De Ziua Justiţiei, care a fost sarbatorita la inceputul acestei luni, judecatorii, procurorii şi avocaţii au ingropat pentru o zi “securea razboiului”. Chiar daca toţi cei care au ţinut cate un discurs au salutat bunul mers al justiţiei romaneşti, un aspect, care a fost mai puţin vizibil, ar putea genera o schimbare de mentalitate in ceea ce priveşte relaţia procuror – avocat in salile de judecata. Pentru prima data, procurorii au stat in acelaşi rand cu avocaţii. Magistraţii clujeni spun ca este puţin probabil ca acest lucru sa se intample pentru ca majoritatea salilor de judecata nu permit aşezarea acuzatorilor şi aparatorilor faţa in faţa.
In momentul de faţa, topografia unei sali de judecata il prezinta pe procuror ca fiind un aghiotant al judecatorului prin faptul ca poziţia pe care acuzatorul o ocupa este in imediata apropiere a completului de judecata care prezideaza procesul. Mai mult, avocaţii care ii apara pe inculpaţi sunt puşi in postura de a-şi reprezenta clientul in faţa judecatorului, dar şi a procurorului. Majoritatea avocaţilor sunt de parere ca prezenţa lor in cadrul unui proces ar trebui sa aiba aceeaşi “greutate” ca poziţia unui procuror, iar singura soluţie pentru ca acest lucru sa fie posibil ar fi coborarea procurorului de pe piedestalul rezervat completului de judecata.
“Este oarecum un dezechilibru al raportului de forţe prin simplul fapt ca avocaţii işi prezinta pledoaria atat in faţa judecatorilor dar şi a procurorilor. Pe de alta parte, prin poziţia pe care o ocupa in sala de judecata, inşiruirea acuzaţiilor au o mai mare greutate pentru ca procurorul este in imediata apropiere a judecatorului care trebuie sa decida daca inculpatul este vinovat sau nu. Cum ar veni, procurorul e un fel “mana dreapta” a celui care trebuie sa decida daca omul adus in faţa lui e vinovat sau nu. Prin diferenţele acestea nu se respecta echitabilitatea unui proces. actul acuzarii nu trebuie sa cantareasca mai mult decat apararea unei persoane. De multe ori s-a ajuns la concluzia ca acuzaţiile aduse unei persoane s-au dovedit nefondate”, este de parere avocatul Liviu Munteanu.
Pe de alta parte, magistraţii clujeni spun ca procurorul nu va putea fi coborat de pe piedestal pentru ca modul in care este mobilata sala de judecata, poziţia mesei de prezidiu şi a boxei acuzaţilor nu permit reamenajarea salii pentru ca procurorul sa işi poata susţine acuzaţiile din aceeaşi poziţie ca şi aparatorul inculpatului.
“Ideea in sine este frumoasa, dar la salile vechi este mai greu de pus in practica. Intr-adevar, poziţia unui procuror trebuie sa cantareasca la fel de mult ca cea a apararii, iar pentru noi asta se şi intampla. Probleme de percepţie o au cei din public, acuzatul sau avocaţii incepatori care se pot simţi intimidaţi de faptul ca procurorul şi completul de judecata par sa formeze un “corp comun”. Ca sa se intample lucrul acesta ar trebui schimbat mobilierul şi asta ar implica costuri enorme pe care, momentan, nu cred ca sistemul le poate suporta”, spune un magistrat clujean.
Primul pas: procurorii nu mai intra cu judecatorii in sala
Pe de alta parte, o minirevoluţie de reformare a modului in care este perceputa justiţia romaneasca a inceput in urma cu cateva luni. In urma cu cateva luni, un avocat a reuşit sa obţina o decizie de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform careia procurorii, atunci cand intra in sala de judecata, nu mai au voie sa foloseasca aceeaşi uşa pe care şi-a facut apariţia completul de judecata. Conform ICCJ, procurorii nu vor mai intra, ca pana acum, pe aceeaşi uşa pe care intra judecatorii in sala de judecata şi trebuie sa se afle deja in sala la intrarea judecatorilor. Cea care a luat aceasta decizie a fost vicepreşedinta Inaltei Curţi, Rodica Aida Popa, iar masura vizeaza deocamdata doar pe procurorii care intra in dosarele penale, la Secţia penala şi la Completul de 5. Masura a fost dispusa in scopul evitarii unei condamnari la CEDO de la Strasbourg, in cauza „Blaj vs. Romania” in care cunoscutul avocat, Corneliu Liviu Popescu (unul dintre specialiştii in Drepturile Omului) a reclamat in numele clientului sau faptul ca instanţele din ţara noastra nu asigura un proces echitabil, şi incalca principiul egalitaţii de tratament şi de arme, intrucat procurorului (acuzarii) i se acorda un rol disproporţionat de mare in cauzele deduse judecaţii. CEDO de la Strasbourg a declarat admisibila plangerea lui Stefan Blaj, iar pana la data de 29 martie 2012 judecatorii europeni aşteapta ultimele observaţii.
Dupa Revoluţie, şi chiar dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, procurorul nu a fost coborat langa avocat, in pofida ratificarii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care obliga statul sa asigure un proces echitabil, prin aceasta inţelegandu-se atat obiectivitatea, imparţialitatea, cat şi egalitatea de arme şi de tratament.
“La nivelul Secţiei penale, pana la data prezentei adrese, intrarea/ieşirea procurorului de şedinţa va avea loc pe aceeaşi uşa cu judecatorii. Incepand cu data de 5 martie 2012 s-a stabilit ca procurorii ce participa la şedinţele de judecata ale Secţiei penale, cat şi ale Completului de 5 judecatori, sa se afle in salile de şedinţa la momentul intrarii completului de judecata iar accesul acestora va avea loc pe uşa destinata publicului şi avocaţilor, insoţiţi de reprezentanţii jandarmeriei, arata adresa ICCJ.
Masura Inaltei Curţi a venit ca urmare a unei adrese a avocatului Corneliu Liviu Popescu, care a cerut conducerii Inaltei Curţi, la 25 februarie 2012, sa-i permita sa fotografieze salile de judecata de la instanţa suprema, pentru a trimite imaginile, ca proba, judecatorilor europeni de la Strasbourg, in cauza “Blaj vs. Romania” (cererea nr. 36259/2004), cauza care a fost declarata admisibila de Camera a III-a a CEDO. O asemenea admitere, in practica, conduce in 99% din cazuri la condamnarea statului reclamat.
Ameninţari cu moartea
Avocatul care a reuşit sa ii faca pe procurori sa nu mai intre pe aceeaşi uş cu judecatorii este unul dintre cei mai specialişti in drept penal din ţara. El a facut parte din “lotul” avocaţilor care l-au aparat pe Nastase de acuzaţiile de corupţie şi trebuia sa-l reprezinte pe fostul premier la CEDO, dar s-a retras, dupa ce spune ca a primit ameninţari la adresa fiului sau in momentul in care şi soţia sa se afla in spital, la un pas de moarte. Anunţul a fost facut de fiul cel mare al lui Adrian Nastase, la Antena 3. Acesta a aratat scrisoarea in care Liviu Popescu renunţa unilateral la reprezentarea lui Adrian Nastase in toate dosarele din orice cauza.
Potrivit site-ului luju.ro, Liviu Popescu ar fi primit telefoanele de ameninţare vineri seara, dupa ce il vizitase pe Adrian Nastase in Penitenciarul Rahova.
Primul telefon a venit in momentul in care avocatul pleca de la penitenciar. Liviu Popescu ar fi fost ameninţat sa se potoleasca şi sa renunţe la reprezentarea lui Nastase, altfel fiul şi soţia acestuia vor avea de suferit.
Deşi vocea de la telefon a rostit şi numele copilului şi al soţiei avocatului, Robert şi Corina, Liviu Popescu nu a luat in seama ameninţarea.
La scurt timp, insa, avocatul a primit vestea ca soţia sa a fost dusa la spital cu o ambulanţa pentru o problema minora, o alergie. In urma tratamentului, insa, Corina Popescu a suferit un şoc anafilactic, care i-a pus viaţa in pericol.
In aceste circumstanţe, Liviu Popescu a primit un al doilea telefon, aceeaşi voce avertizandu-l ca acelaşi lucru care i s-a intamplat soţiei il va paţi şi fiul sau, Robert.
Acesta a fost motivul pentru care avocatul ar fi ales sa renunţe la reprezentarea lui Nastase.
Potrivit Lumea Justiţiei, Liviu Popescu observase de multa vreme ca este filat, insa nu s-a gandit sa renunţe la cazul “Nastase” decat atunci cand a simţit ca viaţa familiei sale este in pericol.
Razvan Robu
