicații la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, dar nu apare titlul. Ce v-a împiedicat să vă susțineți lucrarea de doctorat? Nu ați finalizat-o sau ați renunțat cu totul la gândul de a o prezenta vreodată?
Sabin Sărmaș: Așa este, am început un doctorat la UTCN, dar nu l-am și finalizat. Pentru mine, o lucrare de doctorat are sens dacă îți dorești să faci cercetare, să profesezi în zona academică, să îți dezvolți anumite abilități, un anumit stil de gândire sau dacă ești cu adevărat pasionat de un domeniu. În niciun caz nu e o medalie de pus în piept sau o rubrică devenită obligatorie într-un CV, cum am văzut cu toții că se întâmplă cu doctorate însăilate din citate preluate la grămadă și lipsite de orice urmă de originalitate și valoare științifică adăugată. După primul an de doctorat am realizat că, deși cercetarea în inginerie e ceva extraordinar, restul muncii nu mi se mai potrivește. Mi-a devenit foarte clar că voi face pasul către business, către soluții cu aplicabilitate imediată, către o dinamică mai mare. Așa că nu am mai susținut teza și e puțin probabil că o voi mai face. Poate doar dacă, la un moment dat în cariera mea, voi avea suficient timp să revin la cercetare, care dacă este făcută cu respect față de știință, și nu superficial, este un proces cu adevărat solicitant. O teză de doctorat este o oglindă a muncii tale, iar imaginea pe care ți-o reflectă nu doar în mediul universitar, ci și în afara lui, nu se mai șterge. Ori o faci cum trebuie, ori nu o faci deloc.
Rep: Cum credeți că va afecta digitalizarea și tehnologia avansată piața muncii şi calitatea vieții oamenilor în următorii ani? Dar ale clujenilor?
Sabin Sărmaș: Tehnologiile emergente, și mă gândesc mai ales la Inteligența Artificială, vor schimba însăși definiția muncii. Evident, o astfel de schimbarea poate fi înfricoșătoare, dar dacă ultimii trei ani ne-au învățat ceva, a fost aceea că poate fi și o oportunitate de a reinventa modul în care facem lucrurile. La urma urmei, competențele necesare pentru multe locuri de muncă s-au schimbat cu 25% din 2015 încoace, iar acest proces este așteptat să ajungă la cel puțin 65% până în 2030, datorită dezvoltării rapide a noilor tehnologii. Prin creșterea automatizării în diverse sectoare, de exemplu, locurile de muncă periculoase sau care presupun acțiuni repetitive vor începe să fie înlocuite de algoritmi AI și roboți, în timp ce altele vor presupune fie abilități digitale avansate, fie abilități cum ar fi rezolvarea problemelor, gândirea strategică și gestionarea timpului. Da, roboții și AI ne vor “fura” o parte din actualele locuri de muncă, dar vor crea și multe altele noi, mai bune, mai interesante, mai bine plătite. Convingerea mea e că tehnologia poate să ne îmbunățească fiecare aspect al vieții. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât o vom duce cu toții mai bine, indiferent de ce resursă vorbim
Într-un oraș cum este Clujul, dezvoltarea unui ecosistem digital și a unei infrastructuri inteligente poate stimula inovația, creșterea economică și, implicit, a calității vieții tuturor locuitorilor săi. Atragerea de investiții în tehnologie și crearea unui mediu favorabil pentru start-up-uri inovatoare poate genera noi oportunități de afaceri și locuri de muncă. Un oraș smart nu e Clujul din retorica de PR a Primăriei. Băncile cu USB din centru, cele câteva zone cu acces gratuit la WIFi și afișaje electronice din stațiile de autobuz nu fac din el un oraș inteligent. Într-un oraș într-adevăr smart, sistemele AI pot monitoriza și gestiona fluxurile de trafic, optimizând semafoarele și rutele de transport public pentru a evita ambuteiajele și a reduce timpul de călătorie. Ceea ce înseamnă un oraș mai accesibil și mai eficient. Apropo de clujenii invizibili pentru administrația Boc, tehnologiile digitale pot facilita interacțiunea între administrația locală și cetățeni, permițându-le acestora să-și exprime opiniile, să ofere feedback și să se implice direct și activ în luarea unor decizii care îl privesc direct. Ai astfel și transparență, și guvernare participativă, două lucruri inexistente acum în Cluj.
Rep: Ați fost înlocuit de nepotul lui Vasile Blaga în funcția de președinte al Comisiei pentru tehnologia informaţiei din Camera Deputaților, iar la scurt timp ați fost exclus de marionetele lui Boc din organizația municipală a PNL Cluj, prin vot unanim. Cum comentați aceste decizii radicale?
Sabin Sărmaș: E o decizie la care mă așteptam și care nu m-a surprins deloc. Deși în partide se mimează că există o oarecare democrație, baronii locali sunt de fapt cei care dețin controlul, iar excluderea mea confirmă din nou faptul că oricine nu e “ei”, e împotriva intereselor “lor”. Disciplina de partid, să-i spunem, și modelul “Da, Excelență” care funcționează la Cluj au primat încă o dată în fața competenței și a interesului public. Cine a avut de pierdut și cine a câștigat? Emil Boc a cerut înlocuirea mea de la conducerea Comisiei Comisiei pentru tehnologia informaţiei imediat după ce mi-am anuțat candidatura pentru Primăria Cluj-Napoca, iar în locul meu a fost rapid numit un om loial “partidului”, fără experiență sau legătură directă cu industria IT, a cărui mare calitate este aceea de a fi permanent susținut de Emil Boc și Daniel Buda. E vorba despre același Sorin Moldovan „parașutat” de Vasile Blaga la alegerile din 2016 pe listele PNL Cluj pentru Camera Deputaților. Ulterior am fost și „radiat” și din PNL, ca să folosesc termenul tehnic folosit în Statutul partidului. Iar asta e ceva ce se întâmplă când nu mai răspunzi la comanda Șefului și începi să reprezinți o amenințare pentru el. Partidul a strâns rândurile în jurul lui Emil Boc, într-un moment în care, fie că o recunoaște sau nu, este de criză pentru el. Pentru prima dată după 20 de ani, clujenii au în mine o alternativă reală, dorită și așteptată la conducerea Primăriei, un lucru de neacceptat, și cu atât mai puțin de tolerat în partid.
Rep: Cum vedeți rolul României în contextul global al industriei IT și care considerați că sunt principalele avantaje și dezavantaje ale acestei poziționări?
Sabin Sărmaș: România a dat un unicorn – ceea ce înseamnă un startup cu o valoare de piață de un milard de dolari -, UiPath, un antivirus RAV cumpărat de Microsoft, un LiveRail – companie născută chiar aici, în Cluj-Napoca, și preluată de Facebook într-o tranzacție estimată la 500 de milioane de dolari – sau un Bitdefender, care a ajuns una dintre cele mai mari companii de securitate cibernetică din lume. Prin specialiștii săi și prin produsele dezvoltate aici, România s-a consolidat în lume ca o țară care oferă servicii de calitate în IT&C. Studiile de piață arată, de exemplu, că avem a treia cea mai mare bază de specialişti din CEE şi o creştere de 1,2 ori mai mare faţă de regiune. Există însă și un revers al medaliei. Avem și cea mai mică densitate a companiilor de profil comparativ cu statele vecine şi o performanţă mai scăzută în inovaţie, iar în lipsa unor măsuri guvernamentale de susţinere a industriei IT&C, competitivitatea în regiune și la nivel mondial se va eroda. Emigrarea va deveni și ea mai atractivă pentru specialiştii din domeniu.
Industria IT romȃnească e al doilea mare exportator din sectorul serviciilor și concurează pe o piaţă regională cu ţări cu forţă de muncă mai ieftină, Bulgaria, de exemplu, şi ţări cu facilităţi fiscale masive pentru companiile locale, cum este Polonia. Cât despre concurența la nivel global, preţul scăzut al forţei de muncă din ţări din Africa și Asia poate deveni un factor predominat în orice moment. Dacă nu ne mișcăm din timp, dacă nu venim cu o strategie coerentă, ne vom pierde actuala poziţie. Marea presiune pe piaţa noastră este că sunt prea puţini absolvenţi produşi de universităţi, care în momentul de față nu au capacitatea, infrastructura și personalul didactic necesare să instruiască un număr mare de studenţi care să acopere cererea de personal calificat din IT&C. Soluția simplă pe care au adoptat-o şi alte ţări europene este învățământul dual – studenții să facă mai multă teorie în universităţi şi mai multă practică în companii.
Pandemia a liberalizat foarte mult piaţa muncii. Mulți IT-işt din România lucrează direct pentru companii din afară, la nişte venituri pe oră pe care nicio companie de la noi nu le poate egala. Efectul secundar e că mor rând pe rând micile companii care nu-şi mai permit să plătească angajaţii. Și se crează astfel o undă de șoc care va lovi în orașele în care companiile IT au creat în jurul lor un întreg ecosistem. Iar Clujul este și el printre ele.
Rep: Cum gestionați echilibrul între viața personală și profesională într-un mediu atât de dinamic și solicitant precum politica?
Sabin Sărmaș: La sfârșitul zilei, politica e aproape ca orice altă profesie. Așa că răspunsul e simplu. Familia este întotdeauna pe primul loc. Fetele mele – soția și fetița mea – sunt cele mai importante. Apoi, nu uit să fac sport: îmi place să alerg și mai nou merg la sală. Iar ieșitul cu motocicleta este modul meu de a-mi lua vacanță de la tot. Am spus că politica este „aproape ca orice altă profesie”, pentru că, de fapt, nu o lași niciodată deoparte. Când îmi plimb copilul cu căruciorul, de exemplu, mă trezesc gândidu-mă la măsurile pe care ar trebui să le adopte administrația locală pentru ca trotuarele să nu mai fie blocate de mașini; când ies la alergat, mă întreb ce aș putea să fac pentru a respira cu toții un aer mai puțin încărcat cu noxe și praf. Uneori e greu să păstrezi echilibrul. Dar poți să îl regăsești de fiecare dată.
Rep: Care sunt calitățile și ce credeți că vă recomandă pentru poziția de primar al Clujului?
Sabin Sărmaș: Despre calitățile și defectele mele cred că ar trebui să vorbească oamenii care mă cunosc, prieteni sau inamici, colegi sau apropiați. Am 39 de ani, aceeași vârstă la care Emil Boc a devenit primar al Clujului, sunt IT-ist, fost olimpic și antreprenor. Am construit o firmă de la zero și am creat locuri de muncă. Am fost președinte al Autorității pentru Digitalizarea României și șef al Comisiei pentru tehnologia informaţiei din Camera Deputaților. Am condus cea mai mare conferință pe care România a găzduit-o vreodată, o conferință ONU la care au paricipat pese 180 de state ale lumii și care mi-a dat o experiență internațională extraordinară. M-am luptat să aduc la Cluj milioanele pentru crearea a două huburi de tehnologie și ca aici să ajungă și banii pentru trasarea strategiei pentru Inteligență Artificală a României, strategie gândită acum de Universitatea Tehnică a orașului nostru. M-am bătut ca proiectul cărții de identitate digitală să vină de la Pitești, la Cluj. Sunt un luptător care poate și vrea să facă mai mult.
Rep: Care sunt valorile și principiile care vă ghidează în afaceri și în viața personală? Dar pentru scaunul cald de la Primăria Cluj?
Sabin Sărmaș: Dacă îmi doream un scaun cald, nu aș fi candidat pentru Primăria Clujului. Dacă aș fi vânat așa ceva, l-aș fi putut obține fără bătăi de cap, printr-un nou mandat de parlamentar. Clujul e al doilea mare oraș al țării, un oraș cu probleme cronice care ne afectează tuturor negativ viețile și care nu mai pot fi pasate de la un mandat la altul și “rezolvate” doar la nivel de declarații triumfaliste de genul „O să” și „Vom face”. Dacă e să rămânem la ideea de început, mă gândesc mai degrabă la un ring de box în care am și intrat deja. Clujul poate avea în mine un primar dornic să se bată pentru el și pentru locuitorii săi. În ring și în afara lui, valorile care mă ghidează sunt cele pe care le-am moștenit de la bunica mea, Mama Mărică, de la care am învățat că lucrul cel mai important în viață este să fii și să rămâi om. E lecția la care mă gândesc și mă întorc de fiecare dată: “Sa fii om, Sabin!”. Ca manager, cred în transparență, negocieri reciproc avantajoase și colaborare. Vreau un mandat care să implice activ grupurile civice, ONG-urile, mediul universitar, cultural și de business. Vreau să construiesc un model de adminstrație bazat pe consultarea tuturor celor care, într-o formă sau alta, pot contribui la restartul atât de necesar al Clujului. Așa am lucrat la ADR, așa am lucrat și la Comisia pentru tehnologia informaţiei, și s-a dovedit a fi un model care funcționează și generează o viziune de ansamblu care mișcă lucrurile în direcția cea bună.
Rep: O decizie definitivă și executorie obligă Primăria Cluj-Napoca să plătească peste 7,3 milioane euro. Procesul a fost pierdut de administrația Baronului OSĂ pentru că nu a avizat construirea mall-ului de la Expo Transilvania. Ce părere ai despre faptul că acum clujenii sunt buni de plată și Boc se plimbă hai-hui pe străzile orașului?
Sabin Sărmaș: Vrerea primarului e peste toți, peste tot și în toate. Povestea Expo Transilvania e tipică și ilustrativă. Avem o firmă care a concesionat de la Primăria Cluj-Napoca o parte din terenul de la Expo Transilvania, unde plănuia să construiască un centru comercial. Ulterior, aceeași primărie condusă de Emil Boc a refuzat să mai avizeze proiectul, invocând vreme de aproape 15 ani diferite chichițe administrative și juridice. În locul unei investiții care putea să creeze locuri de muncă și să aducă plus valoare și bani la buget, clujenii s-au ales acum cu o notă de plată pe care o vor achita de fapt ei, din taxele și impozitele lor. Niște bani din care s-ar fi putut construi, de exemplu, câteva grădinițe. Și, din păcate, nu e singurul exemplu. Inaugurat cu întârziere și într-un mod convenabil în prag de campanie electorală, Parcul Observator, o investiție de 1,6 milioane de euro, a fost amenajat pe un teren expropriat de primărie de la un om de afaceri care intenționa să construiască acolo un complex rezidențial. Cum terenul valorează mai mult decât despăgubirea de 10 milioane de lei pe care Primăria s-a arătat dispusă să o plăteaasc, s-a ajuns și în acest caz la un proces și la o sentință care impune o despăgubire de 23,2 milioane de euro. Ctitoria verde a lui Emil Boc devine astfel cel mai scump parc din România, și chiar dacă sentința nu e definitivă, e sigur că și ea va fi plătită tot de clujeni. Între timp, primarul postează pe Facebook liveuri cu el alergând printre milioanele astfel irosite și îi invitându-i pe clujeni să viziteze noua minune a Clujului pentru a face sport în aer liber. În PR-ul său oficial, încă o dată, totul e bine și frumos.
Rep: În cadrul unei emisiuni s-a explicat că acest moment este unul „de criză”, declarând: „Este pentru prima dată când apare o astfel de alternativă mult dorită”. Ce vă face să credeți că sunteți o variantă mai dorită de cetățeni, comparativ cu Emil Boc?
Sabin Sărmaș: Cred că 20 de ani de administrație Emil Boc sunt prea mult chiar și pentru Emil Boc. Și mă refer acum la un fenomen firesc, existent, de exemplu, și în mediul de business, printre fondatorii de companii sau managerii de top. E o muncă de uzură, care te consumă permanent și te duce într-un punct în care ajungi să îți dorești altceva. Toate semnalele de până acum indică acest lucru, că Emil Boc e mai interesat de evoluția propriei cariere decât de cea a orașului, și mă refer aici la o carieră la Bruxelles, unde a fost deja desemnat raportor al Comitetul European al Regiunilor pentru pachetul legislativ al UE privind Inteligența Arificială, sau la Curtea Consituțională. Evident, primarul neagă acest lucru, dar încă nici nu a spus-o răspicat că nu mai pleacă din Cluj. Cert este că orașul a ajuns într-un impas, e prins într-un blocaj, în primul rând administrativ, din care nu mai poate ieși decât printr-un restart pe care actuala administrație nu e dispusă și nu poate să i-l dea. Coșul de consum al clujeanului e cel mai scump din România, iar inflația la nivel local e constant peste media celorlalte mari orașe. Plătim cel mai mare preț per metru pătrat în imobiliare, semn al unei piețe imobiliare închise și ținute sub control, nicidecum al unui iluzoriu statut de oraș de cinci stele . Avem cel mai poluat oraș din țară, o spun măsurătorile companiei elvețienilor de la IQAi, și foarte mult “O să”. Orașul nu are centuri, nu are pasaje și nu are un transport în comun eficient. Nu are școli și grădinițe noi construite de primărie, nu are destule parcări, iar de curând pare să aibă o problemă până și cu locurile de veci. De la alegerile din 2012, când pedelistul de atunci Emil Boc a câștigat la mustață în fața liberalului Marius Nicoară, clujenilor le-a lipsit alternativa reală. Dacă în 2012 au votat 134.000 de clujeni, numărul celor care au venit în fața urnelor în 2020 a scăzut cu aproape 40.000! Iar asta e o statistică și o realitate ce bate orice retorică.
Rep: „Decizia de a candidat am luat-o anul trecut. Anunțul oficial l-am făcut acum câteva săptămâni”. Spuneți-mi mai multe despre acest lucru și ce v-a motivat să luați această decizie.
Sabin Sărmaș: Când ești politician și ieși în stradă asculți oamenii, să afli care sunt problemele lor, mulți vin la tine ca la ultima speranță. Sunt cunoscut mai mult ca om politic, dar sunt și locuitor al Clujului și antreprenor. Sunt cele trei fațete ale mele din care cred că am reușit să acumuleze experiența și maturitatea necesare pentru a putea face mai mult pentru ei și pentru orașul nostru. E și motivul pentru care am decis să-i reprezint prin candidatura mea pe toți clujenii invizibili, pe clujenii care se lovesc la fiecare pas de indiferența, cinismul și lipsa de interes a autorităților pentru problemele care le complică viața și le-o dau peste cap. Iar într-o formă sau alta, într-un moment sau altul, cu toții suntem invizibili pentru regimul Emil Boc. Suntem invizibili de fiecare dată când ne plângem că pierdem timp în trafic iar primarul ne sfătuiește din firmamentul său cu cinci stele să ne lăsăm mașina acasă și să folosim un transport în comun subdimensionat sau cele câteva bucăți de piste bicicletă neconforme care încep de nicăieri și se termină nicăieri, suntem invizibili de fiecare dată criticăm că se betonează excesiv și că orașul se sufocă iar același primar ne răspunde, sfidător, prin randări în care totul e verde și ecologic. Suntem invizibili când nu se construiesc gradinițe și școli pentru copiii noștri, suntem invizibili când parkingurile, pasajele și proiectele mari de infrastructură se construiesc și reconstruiesc din patru în patru ani în promisiuni de campanie, fără a se concretiza însă vreodată. Sunt tatăl unei fetițe de șase luni și îmi doresc să crească într-un Cluj funcțional și atent la nevoile locuitorilor săi. Nu vreau să ajungă să-și dorească să plece și ea din oraș când va fi mare, așa cum așa cum au plecat și o fac în continuare mulți dintre cei pentru care Clujul a devenit un loc în care nu mai vor sau nu mai își permit să trăiască. Dacă cineva trebuie într-adevăr să plece, acela ar trebui să fie Emil Boc.
Rep: Ați declarat că Emil Boc nu a crezut că ar putea veni cineva care să-i fure scaunul cald de la Primărie ,,după 20 de ani în care n-a mișcat nimic în Cluj și după 20 de ani în care l-a condus într-un mod tot mai autoritar. A deveni invizibil pentru primărie este foarte rău. […] În 20 de ani nu a făcut o școală’’. Care sunt planurile după de ajungeți la Primărie? Ce vă propuneți să faceți atât pentru clujeni, cât și pentru cei care aleg să studieze sau să se stabilească în oraș?
Sabin Sărmaș: După 20 de ani de Someș navigabil, aquaparkuri, centuri ocolitoare și alte proiecte faraonico-fantastice, sunt conștient că orice strategie anunțată înainte de alegeri poate fi văzută doar ca o altă promisiune electorală ce va fi uitată imediat după numărarea voturilor. Pe termen mediu și scurt, cred că trebuie să ne concentrăm pe soluții simple și la-ndemână, pe care alții le-au demonstrat deja că funcționează și care să fie totodată și premisele unor proiecte mai laborioase și ample ce presupun un termen mai lung. Pierdem în fiecare zi zeci de minute din viața noastră blocați în trafic, de ani de zile, și e limpede că benzile dedicate pentru autobuze și schimbarea unor sensuri de mers sau plantarea peste noapte a unor sensuri giratorii sunt în cel mai bun caz o soluție provizorie. Calea rapidă pentru rezolvarea traficului din oraș sunt pasajele rutiere, pe model Oradea, unde primăria a construit și dat deja în folosință nu mai puțin de șapte pasaje subterane. Repet, șapte! Plus alte două supraterane peste centura orașului. Câte s-au construit la Cluj? Știm cu toții răspunsul.
Și mai știm cu toții tot de pe pielea noastră că trăim într-un Cluj scump. Prea scump. Mâncarea e mai scumpă decât în orice alt oraș în țară, la fel și serviciile, iar chiriile și imobiliarele au crescut artificial până la cer. Se poate reveni la prețuri normale prin spargerea bulei imobiliare creată și ținuă sub control de administrația locală și firmele ei de casă. Asta se poate face atât prin deblocarea proiectelor de investiții din oraș, cât și prin construirea de locuințe sociale și locuințe pentru tineri, pentru cei care se află într-o fază a vieții lor în care nu își permit să rămână în orașul nostru. Lăsată liberă, piața se autoreglează. Da, îmi pot imagina la ce vă gândiți: s-a mai construit unul pe Valea Gârbăului, un altul în Borhanici și un al treilea pe dealul Sf. Gheorghe de lângă fostul CUG. Răspunsul meu poate suna a șablon populist, dar nu e o chestiune de putut, ci de vrut. Tot la Oradea, municipalitatea a predat recent către ANL terenul pentru construcția unul bloc pentru tineri, cu nouă etaje.
Clujul mai are nevoie de creșe, grădinițe și școli în cartiere. Neglijând copiii orașului, neglijăm și viitorul lui. Mai multe școli, mai multe grădinițe și mai multe creșe sunt benefice pentru toți. Nu doar că îmbunătățesc viața copiilor și a părinților, dar mai pot avea și un efect colateral (ne)așteptat – reducerea traficului auto din oraș. Dincolo de comoditatea unor părinți blamată de unii, mulți dintre cei arătați cu degetul că blochează străzile și trotuarele dimineața și la orele amiezii nu au altă variantă. Cartierul Bună Ziua, bunăoară, nu are nicio școală sau grădință publică. Știu care sunt problemele Clujului. Și știu care sunt așteptările clujenilor. Strategia mea administrativă și soluțiile concrete, punctuale, sunt descrise pe larg într-un program de guvernare locală pe care urmează să îl fac public în curând, un program pe care vreau să îl definitivez și completez prin consultarea tuturor clujenilor. Pentru că e vremea să redevenim cu toții vizibili.
