Și în municipiul Satu Mare, în care ponderea minorității maghiare este în jur de 40% (incluzându-i și pe șvabii și evreii maghiarizați, precum și pe romii vorbitori de limba maghiară), s-au multiplicat în ultima perioadă manifestările hungariste, cu iz separatist, iredentist și chiar revizionist, potrivit cotidianul.ro.
Apartheid marca UDMR în Sătmar
Reprezentanții locali ai UDMR nu au mai participat la sărbătorirea Zilei Naționale a României, devenind și ei adepții marotei că unirea Transilvaniei cu România, înfăptuită la 1 Decembrie 1918 și consfințită prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, a fost o zi nefastă, o zi neagră pentru maghiari. Cu toate acestea, reprezentanții UDMR nu s-au sfiit să ceară cu un tupeu nemăsurat acordarea pentru minoritatea maghiară a autonomiei și a drepturilor aferente prevăzute în Declarația-proclamație de la Alba Iulia pentru minoritățile naționale din Transilvania. Ori, minoritatea maghiară este singura minoritate din această provincie românească care nu a recunoscut până astăzi actul unirii Transilvaniei cu România în 1918, motiv pentru care este absurd ca reprezentanții săi să solicite acordarea unor drepturi prevăzute într-o proclamație politică la care nu au achiesat în perioada de 105 ani care a trecut de la eveniment .
Pe de altă parte, aleșii locali ai UDMR, începând cu președintele Consiliului Județean Satu Mare, Csaba Pataki, și primarul municipiului Satu Mare, Gabor Kereskenyi (care dețin și funcțiile de președinte județean respectiv președinte municipal ai formațiunii etnice maghiare) nu au participat, în primăvara acestui an, la festivitatea de aniversare a eliberării orașului Satu Mare de către Armata Română în 19 aprilie 1919, când a fost alungată în Ungaria așa-zisa Divizie Secuiască, care s-a retras aici după Adunarea Națională de la Alba Iulia, când a intenționat să-i atace pe participanți, dar a fost pusă pe fugă de regimentul românesc sosit de la Viena și aflat sub conducerea lui Iuliu Maniu. În schimb, reprezentanții UDMR Satu Mare sărbătoresc anual cu aplomb cele trei zile naționale ale Ungariei (15 martie, 20 august și 23 octombrie) din banii publici ai tuturor sătmărenilor, inclusiv ai majorității românești de aproape două treimi. Cel mai abitir sunt sărbătorite, de vreo trei decenii, în fiecare sezon estival, Zilele Partium, pentru care Consiliul Local și Consiliul Județean Satu Mare alocă în jur de 100.000 de lei anual.
Cu o lună și jumătate în urmă, Secția Maghiară a Teatrului de Nord din Satu Mare, care s-a separat de Secția Română și se află la cheremul financiar și ideologic al primarului Kereskenyi, a prezentat o piesă în limba română (fapt care se întâmplă destul de rar) mai multor clase de elevi români din Satu Mare. Cu această ocazie, părinții însoțitori au constatat că biletele și programul sunt tipărite in limba maghiară, acest fapt fiind considerat un semnal că unii se consideră stăpâni aici. Reprezentanții Secției Maghiare au scăldat-o ulterior, cu o lașitate și o versatilitate deja consacrate, că a fost o greșeală de imprimare. În weekendul ce a urmat, pe banii Consiliului Local și ai Consiliului Județean, într-un cuvânt ai tuturor sătmărenilor (români, maghiari și alte naționalități), UDMR Satu Mare a organizat în parcul Grădina Romei, pe parcursul a trei zile, o manifestare denumită Ziua Familiei, o formă mascată de sărbătorire anticipată a Zilei Internaționale a Copilului de către minoritatea maghiară, ca să nu se amestece copiii maghiari cu copiii români (budos olah=valahi împuțiți) de 1 iunie, când este sărbătoarea internațională și legală a acestora. Cu toate că acest eveniment a fost organizat pe bani publici, deci și ai majorității românești, toate manifestările au fost derulate în limba maghiară, iar programul acestora a fost tipărit tot în această limbă. Probabil că a fost iar o greșeală de imprimare. Cert este că, la această manifestare, au fost văzuți părinți și copii români cu lacrimi în ochi pentru că nu înțelegeau nimic. Până aici s-a ajuns cu separatismul. Apartheid curat, Kelemen-ur (domnule Kelemen).
Un primar bun de legat
În ultimul weekend din luna mai, au fost sărbătorite, ca în fiecare an, Zilele orașului Satu Mare, iar primarul UDMR a dat o nouă probă de apartheid, favorizându-i vădit pe comercianții vorbitori de limbă maghiară (maghiari sau romi). La acest eveniment, au avut tarabe și terase cu produse agroalimentare nouă comercianți, din care șapte au fost de naționalitate română, dar locurile cu cel mai bun vad comercial au fost alocate unui comerciant maghiar din Satu Mare și unui comerciant rom vorbitor de limba maghiară din Baia Mare. Celor șapte comercianți români le-au fost alocate poziții mai periferice, mai marginale, ca pe vremea imperiului austro-ungar de tristă amintire (1867-1918). Cu toate acestea, comercianții români au fost obligați sa achite primăriei o taxă de 18.000 lei fiecare, precum și să acorde bonuri gratuite pentru produsele vândute, în valoare de 5.000 lei fiecare, funcționarilor publici din Satu Mare.
O astfel de condiționare constituie o infracțiune clară ca și chelia relativ tânărului și necoptului primar (abuz în serviciu). Spre comparație, cu două săptămâni înainte au fost sărbătorite Zilele orașului Sfântu Gheorghe, care are tot primar UDMR și, spre deosebire de Satu Mare, are populație preponderent maghiară (circa 70 %). Primarul acestei urbe nu le-a impus însă nicio taxă și nicio altă obligație comercianților, motivând că aceștia plătesc oricum taxe și impozite la bugetul local.
Consilierul lui tata și jurist pe hârtie și în apă
Principalul purtător de stindard al manifestărilor hungariste din Satu Mare este primarul Gabor Kereskenyi, cunoscut ca un țap breaz pentru atitudinile și manifestările sale radicale, chiar extremiste, separatiste, șovine și revizioniste. Poreclit, inclusiv de către numeroși maghiari, ,,primarul Cash&Carry” sau ,,primarul Keskenyi”(capră), edilul șef din Satu Mare are următoarea deviză preferată: ,,Este orașul meu și fac ce vreau”. Deviza grofilor unguri de tristă amintire! Numai că primarul Keskenyi este doar un pârlit și pârdalnic de boanghen. Edilul șef al Sătmarului este un adept al adagiului actual că în politică nu ai nevoie de multă minte și școală. A absolvit destul de chinuit un liceu mediocru din Satu Mare, iar studiile universitare pretinde că le-a absolvit, de la distanță, la o facultate privată de drept din Ungaria, care este de fapt un institut de trei ani din orașul Debrecen. Nu a prezentat diploma de licență până în prezent și nu se știe dacă i-a fost omologată în România. Nu a practicat niciuna din profesiile juridice importante (judecător, procuror, avocat, notar) și nu a avut experiență în administrația publică înainte de a ajunge la primărie, viceprimar și apoi primar.
Înainte de a obține preamăriri la primărie, a lucrat numai la stat, cel mai mult la APASERV, societatea comercială de distribuție a apei în municipiul Satu Mare și în județul Satu Mare, unde a primit sinecură de la UDMR, un post călduț și bine plătit de consilier juridic, în care n-a prea făcut nimic, dar a avut timp să se dedice politicii, făcând o politică mai mult de culise, de intrigi și bârfe.
În CV-ul publicat pe Wikipedia, este ridicat în slăvi că, la vârsta de numai 21 de ani, a fost consilier de cabinet senatorial, dar se omite să se precizeze că a fost angajat într-o astfel de funcție la cabinetul parlamentar al tatălui său, Sandor Kereskenyi, care a fost senator UDMR în legislatura 2000-2004. Fost ziarist comunist la cotidianul de limbă maghiară din județul Satu Mare, Kereskenyi senior a fost în perioada respectivă unul din liderii importanți ai organizației județene a UDMR, la care a deținut funcția de vicepreședinte. În cei patru ani de mandat, senatorul Kereskenyi s-a remarcat doar prin amenințarea și înjurarea unei ziariste de la un cotidian central, care l-a întrebat de ce nu participă reprezentanții UDMR la sărbătorirea Zilei Naționale a României. Cu concursul tatălui suspus, Kereskenyi junior a fost uns lider al organizației de tineret a UDMR Satu Mare. Este o dovadă clară că nepotismul și clientelismul politic au fost la loc de cinste și în formațiunea etnică maghiară. Pentru astfel de fapte, mulți parlamentari au fost condamnați penal și și-au pierdut mandatul.
