Cea mai importantă şi intens mediatizată privatizare a anului din România, cea a Cupru Min SA Abrud, a adus România în câteva zile de la stadiul de extaz la agonie. Dacă iniţial canadienii de la Roman Copper Corp au câştigat licitaţia şi toată lumea părea fericită, afacerea a căzut la doar câteva zile după ce aceştia nu au acceptat în totalitate clauzele impuse de către statul român pentru semnarea contractului de exploatare. Imediat după anunţul despre renunţarea la semnarea contractului de exploatare, în presă au apărut informaţii, mai mult sau mai puţin speculative, cu privire la adevăraţii beneficiari ai contractului de privatizare, în concret despre cine se află în spatele Roman Copper Corp.
Părea prea bine ca să fie adevărat
La sfârşitul lunii martie a anului curent, compania canadiană Roman Copper Corp. a fost declarată câştigătoare a licitaţiei organizată care avea ca obiect vânzarea acţiunilor deţinute de stat la societatea Cupru Min SA Abrud, pentru preţul de 200,772 milioane de euro, preţul iniţial de pornire a fost de 57,363 milioane euro. Pe lângă câştigător, la licitaţia cu strigare pentru vânzarea pachetului integral de acţiuni al Cupru Min s-au mai înscris şi alte trei companii, mai precis compania australiană Oz Minerals, cea olandeză Dundee Holding BV şi Ellatzite Med Ad din Bulgaria, într-o fază iniţială fiind interesate 18 companii.
Cele patru companii s-au luptat pentru achiziţia Cupru Min, companie la care statul era acţionar majoritar şi al cărui zăcământ este estimat la circa 800 milioane tone minereu, cu o concentraţie de cupru de 0,3%. Cu toate că din totalul de zăcământ foarte puţin cupru poate fi exploatat de câştigător, fapt care l-a determinat pe premierul Mihai Răzvan Ungureanu să afirme că o concentraţie atât de mică face necesară existenţa unei tehnologii foarte bune pentru a se putea obţine, investiţia părae atrăgătoare pentru companii interesate datorită faptului că preţul cuprului a crescut constant în ultima perioadă, ajungând la cotaţia de 8.500 de dolari pe tonă.
Fiind o companie înfiinţată de curând în scopul participării la licitaţia Cupru Min, Roman Copper Corp. Îi are în spate pe canadienii de la Bayfront Capital Partners din Toronto, companie de investment banking, care oferă servicii de consultanţă pentru finanţare corporatistă, restructurare financiară şi în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor. Imediat după anunţarea câştigătorului, reprezentanţii companiei anunţau faptul că au acceptat toate condiţiile puse de statul român pentru privatizarea Cupru Min, chiar şi pe cele neincluse în caietul de sarcini pentru privatizare, şi și-au exprimat încrederea că privatizarea poate fi încheiată.Cu toate acestea, la finalul negocierilor Ministru Economiei Lucian Bode anunţa că licitaţia a fost anulată, datorită faptului că Statul Român nu a renunţat la anumite clauze contractuale.
Clauzele pe care nu le-au putut accepta canadienii
Conform Ministrului Economiei, publicitatea contractului, constituirea unui depozit colateral plata integrală a sumei stabilite constituie principalele motive pentru care reprezentanţii Roman Copper Corp. au renunţat la investiţie. ”Statul nu a vrut să renunţe la trei clauze – publicarea contractului, constituirea unui depozit colateral de 32,27 milioane euro drept garanţii pentru investiţiile de mediu şi plata integrală a sumei la 30 de zile după avizul acordat şi obţinerea autorizaţiei integrate de mediu, care sunt clauze suspensive în contract”, declara Lucian Bode pentru presa naţională. Din moment ce semnarea contractului nu a avut loc în etrmenul de 10 zile de la câştigarea licitaţiei, investiţia a căzut urmând ca pe viitor să aibă loc o nouă procedură de atribuie a zăcământului prin privatizare.
Privatizarea companiei de stat Cupru Min SA părea atât de atrăgătoare pentru statul român, datorită faptului că acesta era în imposibilitate de a investi şi de a o reabilita, compania aducând pierderi importante la buget. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu declara în perioada negocierilor dintre stat şi canadieni că preţul pentru care urma să fie vândut Cupru Min SA este unul foarte bun, lăsând să se înţeleagă faptul că oricine ar fi vrut să cumpere şi să facă invetiţii ar fi fost bine venit.„Acum am reușit să scoatem compania de cupru la vânzare, la un preț foarte bun. Altfel spus, oricine preia întreprinderea aflată în faliment și izolată economic, am reușit un lucru extraordinar, pentru că România nu avea atâția bani pentru a pune compania pe picioare“, a declarat Ungureanu. Dacă investiţia ar fi urmat să aibă loc, statul român ar fi urmat să primească redevenţe din partea companiei canadiene, cuantumul acestura rămâmând însă să depindă de planul de exploatare al canadienilor.
Cine era, de fapt, în spatele investiţiei
După ratarea privatizării, atât locuitorii Abrudului cât reprezentanţi ai Guvernului sau ai societăţii civile s-au arătat indignaţi de faptul că cei care au câştigat licitaţia nu au acceptat condiţiile impuse de statul român. La doar 75 de ore de la anunţul privind renunţarea la contract, reprezentanţii anunţau că sunt gata să aplice toate condiţiile impuse de Guvern, inclusiv garanţiile financiare care nu au fost incluse iniţial în documentaţia licitaţiei, această întorsătură de situaţie alimetând suspiciunile unora că întreaga privatizare ar avea, de fapt, alţi beneficiari şi altcineva ar conduce frâurile companiei canadiene.
În presa naţională şi nu numai au început să apară informaţii cu privire la conducerea companiei canadiene, cu acestă ocazie făcându-şi apariţia în peisaj şi câteva nume autohtone. Din câte reiese, Roman Copper Corp i-ar avea în spatele pe Valhalla Resources, o firmă cipriotă care a fost fondată de un cetăţean american şi unul canadian care trăiesc în România imediat după revoluţie. Potrivit unor informaţii poublicate de către Hotnews, cei doi ar fi Joel Hayes şi Stacy Quinney , care au fost numiţi la conducerea Roman Cooper Corp în postul de preşedinte, respectiv vicepreşedinte executiv, conform unui comunicat de presă al companiei. Un alt preşedinte al Valhalla Resources, Michael Williams, fost numit preşedintele consiliului directorial al al Roman Copper Corp.
Despre compania cipriotă Valhalla Resources se cunoaşte faptul că aceasta deţine participaţii la mai multe companii româneşti, cum ar fi Valhalla Operations, Transylvania Minerals, Black Sea resources, Tethyan Gold, Hoq Operations, Shoimul Resources şi Vallachia Resources. Despre Stacy Quinney, cel numit ca fiind la conducerea Roman Cooper Corp, se ştie că acesta apărea încă din anul 2007 pe lista acţionarilor firmei First Logistics & Distribution, în conducerea cărei mai figurează şi omul de afaceri Dinu Patriciu alături de Colin Hart, partener cu omul de afaceri la Rompetrol. Stacy Quinney este cunoscut publicului român mai mult pentru apariţiile sale în câteva reclame pentru ciocolata “Rom”.
Legăturile cu oameni de afaceri sau politicieni autohtoni merg şi mai departe, şi americanul Joel Hayes având relaţii strânse cu diverse personaje politice româneşti. Astfel, conform unor informaţii apărute în presă, americanul Joel Hayes a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Romanian American Enterprise Fund, între membrii boardului director figurând şi fostul premier, actualmente europarlamentar, Theodor Stolojan. Acelaşi Joel Hayes a făcut parte, în 2003, din conducerea AmCham, Camera de Comerţ Americană din România.
Sabin Ripan
