Problema refugiaţilor în raport România

În ultimul an întreaga Europă este zguduită de problema refugiaţilor, care vin de peste Mediterană spre bătrânul continent. Maghiarii au ridicat, ca pe timpul comunismului, un gard din sârmă ghimpată la graniţa cu Serbia, dar în pofida acestor obstacole, cei alungaţi de război, persecutaţi din motive politice sau religioase şi săraci se aventurează şi îşi riscă viaţa pentru a scăpa de coşmarul din ţara lor.

Grecii au încercat să li se opună, apoi Macedonia şi Serbia, ca să nu mai vorbim despre maghiari, dar fără rezultat. Disperarea este mare. Copleşitoare. Până la urmă, Ungaria le-a pus la dispoziţie, trenuri şi autocare şi până acum, cu toţii au putut să ajungă în Pământul Făgăduinţei, adică în Austria şi în deosebi în Germania, ambele ţări comportându-se exemplar.

În vestul Europei în acest an au ajuns peste 350 de mii de persoane, dar acest şuvoi de oameni, fără precedent în istoria omenirii, curge neîntrerupt. Indiferent de măsurile administrative ce se vor lua în continuare, exodul are toate şansele să continue şi să se amplifice.

Foarte mulţi dintre ei, provin din Siria, ţară în care peste vechiul război civil intern, a apărut gruparea Statul Islamic ce decapitează pe cei de altă religie, îndeosebi pe creştini. Mulţi refugiaţi sunt din Irak, Afganistan şi Eritreea dar sunt şi din Nordul  Africii care au un motiv economic de a pleca din ţara lor oriunde.

Nu toţi ajung în Eldorado, mulţi dintre ei mor pe drum în valurile Mediteranei, dar Germania a spus că mai primeşte încă un sfert de milion de refugiaţi.

Atât autorităţile locale cât şi cele centrale, în frunte cu cancelarul Angela Merkel se poartă exemplar faşă de aceştia.

Presiunea politică, socială, economică şi culturală este extraordinară şi mulţi dintre noi vorbesc despre islamizarea Europei, chiar dacă mulţi refugiaţi, arabi sunt creştini. Probabil că între ei se găsesc şi extremişti islamici, gata, la un ordin să atace instituţiile democratice occidentale, dar nici un om de bun simţ nu poate să rămână indiferent la nenorocirea semenilor noştri. Aşa fiind, nu se poate concepe nici faptul că numai câteva ţări se le asigure condiţii decente de trai, deci povara acestora trebuie împărţită între toţi membrii UE precum ar trebui să fie preluată şi de alte ţări civilizate, puternice cum ar fi SUA şi Australia. Sub acest aspect, România se găseşte într-o poziţie mai avantajoasă. Nefiind în spaţiul Schengen, graniţele sunt mai bine păzite iar condiţiile interne de trai nu sunt extrem de tentante pentru năpăstuiţi. Avem şi la noi în apropierea Clujului o reşedinţă de refugiaţi la Şomcuta Mare, judeţul Maramureş, iar preşedintele şi premierul declară că din noiembrie am putea accepta între 1500 şi 1800 de persoane.

Statele din Grupul Visegrad (Polonia Cehia Slovacia şi Ungaria) s-au declarat împotrivă ca UE să stabilească cote obligatorii de emigranţi, aceeaşi poziţie o are şi România şi multe din statele membre ale uniunii solicită ca refugiaţii economici, deci cei săraci să fie returnaţi cu forţa în ţările de origine. Mi se pare o atitudine egoistă şi discriminatorie. Când te gândeşti câţi maghiari au plecat în Austria şi restul lumii după revoluţia din 1965 şi ce s-a întâmplat în Cehoslovacia în toamna anului 1968, când trupele Pactului de la Varşovia le-au invadat ţara. Zeci de mii de locuitori au plecat unde au văzut cu ochii.

Să nu uităm că şi din România în perioada comunistă au fugit mulţi în occident, pretextând motive politice. În realitate, exceptând intelectualii, cei mai mulţi au plecat din ţara noastră, care se găsea în plină epocă de aur, din motive pur şi simplu economice. În vest se trăia mai bine  şi totuşi nimeni nu s-a gândit să îi retrimită pe cei plecaţi în ţara de origine. Declaraţia Drepturilor Omului, adoptată de ONU dă dreptul fiecărei persoane să se stabilească acolo unde crede că va putea trăi mai bine. Acest pact internaţional a fost semnat de peste 100 de state.

Desigur una este teoria şi alta e practica. Din punct de vedere economic şi social, în momentul de faţă nu sunt posibilităţi ca toţi cei ce trăiesc în sărăcie şi  nesiguranţă să se mute în Europa, dar mi se pare total inacceptabil, atitudinea de exclusivist, rasism şi discriminare a unor lideri de opinie. Am văzut pe internet cum  o ziaristă maghiară împiedeca un refugiat cu un copil în braţe în semn de ostilitate şi pentru a sări în ajutor autorităţilor maghiare ce îl urmăreau. Totuşi, mulţi din ţările de adopţi i-au primit cu simpatie pe dezmoşteniţii soartei. Să nu uităm nici faptul că America secolelor 18 şi 19 i-a primit cu multă generozitate pe toţi persecutaţii politici şi săracii lumii, inclusiv pe mulţi ardeleni din imperiul Austro-Ungar. Franţa secolului 19 a fost locul unde şi-a găsii adăpostul elita poloneză în frunte cu Chopin. Mulţi intelectuali români s-au stabilit în Franţa începând cu Brâncuşi şi terminând cu Ionescu şi Cioran care sunt îngropaţi acolo. Exemplară mi se pare recenta atitudine a Suveranului Pontist. A stabilit ca fiecare parohie catolică din Germania şi Italia (sunt câteva mii) precum şi mănăstirile să primească câte o familie de refugiaţi, indiferent de religia acestora. De altfel, catolicii şi protestanţii din vest dau adăpost în bisericile lor comunităţilor de români ortodocşi pentru ca să oficieze slujbe. În schimb ”blândul, tolerantul şi ospitalierul popor român” nu procedează deloc la fel cu greco-catolicii ce sunt  de aceeaşi naţionalitate şi au o credinţă apropiată de cea a bisericii majoritare. Să ne gândim la ceea ce se întâmplă cu catedrala din Baia Mare şi cu Mănăstirea din Bixad, ca să dau numai două exemple.

Problema refugiaţilor din România va fi tranşată la viitoarea şedinţă CSAT din 7 septembrie 2015, dar opinia publică trebuie pregătită la ideea că apropiaţii tăi trebuie respectaţi nu doar în teorie ci în deosebi în practică.

Adrian Man

9.09.2015