„Quinta Royală” – Intimitatea masoneriei ardelene şi bănăţene în 41 de volume de documente unicat
Varga Attila este istoric al Academiei Române, cu mai multe lucrări consacrate francmasoneriei din Ardeal şi Banat în decursul veacului al XIX-lea. Atenţia deosebită care a fost acordată documentelor masoneriei de către Academicienii Cornelia Bodea şi Dan Berindei l-a inspirat pe istoricul clujean să ofere publicului primul corpus masiv de documente masonice din România: Documenta Masonica Transylvanica et Banatica
Rep: Cunoscându-vă pasiunea, nu pot să nu constat că aţi „recidivat” din nou şi, implicit, i-aţi pus pe „jar” pe mulţi. La ce să ne aşteptăm, de data aceasta?!
V.A.: Exact la ceea ce trebuia să fac de multă vreme …asta ca să fiu direct de la început. Îmi amintesc, cu multă plăcere, de faptul că am mai avut ocazia să vorbesc cu Dvs. despre pasiunea mea pentru paleografia maghiară, pentru documentele de arhivă, respectiv istoria francmasoneriei ardelene şi bănăţene din veacul al XIX-lea. Din acest motiv îmi permit să reiterez, cu aceiaşi convingere, ceea ce Vă spuneam odinioară…Nu ai nicio şansă să scrii o istorie serioasă a francmasoneriei fără să te bazezi pe sursele primare de arhivă! Şi acest lucru este valabil pentru orice altă temă de cercetare istorică care necesită fundamente solide. Aceste temelii puternice, în cazul istoriei francmasoneriei, sunt vitale mai ales în condiţiile în care, în comunitatea academică, sunt încă destui sceptici care expediază tema în sfera preocupărilor „neserioase” şi a „pierderii de vreme”. În plus, ca să terminăm odată cu clişeele răutăcioase gen: „voi, ăştia, care vedeţi masoni peste tot”, n-ar strica să aducem această temă cu „picioarele pe sol”! Să facem să existe şi în bibliotecile noastre ceea ce se poate consulta în marile biblioteci ale lumii: volume de documente despre masoni şi intimitatea lojilor! Să-i lăsăm pe cei pasionaţi să construiască alte cărţi, să aducă alte contribuţii pe baza surselor primare, accesibile! Să punem, deci cărţile pe masă!
Rep: Observ multă hotărâre în ceea ce spuneţi…Stiu că aveţi simţul umorului, fapt pentru care, legându-mă de ultimele Dvs. cuvinte, îmi permit să îmi imaginez că sunteţi la „masa de poker”. Prin urmare, ce „cărţi puneţi pe masă?”
V.A.: Ne-am propus, împreună cu Rudolf Cristian, doctorand al Academiei Române, dar şi cu alţi cunoscători de paleografie a limbilor moderne să lucrăm la două mari corpusuri de documente. Primul se intitulează Documenta Masonica Transylvanica et Banatica şi va cuprinde 41 de volume care urmăresc să valorifice arhivele istorice, prin publicarea integrală, în variantă bilingvă, a tuturor documentelor care aparţin de intimitatea atelierelor ardelene şi bănăţene aflate, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, sub obedienţa celor trei mari loji: Marea Lojă Maghiară de Rit Ioanit, Marele Orient al Ungariei şi Marea Lojă Simbolică Maghiară. Anul acesta am inaugurat seria cu un volum de documente destinat Lojii „Lumină şi Adevăr” din Reşiţa. Ne bucurăm de această carte, în primul rând, pentru onoarea de a-i fi avut ca şi referenţi de specialitate pe cei mai buni dintre cei buni: Acad. Dan Berindei, Domnia Sa Eugen Ovidiu Chirovici şi, nu în ultimul rând, Domnia Sa, Prorector, Marian Mihăilă. În al doilea rând, suntem mulţumiţi şi pentru aceea că, celor interesaţi de subiect, le sunt accesibile sursele primare referitoare la trecutul unei loji ale cărei „rădăcini” puternice sunt adânc înfipte în timp. În altă ordine de idei, dacă ne ajută bunul Dumnezeu, tot anul acesta, sper să reuşim împreună cu Domnia Sa Cristian Maidan, fotograf profesionist şi Domnia Sa Ovidiu Dan, un veritabil specialist în simboluri masonice, autorul celebrei lucrări „În căutarea Egregorei”, să inaugurăm cel de-al doilea corpus masiv intitulat: Documenta Masonica Hungarica, Transylvanica et Banatica. Symbola et Sigilla. Altfel spus, de data aceasta, vom comenta şi vom valorifica simbolurile masonice de pe sigiliile şi frontispiciile documentelor inedite de arhivă. Suntem de părere că, oferind publicului documente inedite şi simboluri, putem prezenta o abordare serioasă şi profesionistă asupra unui subiect care, prea de multe ori, pe nedrept, a fost marginalizat în negura incertitudinii.
Rep: Ca să pun o întrebare mai maliţioasă, ce garanţie avem noi, cititorii Dvs., că fondurile de documente de care dispuneţi nu vor fi „curăţate” pentru a se publica numai ceea ce dă bine…?
V.A.: Vă spuneam, în repetate rânduri, faptul că eu sunt istoric şi atât! Menirea mea şi a profesioniştilor cu care am ales să lucrez este aceea de a face o treabă de calitate, încercând să fim cât mai obiectivi şi mai devotaţi muncii de cercetare cu tot ceea ce presupune ea: competenţă, rigoare, pasiune pentru documente şi limba izvoarelor, echilibru. Cele două masive corpusuri menţionate reprezintă, simbolic vorbind, un veritabil „maraton obositor”, iar cei care se înhamă la aşa ceva vor deveni, fără dar şi poate, „alergători de cursă lungă”. Nimeni care îşi asumă aşa ceva, plătind cu sute de ore de lucru, nu cred că ar fi dispus să rişte să îşi compromită eforturile, minţind prin omisiune…
Rep: Spuneaţi că aţi publicat deja primul volum de documente masonice din serie, consacrat Lojii din Reşiţa. Cei interesaţi unde îl pot găsi?
V.A.: Ca de obicei, lucrez cu una din cele mai bune edituri din Cluj, Editura Argonaut, iar informaţii suplimentare pot fi obţinute de la editorul meu, D-nul Valentin Orga; adresă de contact: valiorga@yahoo.com
Rep: În încheiere, revenind la gluma de mai sus, ca să vedem dacă aveţi sau nu „Quintă Royală”, va trebui să aşteptăm, pe rând, cele 41 de volume. Cam mult… De acord să aştept, dacă îmi promiteţi exclusivitate la apariţia fiecăreia dintre cărţi …
V.A.: (râde) Dacă tot aţi pomenit de poker, umor şi întâietate…cu permisiunea Dvs. o să Vă spun şi eu o glumă…Cică, la un moment dat, doi lupi flămânzi…unul tânăr, unul mai bătrân pun la cale „lovitura anului” la cea mai prosperă stână din ţinutul lor…oi multe, sexy, frumoase, ce mai…merită lovitura dată taman la miezul nopţii! În timp ce planificau ei „operaţiunea”, bufniţa îi aude şi, discret, îi pârăşte la cioban. La miezul nopţii apar şi lupii…dar, spre stupoarea lor, ţarcul era foarte bine închis. Se uită ei mai atent şi observă o mică gaură în gard. Şi încep să se certe, cine să intre primul…Lupul cel bătrân îi reproşa celui tânăr că face prea multă gălăgie, cel tânăr, în schimb, îi imputa „bătrânului” că se mişcă prea încet. Ca să nu se mai certe, ambii decid să joace o partidă de poker…Câştigătorul are întâietate…Bat ei cărţile, le împart şi se uită fiecare ce are…lupul cel tânăr, dezamăgit, spune: „Am o pereche de popi!” Cel bătrân, între timp, scoţând discret cărţile ascunse în mânecă, îi spune rânjind triumfător: „Am Quintă Royală!” În consecinţă, decide să se apropie tiptil, tiptil de gaura gardului…Bagă el capul, dar ciobanul, avertizat şi la post fiind, îi plezneşte lupului un ciomag peste bot! Ăsta îşi muşcă limba şi scoate capul. Lupul cel tânăr, mirat, îl întreabă: „Ce-i, şefu?” La care „bătrânul”, rânjind din nou, îi spune…”Auzi, ştii ce? Intră tu, că mie îmi vine să râd…”
Interviu realizat de Tiberiu Hrihorciuc
