Puya: între muzică, revoluţie şi cenzură

Dragoş Gărdescu, cunoscut drept Puya, a explicat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj în cadrul evenimentului Ursus Evolution de la Cluj-Napoca părerile sale despre muzică şi direcţiile în care se îndreaptă, ce-i place la Cluj-Napoca, revoluţie şi politică.

Reporter: A evoluat muzica românească?

Puya: Cu siguranţă a evoluat. Când m-am apucat eu de muzică nici nu mă gândeam că o să am videoclip, iar acum există artişti ca Ina sau Alexandra Stan care sunt în topurile din toată lumea. Normal că îi apreciez. Asta îi mentalitatea românului, e foarte cârcotaş, mă înţelegi? Nu înţeleg de ce cineva îi blamează. Au făcut o performanţă extraordinară. Şi era ceva ce doar fotbalul mai produce.

Reporter: Chiar şi Florin Salam a ajuns celebru într-o revistă din Franţa. Îl apreciezi şi pe el?

Puya: Da. Bravo lui. El a evoluat. Îl apreciez la fel cum îl apreciază Goran Bregovici. Nu trebuie să vină Goran Bregovici ca să îmi spună care sunt artiştii buni. Nu sunt rasist şi dacă eşti muzician trebuie să apreciez toate celelalte genuri. Nu prea ascult muzică de operă sau jazz care nu le înţeleg.

Reporter: Ţi-a plăcut cum a reacţionat publicul la Cluj?

Puya: Mi-a plăcut cum a reacţionat publicul la Cluj, mă simt foarte bine aici. După Bucureşti e oraşul meu preferat.

Reporter: De ce?

Puya: În primul că e capitala Ardealului şi oamenii se comportă cu totul altfel decât la Bucureşti şi pentru felul cum arată. Îmi place în primul rând arhitectura. Faptul că e aproape de munte. Dacă mergi cinci minute cu maşina deja ai ajuns la munte.

Reporter: Ce-ai văzut prin Cluj?

Puya: Eu vizitez cluburi. Am văzut toate cluburile. Îmi place atmosfera din cluburi. E relaxată.

Reporter: Ştii că te-au confundat acum câteva zile colegii din presă cu cei de la Paraziţii?

Puya: Colegii din presă fac câteodată nişte gafe foarte foarte mari şi asta arată cât de mult s-au pregătit. Mi s-a întâmplat şi mie de multe ori să merg la un interviu şi să mă întrebe cum te simţi după ce ai ieşit din formaţia Paraziţii. Normal că nu poţi să continui interviul după asemenea faze. Asta arată cât de interesaţi sunt de meseria lor. Nu mai îmi vine să râd.

Reporter: Nu ai o părere bună despre presă în general?

Puya: Nu clasific toată presa după această categorie. Reporterul respectiv (n.r. care l-a confundat cu Paraziţii) e foarte prost pregătit şi nu are ce căuta în presă.

Reporter: Te-ai gândit până la urmă să cumpăraţi brandul La Familia?

Puya: Nu trebuie să îl cumpăr pentru că este al nostru. Am câştigat procesul. În cea mai ultimă instanţă e al nostru.

Reporter: Nu te-ai gândit să îl foloseşti în continuare?

Puya: Lucrăm la album, dar nu ştim când îl scoatem. Anul acesta, cu siguranţă.

Reporter: Vă gândiţi la o modalitate mai nouă de promovare?

Puya: Nu mă ocup eu de promovare, eu doar cânt.

Reporter: Ţie îţi place gramatica?

Puya: Cui îi place gramatica? Nu mă pasionează. Nu cred că este cineva care să iubească gramatica. E bine să vorbeşti corect, dar asta trebuie să o facă cei de la televizor. Mie îmi e mai uşor să vorbesc în dezacorduri pentru că se vorbeşte repede.

Reporter: Uite, de exemplu lui George Pruteanu i-a plăcut gramatica.

Puya: Şi uite unde a ajuns. Să fie sănătos.

Reporter: Dacă tot vorbeam de evoluţia muzicii româneşti, care crezi că sunt stilurile care vor fi predominante pe viitor în România?

Puya: Eu cred că stilul electro. Acesta este stilul care predomină tot timpul.

Reporter: Te gândeşti să abordezi acest stil?

Puya: Îmi place muzica electro, am multe colaborări în zona asta.

Reporter: Care sunt formaţiile tale preferate din scena de muzică românească?

Puya: Le ţin pentru mine.  Uite, de exemplu ieri am văzut Zdob şi Zdub şi mi-a plăcut. Sunt artişti români, nu?

Reporter: Dacă tot vorbim de asta, crezi că există posibilitatea ca România să se mai unească cu Republica Moldova?

Puya: E aproape imposibil. Pentru că a fost o rusificare forţată. Nu cred că ar mai fi posibil. Românii din România ar trebui să îşi dea seamă că în ciuda rusificării forţate tot mai vorbesc limba română. Chiar dacă vorbesc cu accent. Este absolut fenomenal că încă mai vorbesc limba română. Eu am fost în Chişinău şi am văzut că există multe elemente ruseşti. Se impune să vorbeacă limba rusă şi este foarte bine că vorbesc limba română. Bararabia e pământ românesc cu nişte greşeli istorice. Există foarte mulţi români. Ungurii din Ungaria se interesează de ungurii din Transilvania şi aşa trebuie să ne interesăm şi noi de românii din Republica Moldova, din Ucraina şi chiar din Ungaria, dacă nu credeţi. Oamenii aceia au luptat să vorbească limba română şi merită să fie români.

Reporter: Dar despre autonomia secuilor ce părere ai?

Puya: Eu cred ă acestea sunt nişte manipulări. Nu cred că avem o problemă cu ungurii sau cu secuii. Deci avem trei baze militare americane, nu cred că există posibilitatea ca Transilvania să se unească cu Ungaria, ce se vehiculează. E o tâmpenie. Altfel, sunt pur şi simplu nişte chestii pe care politicienii mizează. Naţionaliştii se joacă cu chestia asta ca să instige lumea. În primul rând sunt foarte puţini şi chiar şi pe vremea imperiului Austro-Ungar populaţia română era majoritară. Nu cred că e posibilă chestia asta, situaţia istorică actuală. Să se separe Transilvania. Nu este niciun pericol. Doar se vorbeşte ca să se vorbească.

Reporter: Crezi că oamenii care cântă hip-hop sau alte genuri de muzică se folosesc de politicieni pentru a transmite un anumit mesaj prin felul în care îi critică?

Puya: Probabil pentru unii a devenit un fel de laitmotiv. Cum e să fii bio sau să intri într-un ONG, să faci acţiuni umanitare. Da, există şi un laitmotiv să vorbeşti despre politicieni. Eu i-aş sfătui pe cei care nu sunt de acord cu politica actuală să se implice în politică.

Reporter: Te-ai implica vreodată în politică?

Puya: Bănuiesc că da. Pentru că astea sunt elementele democraţiei. Degeaba vorbim noi că nu este bine Până la urmă dacă există o categorie de oameni care vor să facă ceva trebuie să profite de toate instrumentele pe care le au la dispoziţie.

Reporter: Crezi că nu ai lua „şpagă” ca politician?

Puya: Nu ştiu la ce te referi la asta cu şpaga. Până la urmă dacă există oameni cu principii şi există o doctrină în care crezi, nu cred că… Au existat oameni de-a lungul istoriei care au făcut lucrurile doar pentru că au crezut în ele. Cum a fost şi la Revoluţie.  Sper că la un moment dat în generaţia asta să facă lucruri doar pentru că ei cred în ele. Nouă ne lipsesc astfel de oameni.

Reporter: Ce ai făcut la Revoluţie? Ai fi participat cu mentalitatea de acum?

Puya: Nu pot să îmi dau seama. Foarte mulţi oameni au murit după revoluţie, a fost o manipulare grosolană ca lumea să creadă că fără Iliescu nu se poate. Ar fi fost o pierdere de timp să particip. Din păcate toţi cei care au murit atunci au murit degeaba. Acesta este adevărul. Aş fi preferat să avem o revoluţie de catifea.

Reporter: Crezi că ar fi bine să fi rămas în comunism?

Puya: Doamne fereşte, nu. Dar eu nu cred că socialismul în sine era ceva greşit. Faptul că îţi împarţi lucrurile cu ceilalţi şi că nu există groapa asta imensă care există între săraci şi bogaţi. Care nu este un lucru tocmai rău. Numai că s-au născut dictatori, care dacă erau dictatori luminaţi, cum s-a întâmplat până în anii 70, probabil că România era şi acum în comunism. Numai că, suntem oameni şi noi. Atunci când concentrezi atâta putere în mâna unui singur om. Ştii că Cezar avea pe cineva care îi zicea tot timpul adu-ţi aminte că eşti muritor. Din punctul meu de vedere capitalismul e un eşec. Probabil o să se inventeze alt sistem care o să ne facă viaţa mai bună. Mi se pare o tâmpenie că un om care munceşte să nu aibă o casă şi mâncare. Nu trebuie să aibă avioane, dar măcar mâncare şi casă.

Reporter: Libertatea mesajului nu contează?

Puya: Sigur că într-un fel contează şi libertatea mesajului. Dar acum, libertatea mesajului care îi?

Reporter: Te simţi cenzurat?

Puya: Nu mă simt cenzurat. Îi vorba că un jurnalist de la Antena 1 nu poate să vorbească de bine de Băsescu. Asta nu înseamnă o cenzură? Tot ce înseamnă jurnalism la noi în România aparţine de anumite trusturi, de anumite politici. Nu e asta tot o formă de cenzură? Toţi aparţinem de cineva. Nu exista independenţă şi libera exprimare. Şi chiar şi eu dacă nu fac o melodie care radioul să o accept nu e ok.

Reporter: Cui mai eşti supus în afara radioului, cine te mai „cenzurează”?

Puya: Eu am încercat să fac un slalom. Să îi mulţumesc şi pe unii şi pe ceilalţi.

Reporter: Nu devii puţin comercial când faci acest slalom?

Puya: Păi tocmai asta e ideea. Nu e o comercialitate urâtă. Eu cred că mesajul meu, cum ar fi în piesa Undeva în Balcani, dacă nu ar fi spus într-o manieră care să îi placă radioului, piesa aia nu ar fi ajuns nicăieri. Are un mesaj bun şi era păcat să nu ajungă. Pot să folosesc chestia asta în avantajul meu. Trebuie să îţi foloseşti pârghiile, trebuie să îţi foloseşti tot ce ai la îndemână. Nu sunt un geniu neînţeles care să scriu piesele undeva într-o peşteră şi să le asculte lumea undeva peste 2.000 de ani.

Tiberiu Hrihorciuc