În Monitorul Oficial nr. 200 din 22 martie 2011 a fost publicată OUG 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată. Ordonanţa instituie posibilitatea acordării eşalonării la plata pentru toate obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, pe o perioadă de cel mult 5 ani.
Beneficiarii eşalonării
Eşalonarea se aplică contribuabililor, persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare.
Obiectul eşalonării
(1) Eşalonarea la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Eşalonarea la plată nu se acordă pentru:
a) obligaţiile fiscale în suma totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice şi 1.500 lei în cazul persoanelor juridice;
b) obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate în temeiul prezentei ordonanţe de urgentţă, care şi-a pierdut valabilitatea;
c) obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
d) obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intra sub incidenţa art. 116 din Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;
e) obligaţiile fiscale de a căror plată depinde acordarea sau menţinerea unei autorizaţii, acord ori alt act administrativ similar, potrivit legii;
f) creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii;
g) amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat.
(3) Perioada de eşalonare la plată se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale şi de capacitatea financiară de plată a contribuabilului. Perioada de eşalonare la plata acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eşalonare la plata solicitată.
Condiţii de acordare
Pentru acordarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
b) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;
c) să aibă constituită garanţia potrivit art. 9;
d) să nu se afle în procedura insolvenţei, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
e) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) să nu li se fi stabilit răspunderea în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.
Modul de soluţionare a cererii
(1) Cererea contribuabilului se soluţionează de organul fiscal competent prin decizie de eşalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.
(2) Cuantumul şi termenele de plată a ratelor de eşalonare se stabilesc prin grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de eşalonare la plată. În sensul art. 116 din Codul de procedură fiscală, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată.
(3) Cererea se soluţionează prin decizie de respingere în oricare dintre urmatoarele situaţii:
a) în cazul cererilor depuse pentru obligaţiile prevăzute la art. 3 alin. (2);
b) nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute la art. 4 alin. (1);
c) contribuabilul nu depune documentele justificative necesare soluţionării cererii;
d) cererea şi documentele aferente nu prezintă nicio modificare faţă de condiţiile de acordare a eşalonării la plată dintr-o cerere anterioara care a fost respinsă.
(4) După eliberarea certificatului de atestare fiscală şi, după caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 7 alin. (4), organul fiscal competent verifică încadrarea cererii în prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi comunică contribuabilului decizia de respingere sau acordul de principiu privind eşalonarea la plată, după caz.
Garanţii
(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii, cu excepţia instituţiilor publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
(2) Garanţiile pot consta în:
a) mijloace băneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancară;
c) instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului;
d) încheierea unui contract de ipoteca sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care exista un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane, libere de orice sarcini.
(3) Pot forma obiect al garanţiilor constituite potrivit alin. (2) numai bunurile mobile care nu au durată normală de funcţionare expirată potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Bunul ce constituie obiect al garanţiei prevăzute la alin. (2) lit. d) nu poate să mai constituie obiect al unei garanţii pentru eşalonarea la plată a obligaţiilor unui alt contribuabil.
(5) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor proprietatea contribuabilului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea prevăzuta la alin. (9) sau (11), după caz, cu condiţia prezentării unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în termenul prevăzut la alin. (1). Dispoziţiile alin. (7) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(6) În situaţia în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acoperă valoarea prevăzută la alin. (9) sau (11), după caz, contribuabilul constituie garanţie potrivit prevederilor alin. (1), pentru diferenţa de valoare neacoperită.
(7) Bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (2) lit. c) şi d) se evaluează de un expert evaluator independent, care întocmeşte un raport de evaluare. În cazul bunurilor imobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cazul bunurilor mobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este vădit disproporţionată faţă de valoarea de piaţă a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouă evaluare, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data depunerii raportului de evaluare şi data efectuării noii evaluări.
(8) Pentru bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (2) lit. c) şi d), contribuabilul depune la organul fiscal competent, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare şi alte documente stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(9) Garanţiile constituite sub formele prevăzute la alin. (2) trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată astfel:
a) pentru eşalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 10%;
b) pentru eşalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 20%;
c) pentru eşalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 30%;
d) pentru eşalonări de la 49 la 60 de luni, procentul este de 40%.
(10) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), garanţiile constituite sub formele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), în situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. c) trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
(12) Perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară trebuie să fie cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la plată.
(13) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice şi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanţii.
(14) Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului.
(15) Organul fiscal competent eliberează garanţiile după comunicarea deciziei de finalizare a eşalonării la plată, prevăzută la art. 10 alin. (4), cu excepţia situatiei prevăzute la art. 14 alin. (3).
(16) În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia constituită potrivit alin. (11) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanţiilor prevăzute la alin. (9), contribuabilul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată.
(17) La cererea contribuabilului, organul fiscal competent poate executa garanţia constituită sub formele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), în situaţia în care se stinge întreaga sumă eşalonată la plată.
Av.COLTUC MARIUS VICENTIU
Fondator Casă de avocatură Coltuc
